Alexandru Petrescu: „Despre emigranţi şi alţi români“

Poporul român a rămas şi astăzi fidel Cazaniei şi Pravilelor de acum 300 de ani şi, parcă  nu are curajul să înfrunte provocările modernismului. Cei care au lăsat totul în urmă, copii, soţii, părinţi şi prieteni doar pentru a le fi mai bine au ajuns să-şi piardă identitatea în schimbul laptelui şi mierii visate. Foarte mulţi dintre ei au într-adevăr, situaţii de invidiat, familiile lor s-au integrat perfect în marele „sin fin” al societăţii adoptive şi totuşi, fiecare visează la brânza cu mămăligă, iar în perioda alegerilor, chiar şi pe pământ străin, la un mic, o bere şi nişte manele lăutăreşti. Cu toate acestea,  românii continuă să fie trişti, să viseze la emigrare, că apoi să viseze la întoarcerea acasă.

Mergând prin satele româneşti, unsprezece luni din an vezi tristeţea la porţile caselor. Este uşor să identifici în ce ţara au emigrat copiii celor de pe marginea drumului, după drapelul atârnat la streaşina casei, unde acum un sfert de veac se întindeau şuncile şi jamboanele de porc afumate. Privind panoramă postdecembrista trebuie să învăţam măcar acum şi să acceptăm că suntem nu numai o generaţie de sacrificiu, ci şi una pierdută. Nimeni din politicienii români nu vrea o întoarcere acasă a românilor. Ar însemna pentru România încă două milioane de şomeri şi tot atâtea probleme. Ar trebui că românul să înveţe să fie el însuşi, să-şi ridice fruntea şi să-şi vândă cât mai scump pielea.  >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s