Romulus Dan Busnea: „Un nume de excepţie în cultura română: Artur Silvestri“

,, Şi în nopţile mele de tulburare când, citind ceea ce îmi mărturiseau, de la depărtare, suflete ce poate că nu întîlnisem niciodată, îmi dădeam seama că, dincolo de cele văzute, există o Putere mai mare ce ne face să ne aşezăm împreună şi să ne străduim să reclădim totul prin <<revoluţia tăcută>>. Noi ne aflăm în taina Timpului Nemărginit” (Artur Silvestri, MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ LITERARĂ, vol I, Editura CARPATHIA PRESS, 2006)

Încă o dispariţie cutremurătoare şi neaşteptată, ne-a tulburat sufletele la aflarea veştii că Artur Silvestri nu mai este printre noi. Personalitate complexă, aş spune desăvârşită în raport cu ceeea ce se perindă astăzi prin cultura română – cu excepţia celor câteva nume mari – a reuşit să strângă aprecieri dintre cele mai frumoase din partea celor care l-au cunoscut şi care i-au parcurs opera publicistică concretizată în cele peste 45 de cărţi scrise, în cele peste două sute de studii de istorie literară şi de istoria civilizaţiilor, ca şi în bogata sa activitate jurnalistică, edificatoare prin cele peste 2.500 de titluri. Sânt atât de multe, de impresionante şi de emoţionante opiniile despre opera lui Artur Silvestri cât şi despre persoana sa, încât mi-a fost foarte greu să fac o selecţie. Mă simt dator şi de această dată în a prezenta câteva dintre acestea, deoarece mi se pare normal ca argumentele de până acum să fie însoţite mai ales de părerile celor care l-au cunoscut îndeaproape. Dar şi a celor care au fost influenţaţi în mare parte de atitudinea sa verticală, de iscusinţa mânuirii scrisului şi de gândul cu adevărat românesc ce-i susţinea în permanenţă simţirea faţă de glia strămoşească, faţă de marile valori ale neamului românesc, adevărate repere pentru fiinţa românească. Referitor la acest ultim aspect, Artur Silvestri, a fost unul dintre puţinii care n-au ignorat şi n-au luat în derâdere demersul publicistului Gheorghe Gavrilă Copil, cu privire la canonizarea lui Eminescu- la care m-am asociat şi eu cu ceva timp în urmă şi pe care vreau să-l pun în aplicare aşa cum am promis printr-o intervenţie scrisă. Punctul său de vedere referitor la acest subiect este unul foarte realist, dar în nici un caz, unul de abandon. ,,Privitor la Eminescu, am atras atenţia asupra câtorva eseuri extraordinare ale lui Andrei Vartic, de la Chişinău, un gânditor fenomenal; unul dintre ele este important căci atinge <<tema sanctificării>>, fără a o denumi. Iată, deci, că tema preocupă şi va trebui dezvoltată cândva. <<Scrisoarea>> dlui Copil ar fi utilă ca iniţiere de dialog, şi ar merita publicată, însă va deveni cu adevărat importantă numai dacă s-ar organiza, pornind de la ea, o dezbatere pe această temă, conţinând opinii diferite; căci, dacă se publică aşa cum este, va fi trecută cu vederea sau luată peste picior, întrucît la <<atitudine ludică în teme mari>>, nu ne întrece nimeni. Esenţial ar fi, să se poată <<deschide>> dosarul Eminescu, spre a se observa <<locul lui pe cerul nostru sufletesc>>; de aici, orice dezvoltare (sfinţenia la români, canonizare şi sfinţenie, sfinţi români/sfinţi universali etc.) ar fi posibile şi de dorit, căci nu s-au examinat decât sumar şi fără continuitate”, scria autorul într-un fragment din volumul ,,Bazaar”.

Dar iată şi câteva dintre cele mai frumoase gânduri aşternute pe hârtie despre Artur Silvestri, întru luare aminte şi pomenire veşnică a celui care a fost şi va rămâne un nume de referinţă pentru cultura română: ,,Când i-am vorbit domnului Silvestri de o Românie profundă, cea de care vorbea Octavian Paler, dumnealui mi-a vorbit de o Românie tăcută, aceea care păstrează ceea ce este durabil, bun şi frumos, adică ceea ce este definitoriu pentru noi ca naţiune, o Românie tainică, discretă aşa cum a fost el însuşi. Niciodată în convorbirile pe care le-am purtat, energiile negative nu au primat. Avea o superioritate a spiritului care-l ridica deasupra clipei. Omul Artur Silvestri, avea propria lume – lumea cărţilor, avea şi propriul ideal. A crezut în steaua sa şi acum steaua sa l-a chemat acolo, între taine. A fost mult mai înţelept decât alţii. Nu şi-a risipit energiile în revolte, în lupte inutile. Nu a demolat destine. L-a construit pe al său, în ciuda adversităţilor, a rebours, poate împotriva tuturor”. Ana Dobre

,,Bătăios în perioada luceferistă, angajat în felurite campanii de presă şi războaie ideologice, oferindu-şi apoi o voluntară retragere (<<dispariţia publică>> fiind o întremătoare adâncire în sine), Silvestri împăca – aş zice miraculos – succesul în afaceri (fiind, se ştie, un expert în piaţa imobiliară) cu largile desfăşurări eseistice, încercând a descifra pentru noi <<revolta fondului neconsumat>>, procesele modelatoare enigmatice, ciclicitatea cu irizări fantastice. Ioan Barbu

,,La o manifestare culturală organizată de el şi soţia sa, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri, mi-am dat seam că religia creştină, în forma sa originală, ortodoxă este axa întregii sale opere enciclopedice pusă în întregime în folosul oamenilor. La trecerea în eternitate a marilor personalităţi ale neamului, făcea tot ce se putea pentru a publica o carte despre cel dispărut. Să ne reamintim de Patriarhul Teoctist, de Raoul Şerban. Artur Silvestri iubea fără să-i cunoască pe copii, cărora le dona cărţi la bibliotecile şcolare, pe autorii pribegi din lumea largă pe care-i promova în publicaţiile şi editurile sale. Şi toate acestea, fără nici un interes material. Viorel Roman, Bremen, Germania.

Sânt doar o parte din multitudinea opiniilor şi impresiilor despre una dintre personalităţile de marcă ale culturii române contemporane, care poate sta – fără tăgadă- alături de Eliade, Noica, Petre Ţuţea şi mai recentul mare actor şi gânditor creştin, Dan Puric. Sper ca toate consideraţiile legate de personalitatea şi vasta operă publicistică a lui Artur Silvestri, să fie adunate într-o carte, pe care de altfel, a şi promis-o familia sa, prin distinsa sa soţie, Mariana Brăescu. Din păcate, ca şi în cazul marelui  poet Cezar Ivănescu, mass-media – şi în special televiziunea, au prezentat într-o prea mică măsură profilul cultural al acestui mare OM. Ne revine fiecăruia dintre noi, obligaţia morală de a păstra neşterse amintirile legate de păstorii neamului românesc, de a-i omagia şi de a ne închina lor, adevărate icoane ale spiritualitâţii româneşti, printre care, la loc de cinste se situează pentru veşnicie, Artur Silvestri, un om pentru eternitate.

Romulus Dan Busnea – redactor Ziarul de Bacău şi colaborator la revistele de cultură şi spiritualitate Ateneu, Plumb, Credinţa Ortodoxă. Textul va fi publicat integral în revista Plumb care apare lunar la Bacău (pentru luna ianuarie 2009).

Cu deosebit respect şi adâncă recunoştinţă pentru tot ce faceţi pentru cultura română,

ROMULUS DAN BUSNEA – 22.01.2009

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s