Cezar Adonis Mihalache: „Un pleşcar la curtea ţării“

Într-o piesă a absurdului ar smulge poate ceva ropote de aplauze… Dar aşa, pe estrada unei realităţi în care a forţat cortina şi gongul unei piese dezarmant de ipocrite, falsitatea nu-i poate asigura nici măcar nefericitul rol de clovn căzut în dizgraţie.

S-ar putea lamenta sub veşmântul bufonului ignorat de propriul rege… Numai că regele pe care-l adulează el, sub mantaua paietelor ce ascund interese şi obligaţii născute din ale tinereţilor „erori” (şi turnători), are oricum o coroană din petice şi implanturi de frustări şi vanităţi întârziate. El însuşi joacă rolul aristocratic al regelui neînţeles de nărodul pe care şi-l doreşte la curtea sa. De aceea, jocul de scenă al bufonului cu apucături obraznice nu are cum să strălucească. Regele şi clovnul par a se eclipsa, sau aşa şi-ar dori ei să înţeleagă nărodul nevrednicia imposturii lor, dar, de fapt, amândoi sunt în spatele unei cortine ce separă lumea impertinenţei de cea a posibilităţilor.

După 80 de zile de repetiţii pentru mult doritul rol din curtea Cotrocenilor, Duda pare a fi obosit. Zeci de „avanpremiere” inutile, zeci de spectacole cu salile (şi străzile) goale, zeci de replici şoptite de un rege afazic în vorbire, toate par a-l fi stors pe actor de orice inspiraţie, lamentarea devenind discursul prin care ar vrea să convingă o ţară să-l voteze. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s