Nr. 8/2009

Anunțuri

Dan Brudaşcu: „Măsuri anticriză“

dan-brudascuSituaţia critică  în care se află economia naţională trebuie să determine toţi factorii de decizie administrativ-politică să caute şi să gasească soluţii care să permită trecerea peste perioada de criză, cu mai puţine efecte negative asupra populaţiei.

Pornind de la acest considerat supunem atenţiei primului ministru şi a tuturor factorilor politici implicaţi, câteva soluţii care să permită inclusiv, realizarea economiilor impuse de F.M.I. :

1. În cazul intenţiei declarate de a se recurge la reduceri masive de personal din sistemul bugetar, care potrivit unor informaţii de presă ar putea ajunge la peste 100-150 de mii în următorii ani, aceste reduceri să se facă în principal în situaţiile în care în aceiaşi instituţie lucrează soţ şi soţie, de cele mai multe ori cu sfidarea prevederilor legale, prin practicarea nepotismelor şi a altor mijloace neprincipiare.

2. Eliminarea completă a pensionărilor de lux, practică întâlnită frecvent, în special în cadrul ofiţerilor de poliţie şi armată. >>>>

Al. Florin Ţene: „Informaţia ameninţă interesele individului şi conştiinţa?“

Prin anii 1980 se spunea că aparatura de difuzare a informaţiilor,( este vorba de calculatoare, maşini inteligente de fotocopiat şi al-florin-tenenumeroasele sisteme ultzraavansate de telecomunicaţii) , este tehnologia libertăţii.ea a fost folosită de occident ca mijloc de descătuşare a societăţilor est-europene ,aflate sub cisma comunismului. Cu toate că tehnologia telecomunicaţiilor fusese ,nu de puţine ori,considerată drept o unealtă a tiraniei. George Orwell şi Aldous Huxley, scriitori de renume mondial, au fost aceia care spuneau că această tehnologie este sinistră, dezumanizatoare şi înrobitoare. La noi, în acest sens sau exprimat Caragiale, Ionel Teodoreanu , M.Sadoveanu, Marin Preda,etc.Această concepţie o aveau şi alţi intelectuali ai lumii. Evident, în present, balanţa se află de cealaltă parte.

În adevărul furnizat de trei fenomene distincte, prăbuşirea regimurilor comuniste-criminale, universal American al mijloacelor de informare publică şi funcţionarea internă a trusturilor economice particulare, numai activarea unui gest nesăbuit de selectivitate intelectuală s-ar putea solda cu portretizarea tehnologiei fie drept apărător, fie drept demolator al libertăţii. >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Melodrama politică“

Situaţia este dramatică. Sau, cel puţin, aşa ar trebui cezar-adonis-mihalache.thumbnailsă pară. Iar la capitolul imagine negativă şi felul de a zugrăvi pentru cetăţeanul elector tabloul apocaliptic la nivel social-economic, cele două partide de guvernământ par a se fi pus de acord. Pentru că tragedia unei ţări muribune este meşajul şocant al zilei.

Cât de reală este însă această situaţie? Sau cum să mai ai încredere în „viziunile” macabre ale politicienilor când ei s-au dovedit de fiecare dată doar nişte mari mitomani? Este adevărat, ţara trece prin momente economice dificile. Dar asta nu înseamnă că ea este muribundă. În fapt, tabloul apocaliptic PDL-PSD ascunde găurile negre ale imensei incompetenţe guvernamentale croşetate pe pofta de înnavuţire şi procesul de devalizare făţişă a bugetelor de stat. De fapt, aceasta este elementul comun de care se folosec partidele de guvernământ în conturarea scenariului groazei furnizat publicului. Devalizarea mascată a bugetelor. >>>>

Adrian Botez: „Pelerinaj otrăvit, la sânul Bucovinei“

adrian-botezthumbnailSă mergi “acasă”, când e vorba de Bucovina  –  are un înţeles poate mai profund decât al oricărui alt “acasă”, din toată lumea asta. Nu există un “acasă” mai legat de făptura lui Dumnezeu, decât “acasă “ al bucovinenilor (din păcate, vorba “bucovinean” este un nume sfârtecat, de-acum până la “plinirea voii Celui de Sus”, de o istorie hidoasă: Bucovina de Sud[încă] românească, şi Bucovina de Nord, strivită, se pare definitiv, sub cizma de iuft ucraineană…).

Veneam “acasă”  –  la vatra munţilor păduroşi, aţintit cu urechea la poveştile vânturilor din cetini şi ale valurilor de pâraie  –  şi cu ochii la vulturii-cruci, ai celui mai senin, înalt şi semeţ văzduh: pajuri bătrâne cât lumea, purtând în trupurile lor zbârnâitul săgeţilor înţelepţilor şi pletoşilor voievozi ai Moldovei.Veneam “acasă”, veneam să mă aşez cu pieptul la rădăcina Bradului Lumii, avântat de pe stâncă drept în ceruri. Din câte-un Brad al Lumii a fost sculptată, de zânele peste care avut-a putere Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiecare dintre mânăstirile ce-şi iau zborul din poiene tainice, adunând pe pereţii lor întreaga Carte a lui Dumnezeu, scrisă cu sfinţi, albaştri precum mila din ochii Tatălui Ceresc  –  şi  verzi, precum lucrarea de proaspătă viaţă a Fiului de Tată… >>>>

Gavril Cornuţiu: „Dezastru turistic şi dezastru cultural“

Dezastru turistic şi dezastru cultural În vacarmul antinaţional care ne oboseşte urechile de 20 de ani, sub presiunea vocilor care marginalizează tot ceea ce-i naţional, minimalizând ori negând orice rază de lumină românească şi atraşi de vârtejul modei de a-ţi scuipa naţia, părinţii şi strămoşii în cap (mă rog, au şi producătorii de flegme pretenţii telectuale!), este greu să crezi că în ţara aceasta există zone care, prin frumuseţe şi spiritualitate, echivalează (cel puţin) zone şi spiritualităţi pe care trompetele mediatice te fac să doreşti cu ardoare să le vezi, să le „pipăi” realitatea. Lumea are într-adevăr frumuseţi şi spiritualităţi fabuloase, dar şi noi avem multe pe care, „orbi şi surzi”, sclavi ai trompetelor mediatice, nu le vedem. Este ciudat cât de conştient devii de toate acestea după ce vezi lumea largă şi le cântăreşti pe toate cu mintea ta şi nu cu lozincile celor care îşi caută fraierii pentru a întreţine industria turismului, acolo unde sunt întrebaţi! >>>>

Petre Bucinschi: „Moneda forte-argument“

petre-bucinschi.thumbnailLiteratura este forţa de a emite ecouri creative şi propice incitaţiei. Fatalele noastre discontinuităţi cronologice, de la un an la altul, par anume făcute pentru a ilustra paradoxul unei asemenea coerenţe, e adevărat mai ales atunci când este vorba despre acest univers de cultură : cuvântul scris, unde el, cuvântul, ne adună laolaltă ca într-un magnific racursi, pentru a alcătui fondul tabloului literar, într-o celebră asumţiune. Epocile istoriei literare au aici, nu o dată, aerul de a se  atinge într-un fel de solidaritate robustă, cu un orgoliu tonic.

La castelul literaturii vezi prinsă în poarta cuvintelor, ca într-un buzunar de cangur, cu nu ştiu ce umor obiectiv, o veche ghiulea de cuvinte, uimitor depusă acolo la un asediu întâmplat cu mulţi ani în urmă. Dincolo de diferenţe şi diversităţi, rituale şi de alt soi, dincolo de particularisme care separă dureros spiritele, privirea ţintuită asupra infinitului îi revelează scriitorului o dimensiune de universal, inerentă fiinţei, continuităţii ei metafizice. Şi iată, la alt pol al spaţiului literar, cel prezent, gânditori însetaţi de unitate, chiar dacă nu toţi, scormonind în categoriile ultime ale filozofiei, postul lasă existenţa însăşi ca un predicat, un accident al esenţei. >>>>