Al. Stănciulescu-Bârda: „Bunul simţ pe cale de dispariţie“

Cu oarecare timp în urmă, am participat la o înmormântare în Patagonia. Numai acolo putea să se întâmple cele ce vă relatez mai jos. Aici în nici un caz, fiindcă ai noştri sunt oameni serioşi!

Aşadar, la cea înmormântare mi-a fost dat să văd o bunică venind cu nepoţeii de mână. Nimic neobişnuit, numai că bunica era îmbrăcată doar în … chiloţi! Da, aţi citit bine! Un crac era negru şi un altul multicolor. Privită de la distanţă, părea a avea ceva între codobatură şi coţofană. Bieţii oameni aflaţi de faţă, s-au şters bine la ochi şi de mai multe ori, nevenindu-le să creadă. Şi, totuşi, bunica era doar în chiloţi. Veţi zice că era săracă. Exclus acest motiv. O cunoşteam  şi ştiu că provenea dintr-o casă înstărită. Veţi zice că era cald. E adevărat, dar nimeni dintre ceilalţi nu depăşiseră limitele bunului-simţ privind îmbrăcămintea, conştienţi fiind că ei au venit la o înmormântare, nu la o baie publică.

Bunica respectivă a mers liniştită cu convoiul mortuar până la biserică. Fiindcă tot ajunsese până acolo, a intrat şi în biserică. Nu se putea să nu o vadă şi sfinţii! A mers până la cimitir şi apoi la pomană. Nu a fost de ajuns, ci a trecut să ajute şi la împărţirea bucatelor, făcând pe chelneriţa. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s