Sambata, 3 ianuarie, la Manastirea Pasarea a avut loc pomenirea de 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a lui Artur Silvestri. Slujba a fost tinuta de Inalt Prea Sfintitul Vicentiu.

Ne-am adunat la mormantul lui pentru pomenirea crestineasca a numelui si a faptelor sale.

In memoriam Artur Silvestri – continuam impreuna activitatea MARELUI OM Artur Silvestri

Artur Silvestri a facut enorm pentru noi, a venit momentul sa facem si noi pentru amintirea lui, pentru cinstirea lui, pentru fapta lui culturala, pentru ideile si opera lui.
In urma cu nici patru saptamani, am cerut colaboratorilor sa compunem impreuna o carte ca o lumina, ca o candela pe care publicand-o, sa-l poata tina in viata. N-a fost sa fie, s-a stins, a plecat dintre noi, atat de repede, atat de neasteptat. Am sufletul plin de durere, dar stiu ca trebuie sa fac aceasta carte, mai multe carti, sa continui ceea ce a fost pentru el misiunea vietii. Am primit si am citit cu emotie si textele trimise, in acele cateva zile, cate au fost inainte de plecarea lui cat si pe cele indoliate. Am fost si raman impresionata, miscata, pentru ca ele confirma ca Romania Tainica, pentru care el a gandit, a visat, a luptat si a dat mult din sanatatea si poate din zilele sale, exista, lucreaza si dureaza.
As vrea sa ordonez putin ideea de actiune :
1. Revistele on-line asa cum le-a gandit si compus Artur Silvestri, continua. Vor gazdui pana in luna Ianuarie inclusiv, numere speciale „Artur Silvestri- in memoriam”, apoi vor continua tematica specifica, drept care, autorii sa continue sa  trimita textele, atat „in memoriam”, cat si conform programelor revistelor.
2. Asociatia Romana pentru Patrimoniu isi va continua activitatea.
3. Editura va continua sa publice.
Pentru ca fondatorul si sufletul acestei uriase miscari culturale si patriotice este de neinlocuit, trebuie sa ne unim eforturile pentru a reusi in aceasta continuitate. Cand spun sa ne unim eforturile, ma gandesc la toti cititorii, colaboratorii, prietenii, dar si la echipa de la centru. Echipa de la centru se compune din : Mariana Braescu Silvestri, Teodora Mindru, Gabriela Chircea, Maria Anghel (telefon/fax : 021.317.01.14, mobil 0744.380.643, mail: anghel.maria@gmail.com) . Pentru ca lucrurile sa fie unitare, toate cele patru persoane de coordonare, vor avea o adresa de mail comuna: mariana.braescu.silvestri@gmail.com, la care de acum incolo vom primi toata corespondeta, toate materialele.
Foarte important !
Asa cum am spus in titlul acestei scrisori, pe care v-o adresez cu multa durere dar si cu multa speranta, doresc sa publicam cat mai repede urmatoarele carti despre si pentru Artur Silvestri:
a. Artur Silvestri – in memoriam– cuprinde toate cuvintele si textele indoliate ale celor care si-au exprimat sentimentele sau vor mai scrie, in legatura cu tragica sa disparitie. Ele sunt o marturie a faptului ca exista acea Romanie Tainica.
b. Artur Silvestri – Fapta Culturala – aceasta carte va cuprinde marturii ale celor care pot sa scrie si pot sa povesteasca despre opera sa de initiator cultural, de fondator al multor reviste, site-uri pentru publicare de carti, despre capacitatea sa de a insufleti, de a pune in miscare o intreaga retea, un imperiu mediatic on-line. Sunt importante scrisorile, amintirile despre discutiile telefonice, fotografiile, incurajarile asa cum fiecare le cunoaste si fiecare le-a trait.
c. Artur Silvestri – editorul sau gradinarul daruit – aceasta carte va cuprinde marturiile celor care au beneficiat de sprijinul generos, sufletist, dezinteresat, pasionat, al „gradinarului” Artur Silvestri care a facut sa vada lumina tiparului zeci si zeci de carti pentru autori pe care de cele mai multe ori nici nu ii intalnise vreodata. Ma adresez acestora care-si cunosc fiecare povestea tiparirii propriei carti sau propriilor carti de catre Artur Silvestri. Ei sunt datori cu aceasta marturisire, cu marturii din scrisorile si conversatiile la ore tarzii de noapte, cu fotografii si cu orice considera ca poate intregi imaginea acestui OM MARE.
d. Artur Silvestri – asa cum l-am cunoscut. Aceasta carte va da posibilitatea si celor care au despre el marturii din mai multe perioade biografice, care i-au fost aproape sau care doar l-au intalnit din cand in cand dar l-au citit si s-a hranit din ideile lui sa poata lasa o marturie, pentru ca asa cum spunea Artur Silvestri importanta dupa ce omul nu mai exista este POMENIREA.
Desigur, nu e nici o problema daca autorii care vor trimite materiale vor trimite pentru doua sau mai multe sectiuni si nici daca intr-un singur articol vor atinge temele a doua, trei carti. Vom proceda cum credem ca va fi mai bine. Sper ca fapta lui mare si emotia la tragica si neasteptata sa plecare dintre noi, cand mai avea atatea lucruri de facut si mai ales bunul Dumnezeu sa ne ajute sa facem ceea ce ne-am propus si sa-i cinstim memoria.
Multumesc cu multa emotie si cu durere vie in suflet tuturor celor care, au participat cu gandul, cu lacrima, cu fapta, cu prezenta si tuturor celor care au scris si care se vor grabi sa scrie pentru cele patru carti, care vor aparea in ordinea pe care le-am enumerat.
Dumnezeu sa ne ajute! Dumnezeu sa-l aiba in imparatia ingerilor !
MARIANA BRAESCU SILVESTRI

16 decembrie 2008

Al. Florin Ţene: „O candelă aprinsă pentru Artur Silvestri“

candelaFaptele Mari întodeauna au un profund ecou în inimile oamenilor. Un împlinitor al acestora este scriitorul, filozoful, ctitorul de reviste, promotorul cultural şi OMUL DE OMENIE Artur Silvestri. Sentimentul e că timpul rotunjind 55 de ani nu a mai avut răbdare pentru noi împliniri, dar faptul real e că tot ce a ctitorit Artur Silvestri(preşedintele de onoare al Ligii Scriitorilor din România) a intrat deja în mitologie.

Cred că tot ce a făcut acest filozof al culturii universale a fost şi va fi pentru dezlipirea ochilor celor care încă mai bâjbâie prin întunericul ignoranţei,ca un profet creştin:Fă binele aproapelui tău,precum ai dori să ţi se facă ţie.alflorin-tene-in-camera-birou-langa-diplomele-primite

Înţelepciunea străbunilor săi din Oltenia sufletului său, ca icoană călăuzitoare, deschide un spaţiu geografic căruia Artur Silvestri îi aparţine: Europa şi Universalitatea. Aceasta a fost Patria din Patria lui Artur Silvestri. Personalitatea acestuia este o pildă ce arde luminând calea confraţilor ce-i sunt alături şi îi apreciază „sudoarea”inegalabilă a strădaniei de a înţelepţi colţurile ascunse ale culturii României profunde. Căci tâlcul acestor strădanii arată uimitoarea energie a rotunjirii şi a împlinirilor viitoare, prin ceea ce viitorul va consemna în paginile de aur ale istoriei culturii noastre. Cărţile sale, revistele ctitorite, sprijinul spiritual şi material acordat confraţilor şi unor proiecte culturale, şi multe altele sunt odraslele sale de suflet, căci fenomenul cultural iniţiat de Artur Silvestri configurează caracterul puternic, credinţa în regenerarea creatoare a neamului românesc. Aşa cum spunea pe coperta cărţii Mărturisirea de credinţă literară,vol.1,Un „document de conştiinţă colectivă”conceput şi orânduit de Artur Silvestri, apărută la Editura Carpathia Press, 2006.”..în totul există o unitate în origină, definită prin ceea ce era profound şi intangibil ca şi cum ar fi fost matricea sau entelehia, de fapt cele”patru puncte nodale”: limba, locul, tradiţia şi părinţii. Pare că este o muzică de acord enigmatic ori de încuvinţare de pian, bătând ritm greu, ritualic, ca de “oaste a ţării”pornită la Reconquista.”

Proiectul său Reconquista este unicul de acest gen în ţara noastră ,proiect care promovează valori culturale şi ştiinţifice din România profundă, fapt care nu a intrat în vizorul nici unui guvern, indiferent de culoarea politică. Acest proiect este creaţia sa de suflet, căci acest fenomen cultural promovat cu pasiune , iubire şi cu investiţii materiale din partea lui Artur Silvestri, întipăreşte în memoria istoriei OMUL CEL MARE care a fost prof.dr.Artur Silvestri.

Istoria, dacă este vizibilă, se reflectă prin oameni, trunchiurile arborilor puternici nu dispar, se reflectă în paginile cărţilor scrise cu gând curat, înţelept şi îndumnezeit.

Pe Artur Silvestri, prin multele cărţi ale sale, îl pot asemui cu un izvor al înţelepciunii din care sorbim cu toţii, iar peste timp, nepoţii, nepoţilor noştri.

În Noi ne aflăm în taina timpului nemărginit, Artur Silvestri scria: „Şi în nopţile mele de tulburare când, citind ceea ce îmi mărturiseau, de la depărtare, suflete ce poate că nu întâlnisem niciodată, îmi dădeam seama că, dincolo de cele văzute, există o Putere mai mare ce ne face să ne aşezăm împreună şi să ne străduim să re-clădim totul prin revoluţia tăcută căci într-o ţară ocupată de saltimbanci şi de irozi-cum încă suntem dar nu pentru prea multă vreme-pe scenă evoluează numai Stăpânii Clipei. Noi ne aflăm în taina Timpului Nemărginit”.

Stăpânii clipei sunt fiinţe trecătoare, nici măcar nu îi înregistrează în memoria clipei, fiindcă aceasta este pentru Artur Silvestri recunoaşterea Nemărginirii a liniştii sufleteşti din Vatra Ţării pe care o iubeşte, cu oamenii ei cinstiţi şi creatori.

La 55 de ani Artur Silvestri are o operă închegată, puternică şi rotundă, pentru care istoria culturii îl va aşeaza, alături de înţelepţii lumii cu nimbul luminii la tâmple, acum, când Timpul nu a mai avut răbdare cu el. În dimineaţa zilei de 30 noiembrie,de Sfântul Andrei,Dumnezeu l-a chemat la dreapta sa. Dumnezeu să-l odihnească.

Întoarcerea ACASĂ

În memoriam Artur Silvestri

Era o vreme-a inimilor aprinse

Un timp al cuvântului scris,

Era clipa tăcerilor încinse

Şi-a încrederii urcând în vis.

Vesteam minunea prieteniei noastre

Sub raza luminii din Cuvânt;

Proiectele-ţi erau firide pentru astre

Şi noi te urmam prin legământ.

Dar azi,ai plecat Acasă-n Paradis

Lăsând pentru noi înţelepciune şi-n ecou

CUVÂNTUL tău în suflete aprins

Şi speranţa că Sus e o naştere din nou.

E clipa când mă-nchin pentru tine,

Dovada împreunelor simţiri,

Căci eternitatea care, iată vine

Stârneşte în noi valuri de uimiri.

Te-ai întors Acasă întristat,

Mai era în Ţară de-mplinit ceva,

Însă lumina-ţi de aici n-a plecat

Ne călăuzeşte spre înţelepciunea ta.

AL FLORIN ŢENE, Cluj Napoca

Preşedintele executiv al LIGII SCRIITORILOR din România

Cristian Neagu: „Artur Silvestri înălţatu-s-a-nălţat…“

cristian-neaguBunii mei,… să ne plecăm cu pioşenie frunţile în veghea de lumină pâlpâitoare a lumânărilor, şi să ne mărturisim cele rămase nespuse, portretului marcat cu panglică de doliu, reprezentându-l pe cel care şi-a trăit viaţa excluzând pasiunile în favoarea datoriilor morale, devenit un Sisif al cercetării şi slovei, cel care până mai ieri ne-a fost treaptă de urcat, mentor, dar mai ales confrate întru condei, ARTUR SILVESTRI, plecat dintre noi într-un mod atât de neaşteptat la o Zi Mare, (Sf. Andrei) semn al recepţiei Divine asupra calităţii sufletului său, corelată probabil şi cu profunzimea studiului despre Sfinţii Părinţi cărturari ai neamului românesc, pe care ni l-a lăsat sub semnătura sa.

Destinul aşază în calea noastră oameni de care ne ataşăm sentimental, cu care colaborăm, suferind în cele din urmă, când aceştia nu mai sunt. Nu întâmplător, urmând chemarea condeiului, în toamna anului 1978 la Buftea, – în cadrul unei manifestări culturale- am întâlnit un om cu mină enigma-tică, sensibil, distins prin conţinutul de cultură demonstrat, care asistase oarecum surprins, la discursul meu despre Mihail Diaconescu, critic şi istoric literar, pe tema cărţii „Adevărul retorului” scrisă de domnia-sa pe proiectul fenomenologiei epice a spiritului românesc. A tresărit uşor când în contextul dezbaterii am evocat câteva episoade din istoria aromânilor. După finalizarea respectivei manifestări culturale, încercând să mă retrag, i-am întâlnit privirea. Mi-a zâmbit, iar eu m-am înclinat în semn de respect, zâmbindu-i la rându-mi. După reciprocitatea prezentărilor, s-a arătat interesat de viziunea mea cu privire la istoria aromânilor, şi de aici, ne-am lăsat purtaţi de spiritul analitic comentând însemnările consulului francez Francois-Charles-Hugues-Lament, din Voayage dans la Grece( 2 vol.publicate la Paris 1820), şi chiar notele istorice ale lui Valeriu Papahagi, Aromânii moscopoleni şi comerţul veneţian în sec XVII-XVIII” (Bucureşti 1935). Aveam certitudinea unei ciudate satisfacţii, şi chiar sentimentul că l-aş cunnoaşte de o veşnicie. Năucitoare a fost însă surpriza să aflu că locurile rădăcinilor noastre paterne erau neînchipuit de apropiate: al domniei-sale în Asan-Aga (Bujoreni), iar al meu, în Ruşii lui Asan (Milcovăţu), ambele pe teritoriul jud. Vlaşca (Giurgiu) cca.15 km unul de celălalt.

Că-l vom numi „chiriaşul din Pantelimon” sau „cronicarul de la Luceafărul”, ARTUR SILVESTRI va rămâne simbolul necontenitului zbucuim în care s-au putut regăsi căutarea febrilă, neliniştea, îndoiala şi aspiraţia, istoricul interesat de scoaterea la lumină a detaliilor omise, caracterizat prin activitatea enciclopedică, devotat ideii originismului, rămas credincios tezei indigenismului cultivată de Nicolae Iorga, Lucian Blaga, şi George Călinescu, cum de altfel va rămâne inconfundabil, prin stilistica prozei epidermice în spiritul ortodoxiei vocabularului. Îi datorăm consistenţa cercetărilor cu privire la începutul misterios al prestrămoşilor noştri (3500 î.Ch.), disecarea simbolisticii fenomenului horal, elemente de istorie culturală apocrifă, de care leagă o foarte inspirată continuitate a Renaşterii Isihaste, Brâncovenismul, Eminescianitatea, completându-şi extrem de interesanta operă cu studii în domeniul sigilografiei. Neobosit investigator, îl descoperă în hrisoavele latineşti din sec VI pe scriitorul protoromân Martin de Bracara, traduce şi analizează opera literară – scrisă în limba greacă – a voievodului dobrogean Ioancu (sec XIV) completând substanţial datele istoriei, descoperă şi editează Jurnalul lui Pius Servien. A avut curajul să aleagă „calea care nu duce nicăieri” (după opina unora) cheltuindu-şi banii pe donaţii de cărţi în mediul rural sau, interesându-se de reviste literare aflate la limita supravieţuirii descoperind astfel valori condeieristice pe care s-a străduit să le promoveze.

ARTUR SILVESTRI a preferat o lume a densităţii morale cu sensuri religioase unde religiosul şi eticul trăiau prin concept, iar el s-a hrănit cu substanţa acestuia, şi cu siguranţă nu a fost nevoie să implore vreodată „Dixi et salvavi animam meamdin moment ce el însuşi salva sufletele altora. A considerat întotdeauna că esenţiale sunt raporturile mai mult decât realităţile, dovedind spiritul confratern.

.Bunii mei,… a plecat dintre noi UN MARE CĂRTURAR ROMÂN, la numai 55 de ani. Precum atoniţii, să îl privim în acest nemilos moment al despărţirii, prin fasciculul de lumină taborică, cum păşeşte ireversibil pe tărâmul transcendent, aşteptat de Dionisie Areopagitul spre a-l conduce pe sub cascada Luminii Divine, către locul binemeritat sufletului său. Avem dreptul să plângem, să resimţim dureri, să clevetim, dar a-l uita, nu avem dreptul ! O noapte bună veşnică, prietene !

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!

CRISTIAN NEAGU

Maria Ciornei: „Lacrimi şi flori pentru robul lui Dumnezeu Artur“

maria-ciorneiA cazut peste noi ca un traznet naucitor vestea ca Dr. Artur Silvestri nu mai este printre noi. A plecat mult prea devreme si atat de repede, lasand in urma o durere adanca si lacrimi in sufletul celor care l-au cunoscut, ca prieten, ca maestru, ca model de Om Mare, dedicat slujirii neamului sau, până la jertfa cea ultima, care l-a transformat intrun mucenic al dacilor romani.

L-a condus, nu intâmplator, in drumul lung si greu, Sfantul Andrei, apostolul dacilor, luminandu Calea, solului Ales spre invesnicirea sa si a noastra a tuturor.

Va ramane pentru tara si poporul său figura cea mai luminoasa si mai completa prin structura spirituala unica si prin uiasa forta de cuprindere si implicare in restaurarea, reexaminarea si realizarea de valori apartinatoare spiritualitatii universale, nu numai din contemporaneitate, ci din toate epocile.

Vom purta in inima, cei ce l-am cunoscut stimat si iubit, cat vom mai fi, figura luminosului Parinte al neamului, plecat acum sa se aseze in eternitate.

Suntem alaturi de familia indurerata, si-i transmitem toata compasiunea, avand si noi inima insangerata de durere.

Ramas bun, Stimate Dr. Artur Silvestri si Iubite Maestre, caci n-ai plecat inspre uitare, ci inspre nemoarte.

Roaga-te ca Domnul Dumnezeul nostru sa ne ierte pentru ca n-am stiut sa te pretuim indeajuns, ca nu te-am meritat, iar timpul n-a vrut sa mai aiba rabdare.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace acolo unde nici ura, nici rautatea si nici durerea nu te vor mai atinge.

Vesnica recunostinta, lacrimi si flori pentru robul lui Dumnezeu, Artur.

MARIA CIORNEI, Suceava

Viorel Roman: „Omagiu lui Artur Silvestri“

viorel-roman_xthumbnailArtur Silvestri (1953-2008) a fost o personalitate cu activitate enciclopedicã – jurnalist, scriitor, istoric, editor, fondator de organizatii culturale si cetãtenesti, filantrop -, de aceea nu este deloc usor de a-i caracteriza opera, mai ales in lumea din ce in ce mai specializata din zilele noastre.
Nãscut într-o familie de negustori aromâni din partea mamei si de boieri olteni, din familia Iancu Jianu. Strãnepot al Mitropolitului Simedrea, ultimul mitropolit al Bucovinei izgonit de pe scaunul mitropolitan de la Cernãuti de invazia rusã el a fost un patriot roman, crestin ortodox, promotor al “protocronism”-lui un demn urmas al ilustrilor înaintasi.
Dupã studii filologice la Bucuresti se specializeazã în arheologie in Italia si istoria culturii la Sorbona. Doctor în Litere la “Trinity Bible Research Center”, University of Madras, doctor honoris causa la Institut d’Estudis Historics Medievals de Catalunya. Un savant care pe de o parte, alãturi de Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu, cerceteaza “Literatura proto-românã”, descoperind pe scriitorului proto-român Martin de Bracara (sec. VI), opera voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV), si pe de alta parte cultiva intens legãtura cu intelectuali contemporani din occident, oferindu-le o platforma publicistica, o placa turnata in cele peste zece publicatii electronice, ale ARP – Asociatia Romana pentru Patrimoniu. Personal am profitat din plin de generozitatea, de prietenia dezinteresata lui Artur Silvestri.
Am publicat in saptamanalul NATIUNEA, dupã Revolutia din decembrie 1989, in vremea când el era redactor sef, si ne-m continuat colaborarea, dupã ce pe lângã activitatea de expert in domeniul imobiliar, a infiintat ARP-ul.
Cu prilejul decernãrii unui premiu ARP, mi-am amintit ca intr-o discutie in care ne confruntam opiniile in eterna disputa intre pãgânism si crestinism, intre occident si ortodoxie, i-am povestit de împãratul roman, care auzind de o noua religie se minuna: „crestinii se iubesc înainte de a se cunoaste?!”
A meditat si m-a rugat sa reiau aceasta idee in fata celor prezent la manifestatia culturala organizata de el si de sotia sa, scriitoarea Mariana Braescu-Silvestri. Si cu acest prilej mi-am dat seama ca religia crestina, in forma sa originala, ortodoxa este axa întregii sale opere enciclopedice pusa in întregime in folosul oamenilor.
La trecerea in eternitatea a marilor personalitatii ale neamului, fãcea tot ce se putea pentru a publica o carte despre cel dispãrut.
Sa ne reamintim de Patriarhul Teoctist, de Raoul Sorban. Artur Silvestri iubea fara sa-i cunoascã pe copii cãrora le dona carti la Bibliotecile Scolare, pe autorii romani pribegi din lumea larga pe care-i promova in publicatiile si editurile sale.
Si toate acestea fara nici un interes material.

VIOREL ROMAN, Bremen, Germania

Cezar Adonis Mihalache: „Seniorul vocaţiei, Artur Silvestri, a păşit în panteonul seniorilor“

cezar-adonis-mihalachethumbnailCuvintele se aleg greu… Tristeţea ne împinge însă spre coala de hârtie. Acolo este refugiul unde durerea se alină, iar gândurile prind contur în revolta lor firească faţă de nedreptatea destinului. Cel ce a provăduit o Românie Tainică a plecat întru contopire cu seniorii pe care i-a aşezat în munca sa de restaurare a valorilor într-un panteon naţional. A plecat la dreapta ierarhilor şi a cărturarilor despre care a scris fără a se arăta o clipă ostenit de boala care îl măcina.

Artur Silvestri a păşit în panteonul seniorilor a căror înturnare ca moştenire spirituală o anunţase. A plecat într-o zi sfântă, în dimineaţa Sfântului Andrei, poate ca o recunoştinţă a cerului pentru aplecarea sa spre restituirea către memoria colectivă a contribuţiilor înaltelor feţe bisericeşti la proprăşirea neamului românesc. Cel ce a îngemănat între file scrise cu har vocaţia biblică a poporului român nu mai este printre noi. A plecat devreme, mult prea devreme… Rămâne o operă spre care trebuie să ne îndreptăm ori de câte ori avem vreo îndoială asupra drumului nostru. Rămâne o citadelă cu zeci şi zeci de ucenici dintre care, poate, cândva va izbucni acea scânteie pentru care s-a străduit atât de mult cărturarul Silvestri. A vrut să construiască o redută unde să se exprime cu adevărat vocaţia. Şi a reuşit, deranjând multe conştiinţe prin gestul său de a deschide drumul spre eliberare pentru cei neprinşi între canoanele autosuficienţei. Prin acest curaj, Artur Silvestri poate fi considerat un adevărat mecena. Est trist că nu va fi prezent la momentul izbucnirii acelui talent pentru care a construit o redută a afirmării, dar, de acolo de sus, ne va veghea.

A fost, de fapt, menirea sa… Descendent al familiei de boieri Jianu şi strănepot al ultimului mitropolit al Bucovinei, Tit Simedrea, Artur Silvestri a avut vocaţia duhovnicească şi harul haiducesc în sânge. O combinaţie care a a favorizat aplecarea sa atât de încrezătoare spre valorile protoconismului. Spre acea idee culturală cu adevărat haiducească faţă de tradiţiile scritoriceşti ale anilor ’70 din secolul trecut, militând cu har şi convingere pentru promovarea capacităţii creatoare locale. O reiterare pe care egoismul breaslei scriitoriceşti o ignora, deşi era dreptul de afirmare al culturilor ce îşi caută şi îşi reclamă dreptul la indentitate.

Era firesc, dară, ca Artur Silvestri să iasă dintre canoane. Era firesc să lupte pentru promovarea simplilor scriitori, cei neatinşi de norocul de a avea un protector. Un binefăcător cu nume atât de important în devenirea literară.

De aceea, din dorinţa de a stimula creaţia locală, Silvestri a iniţiat proiectul “Noii geografii literare”, îndemnând autorii să se manifeste fără teamă, potrivit firii fiecărui creator. “Să înflorească o mie de flori” a fost mai mult decât un crez pentru Artur Silvestri, fiind convins că există o soartă a cărţilor , ”un soroc al apariţiei lor în istorie şi o poveste a felului cum acestea se nasc”. Cărţile lui Silvestri s-au născut sub genericul ”Pomenirea părinţilor”. Aşa i s-a părut firesc. Şi poate că ar trebui să-i urmăm drumul cu aceeaşi dăruire, fără a deveni însă nişte epigoni. Căci nu aceasta ar fi fost dorinţa lui.

CEZAR ADONIS MIHALACHE