NR. 6/2010

Cezar Adonis Mihalache: „Dreptate pentru îngerii noştri!“

Nimeni nu-i poate aduce înapoi pe îngerii smulşi din lumea noastră de flăcările care au mistuit salonul de la maternitatea Giuleşti. Flăcările nepăsării şi ale incompetenţei…

Nimeni nu poate alina într-un fel suferinţa pe care o îndură cei salvaţi dintre flăcări. Şi nimeni nu poate alunga spaima care a cuprins zeci de mame. Este adevărat, răul a fost făcut, iar lucrurile nu mai pot fi îndreptate. Poate doar acolo, în ceruri, îngerii să capete ceea ce nu au primit aici, în scurtul lor drum.

Cu toate acestea, nu mai putem trece atât de uşor peste fapte. Nu putem merge mai departe aruncând pur şi simplu vina pe nefericita soartă.

Nu şi de data aceasta! Acum cineva trebuie să răspundă. Vinovaţii trebuie aduşi în faţa Justiţiei. Este singurul mod în care îi vom mai putea privi în ochi pe părinţii loviţi atât de năprasnic. Pentru că nici măcar un ocean de lacrimi vărsat o viaţă de acum înainte de fiecare dintre noi nu le va mai putea alina durerea. >>>>

Elena Buică: „România anului 2010“

În cele zece săptămâni cât am stat în ţară în vara acestui an, nu pot spune  că am făcut descoperiri în slujba vieţii care să răstoarne drumurile croite în ultimii 20 de ani. Desfăşurarea  evenimentelor majore era previzibilă într-un anume fel şi totuşi,  aşa cum s-au derulat sub ochii mei aspectele politice  au fost o adevărată rană vie.

Prima impresie pe care o ai în contact cu ţara după o absenţă mai mare, este aceea a unei ţări răvăşite, o ţară în fierbere dar care nu dă în clocot, o ţară care încă nu-şi  găseşte drumul spre locul care i se cuvine alături de ţările cu civilizaţie avansată,  o ţară împotmolită, care nu se mai poate mişca.

Deşi dezvoltarea tehnicii şi hărnicia unor oameni de treabă ai ţării împing progresul şi-l fac vizibil în unele aspecte, acestea par neînsemnate fiindcă sunt mult  mai izbitoare neîmplinirile şi rănile sociale. Coborând din avion, te întâmpină un Bucureşti ce pare tot mai vizibil un conglomerat de clădiri diverse, “trântite” la întâmplare, fără niciun stil, fără nicio noimă, făcute după gustul şi interesul te miri cui. >>>>

Corneliu Florea: „Imagini şi reflecţii din România 2010“

………………………….

Vom călări frumoşi prin elizeu,

În cavalcadă, pân-la Dumnezeu

Descălecând la tronu-i la picioare :

Pe unde ne-ai trimis a fost şi bine

Şi rău a fost pe drumul străbătut …

…………………………………………..  Teodor  Pâcă

Stau cu paşaportul în mâna să intru în România, al cărei cetăţean sunt.  Îmi vine rândul, întâi e privită poza din paşaport. Cât staţi în România ? Trei luni ! Atât cu mine, dar cu toată râvnă, apărătorul  ţării se apucă să  ţăcănească tastatura . Şi o ţăcăneşte zdravăn şi concentrat, parcă scrie o notă informativă fără de sfârşit, cercetând paşaportul meu filă de filă. Durează. Rabd fără mimică, tăcut. Cei dinaintea mea  au intrat ca-n brânză, bagsamă io-s oaie neagră cu streche ! Când termină cu informaţia îi aplică  paşaportului o ştampila ca un upercut şi mie o privire asemănătoare. Trec linia, sunt acasă,  în casa noastră romanească. Bucurie şi îmbrăţişări. >>>>

Viorel Roman: „Statul la români“

Iata cum vede evolutia statul la romani un poet, George Astalas: „Românul este un maratonist care a luat-o la fuga acum doua mii de ani, a gresit traseul si continua sa alerge pentru ca nu gaseste sosirea.“
Realitatea se pare ca-l confirma, pentru ca statele românilor „Transilvania, Moldova si tara Romaneasca – s-au adaptat de-a lungul timpului intereselor imperiale greco-musulmane, ruso-pravoslavnice si occidentale. Care-i situatia incepand cu perioada interbelica?
Statul din România interbelica o fost o fictiune prin care „orasul parazitar“ (cite un milion de autohtoni occidentalizati, de evrei, de germani si de maghiari) traia pe socoteala a 16 milioane de tarani. Mihail Manoilescu a propus o strategie de inlaturare a „creolilor“ prin concentrarea deciziilor si resurselor in mâinile unui stat national puternic. Românii urmau sa inlocuiasca, inlature patru milioane de „creoli“ parazitari si sa demareze modernizarea socio-economica prin ei insisi. >>>>

Cezarina Adamescu: „Părerea mea – ciclu foiletonal. Libertatea de a da cu stângul în dreptul“

Nu am veleităţi de analist politic, nici economic. N-am nici un fel de veleităţi, har Domnului.  Dar nu pot să nu mă gândesc la lucrurile care mă afectează direct, din plin şi-mi dau lovituri aproape mortale, drept în plex. Una după alta, de-mi taie respiraţia. Ce se întâmplă în România ultimilor decenii, mă răneşte cumplit. Direct în inimă. Nu e de mirare aşadar, că trăiesc „cu inima în batistă”.

Atâtea minciuni, atâta duşmănie faţă de om, atâta nesimţire, atâta prostie, atâta naivitate şi atâta perversiune….Colac peste pupăză, noile măsuri de austeritate. Nu e de mirare. Doar suntem vinovaţi, cu toţii, cei 22 de milioane de locuitori ai României, a spus preşdintele. Şi ce spune preşedintele – e sfânt. Adică scos din scripturi.

Am căutat cu osârdie un motiv pentru care să mă simt vinovată pentru soarta actuală a României, şi mărturisesc că nu prea am găsit.  >>>>

Gheorghe Şeitan: „Brandul şi teoria conspiraţiei -Frunza şi ROM-ul“

Am mai scris cu alt prilej, ca exista o confuzie, mai ales in afara granitelor Romaniei, intre rom si roman, confuzie alimentata cu buna stiinta de cei care nu ne vor binele.Cineva a venit cu o ideie nastrusnica sa li se interzica tiganilor a se mai numi romi printr-un act legislativ.Persoana in cauza doar mima grija sa fata tara si neam, pentru ca in fond si la urma urmei, nimeni nu poate sa impuna cu forta unei etnii, a se numi asa cum crede ea de cuviinta.Apropos.Stie cineva cine le-a sugerat tiganilor, dupa 1989,sa se numeasca romi si nu altfel? Am o mare banuiala ca nu din sanul acestei etnii, care numara si cetateni stimabili, a venit aceasta ideie despre a carei consecinte devastataoare luam act acum dupa 20 de ani.

Recent,cu ocazia lansarii brandului de tara, ne-am lamurit si mai mult ca exista o conspiratie contra Romaniei si romanilor.Cineva nu stiu cine a dorit sa scrie deasupra frunzulitei verde numele Romaniei jumatate cu litere mari, oprindu-se la litera M si jumatatea cealalta cu de rand, ceea ce iese, pentru fiecare cititor normal ROMania.Acum inchipuiti-va ca toti acei straini care viziteaza pavilionul de la Shanhai vor citi sigla, vor constata ca au de-a face cu un pavilion al ROM-ilor si se vor bucura tare ca in sfarsit toti romii europei au o tara a lor unde vor fi repatriati,toti cei ce comit ilegalitati. >>>>