Elisabeta Iosif: „Medalii de aur… încătuşate – Olăneşti“

Într-un  „templu al naturii”, denumit astfel de Alexandru Vlahuţă în 1919, se cuibăreşte  o staţiune, despre care autorul „României Pitoreşti” spunea că face parte din „Paradisul românesc”.  Era într-un an  când staţiunii Olăneşti  i se descoperise adevărata sa comoară şi  i se făcuseră cunoscute   izvoarele minerale  de către dr. Carol Davila. Vlahuţă scrisese astfel, după ce,  cu mai bine de cinzeci de ani în urmă,  analizele  de laborator  ale izvoarelor sale contribuiseră la  recunoaşterea  lor europeană. La Expoziţia Universală de la Viena din 1873 se confirmase   miracolul vindecărilor apelor  minerale de la Olăneşti.  Atunci, eficacitatea lor   a fost oficial prezentată, răsplătindu-li-se valoarea  cu Medalia de Aur.

În aceste peste două secole care au trecut, milioane de oamenii au  venit în Olăneşti, venerând şi bucurându-se de puterea tămăduitoare a izvoarelor. Pe la 1877 existau în Olăneşti doar 3 hoteluri şi  3 saloane muzicale. Reconstrucţia staţiunii din 1897 avusese în vedere un stabiliment balnear iar în 1905 un „hotel al băilor”. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s