Mariana Gurza: „Masacru urbanistic pentru city“

Mariana GurzaIata cum previziunile prof.dr.Artur Silvestri incep sa apara.Daca in anul 2002 , in  imediata apropiere a Bisericii Armenesti,  s-a demarat construirea unui imens bloc de otel si sticla, un „masacru urbanistic” cum spunea la vremea respectiva renumitul analist si profesor de gestiune imobiliara la Bruxelles, Artur Silvestri, am fost martorii efectului construirii haotice si ilegale.
La vremea respectiva s-au tras semnale de alarma privind conservarea centrului istoric, a cartierelor cu traditie si „tinuta arhitectonica”.
Artur Silvestri a fost o voce puternica ce s-a opus acestui proiect, indemnand la studii si luciditate.
Millenium Business Center construit de grecii de la Aegek-Rom Construct, au investit 25 de milioane de dolari intr-o structura de 72 de metri inaltime, cu 19 etaje si patru subsoluri, umbrind prin raceala sa arhitectura veche, afectand grav rezistenta bisericii si a cladirilor din vecinatate.
Focul, ca un blestem al vremurilor de altadata, poate va da de gandit edililor in pastrarea si conservarea patrimoniului national, invitandu-i totodata la receptarea semnalelor primite de la cei mai valorosi analisti.

„Proiectele imobiliare actuale din centrul Capitalei care vizeaza modificarea zonelor cu arhitectura traditionala, dar si desenarea de noi cartiere si blocuri de birouri, in spatii prea putin conforme destinatiei lor, reprezinta „cel mai important masacru urbanistic produs in ultimele decenii intr-o capitala europeana”, a declarat Artur Silvestri, presedintele Asociatiei Romane pentru Patrimoniu. „In alte tari, autoritatile sunt atente la reactia cetateneasca si stiu «regula Turnului Montparnasse» din Paris, ramas izolat intr-un oras unde nici o constructie nu mai poate depasi, astazi, 37 de metri. Un exemplu pentru edilii romani ar putea fi si «Modelul Barcelona», unde tot ce a insemnat dezvoltare s-a tradus prin ridicari de cladiri noi in Diagonal Mar, la marginea de Rasarit a orasului, si nu in «vatra traditionala» ce ramane «sanctuar». Aceste modele de dezvoltari urbane ar trebui studiate mai atent”, declara Artur Silvestri. >>>>

Ioan Miclău: „Cuvinte înţelepte adunate din lume“

ioan miiclau(Publicate in Revista de Arta si Cultura “Iosif Vulcan” Australia in editia pe hartie, octombrie/noembrie -2006, cu permisiunea domnului Artur Silvestri).

“Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te ridica”. (N.Iorga)

“Nu trebuie sa fii trist ca n-ai fost remarcat. Fii trist ca n-ai facut nimic remarcabil”. (Confucius)

“Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici”. (Maurice Coyaud)

“Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea”. (Georges Brassens)

“Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita  privind inainte”. (Kirkegaard)

“Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pessimist

si sa ai dreptate”. (Jack Penn)

“Toata lumea se plange ca nu are memorie, dar nimeni nu se plange ca nu are logica”. (La Rochefoucault)

“Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar”. (Peter O’Toole)

“Daca ceea ce ai de facut pare simplu, inseamna ca nu ai aflat inca totul”. (Donald Westlake) >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Recesiunea nepăsării“

Ori preşedintele ştie ceva, dar nu vrea să ne destănuie pentru a nu a amplifica efectul în cascadă al recesiunii în vârtejul unei eventuale panici naţionale (şi nu doar la nivelul mediului de afaceri), fie şi-a croit un nou cap de pod pentru prognozata campanie electorală.

Social-democraţii au sărit la gâtul preşedintelui, acuzându-l că foloseşte marota crizei economice pentru a-şi crea noile strategii electorale. Şi poate că aşa şi este, numnai că, înainte de a acuza, liderii PSD ar fi trebuit să-şi pună unele semne de întrebare. În primul rând, este Traian Băsescu atât de naiv încât să nu-şi dea seama că gestul lui de a avertiza public intarea în recesiune nu va fi întors pe toate feţele de către adversarii politici? Puţin probabil, astfel că acuzele PSD pălesc, transformându-se în penibile şuvoaie speculative în vederea propriei abordări a electoratelor prezidenţiale. Apoi, şeful statului a făcut acest anunţ în cadrul instituţional guvernamental. Adică, de la nivelul acelei instituţii menite, fie şi doar teoretic, să vegheze la stabilitatea economică a ţării. Traian Băsescu ar fi putut să antameze unul dintre acele discursuri politice adresate naţiunii sau s-ar fi putut cuibări într-una din cele două televiziuni atât de dragi lui. Cu toate riscurile evidente, preşedintele a ales să meargă la Guvern pentru a lansa avertismentul. Or, este puţin probabil să nu fi intuit că va fi atacat sub pretextul croirii unei marote electorale. >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Impozitul pe vulnerabilitate“

cezar-adonis-mihalachethumbnail1Acuzaţiile sunt grave. Mai ales în condiţiile în care România este membră Nato şi UE şi ar trebui, teoretic, să avem garantat un nivel de securitate similar ţărilor occidentale. Dar, se pare că am fost din nou daţi la o parte, fiind mai vulnerabili astăzi decât eram înainte de aderarea noastră la aceste structuri. Suntem expuşi oricând unui posibil atac informatic, care ar putea viza atât sectorul economic, cât şi pe cel al apărării, gradul de vulnerabilitate fiind cu mult mai mare decât în cazul altor ţări europene (chiar şi din rândul acelor aflate în zona “de convergenţă”).

Declaraţiile fostului ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu, ar fi trebuit să pună pe jar întreaga societate. Ele au trecut însă neobservate, bine căptuşite de senzaţionalul şi facilul presei de mahala, o presă aservită majoritar şi dirijată politic spre orbirea şi asurzirea opiniei publice. Mişcările politice, jocurile la cacealma, în care singurul tras pe sfoară se dovedeşte a fi cetăţeanul, tot acest amestec al imposturii coroborate cu aservirea politică şi economică a unei părţi a presei (şi neputinţa celeilate de a rosti adevăruri) a făcut ca vorbele fostului ministru să treacă neauzite. >>>>

Liviu Antonesei: „Nu s-ar cuveni o grevă a gândirii?“

Intelectualii „de partid şi de stat” sau „intelectualii prezidenţiali” sau, într-o română ceva mai colocvială, „intelectualii lui Băsescu” se dovedesc nişte straşnici încasatori – sau, cu o formulă de la partidul mamă şi tată dar, în acelaşi timp, anexă prezidenţială, nişte foarte buni „înghiţitori de broaşte”.

Într-o singură săptămînă, au încasat două afronturi grele, au înghiţit două broaşte. Fără să clipescă măcar. A fost, mai întîi, alegerea EBA-ei, în legătură cu care au tăcut filosofic, dar erau antrenaţi în această privinţă încă de pe vremea nominalizării sale pe lista PDL, înainte de eroica asumare a „independenţei”. Sigur, atunci, a protestat şi a refuzat să fie trecută pe lista de candidaţi D-na Alina Mungiu-Pippidi, dar acesta nu e lucru de mirare devreme ce D-Sa pare să aibă exact, poate cu asupră de măsură, ceea ce le lipseşte „intelectualilor lui Băsescu”. Între alegerea europeană a pupilei „de partid şi de stat” şi cel de-al doilea afront, a mai vorbit, totuşi, şi dl. Horia-Roman Patapievici, dar nu cuprins de vreo scîrbă sau revoltă, ci pentru a explica pe înţelesul poporului mai slab de înger „fenomenul EBA”! Doamne, iartă, ce înaltă preocupare intelectuală, curat filosofică! >>>>

Dr. Alex Berca: „Familia – factor socio-economic“

“ Viaţa familiei este sursa celor mai mari fericiri. Fericirea este cel mai simplu şi cel mai puţin costisitor fel de existenţă care nu poate fi cumpărat cu bani.” (Robert J Havinghurst (1900-1991)- Profesor, american, doctor, educator, şi expert în problemele vârstei înaintat) Alex_Berca

Dicţionarul explicativ al limbii române, publicat în urmă cu peste un sfert de secol, de către Institul de Lingvistică  din Bucureşti sub egida Academiei Române, arată că „Familia este forma socială de bază, întemeiată prin căsătorie şi care constă din soţ, soţie şi descendenţii acestora”.

Dela data plublicării acestui dicţionar şi până în prezent au apărut o mulţime de alte definiţii ale familiei, care caută  să dea un sens cât mai real al noţiunii de familie în condiţile multiplelor mutaţii care au avut şi continuă să aibă loc în diferite colţuri ale lumii şi în multitudinea de condiţii sociale şi economice existente.

Unele dicţionare şi studii referitoare la familie, vorbesc despre „un grup de oameni ce au aceeaşi strămoşi”.

Biroul de statistică a populaţiei din Statele Unite , defineşte familia drept „asocierea prin naştere, căsătorie sau adopţie a unor persoane care locuiesc în aceeaşi casă”.

Alte surse se referă la familie ca la „un grup social care în mod normal este format dintr-un părinte sau doi şi copii lor”.

Văzând asemenea definiţii mi-am amintit de un caz ce s-a petrecut în Florida în 1993, când o fată de circa 15 ani, după ce s-a născut a fost dată din greşeală, altor părinţi decât cei naturali. >>>>

Clara Arustei: „Moartea lui Cezar – cronica adevărului (X)“

CRISTIAN TEODORESCU, MIRCEA MIHĂIEŞ & CO ŞI NEADEVĂRURILE LOR
„!Îndură-te, Doamne, îndură-te, Doamne,

moartea mea se-nalţă scară pîn’ la cer,cezar ivanescu

îndură-te, Doamne, îndură-te, Doamne,

şi pogoară-mi îngerul care ţi-l cer!

Îndură-te, Doamne, îndură-te, Doamne,

şi pogoară-mi îngerul care ţi-l cer,

îndură-te, Doamne, îndură-te, Doamne,

ruga mea se-nalţă scară pîn’ la cer!”

„Există un paralelism de fond între moartea lui Marin Preda şi cea a lui Labiş, când vinile morale, urile personale, conjunctura politică se întâlnesc într-un punct critic pentru a ucide, confundând totul pentru a nu se mai putea elucida niciodată: crimă, accident, nenoroc… sau toate la un loc.“

Cezar Ivănescu, Timpul asasinilor, Ed. Libra, Bucureşti, 1997

De mai bine de un an de zile încerc să arăt cum a murit Cezar Ivănescu şi să indic, în baza mărturiilor adunate, persoanele care se fac vinovate de această dramă. Începând cu cel care a declanşat în mod ilegal şi cu bunăştiinţă scandalul mediatic pe 29 ianuarie 2008, Mircea Dinescu şi continuând cu toţi ceilalţi care au contribuit prin neimplicare voită (Nicolae Manolescu), prin laşitate şi dezinteres (conducerea U.S.R. – la nivel central, şi local – conducerea Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, prin Valeriu Stancu), prin făţărnicie, fals sau declaraţii mincinoase (Cristian Teodorescu, Mircea Mihăieş, Nichita Danilov, Lucian Vasiliu ş.a.) [I, II, III, IV, V, VI] la amplificarea acesteia, cu toţii, din punct de vedere moral, sunt responsabili într-o măsură mai mare sau mai mică de moartea poetului. >>>>