Ioan Miclău: „Cuvinte de minte“

– Orice lucru sau fiinta create de Dumnezeu apartin sfinteniei Sale.

– Chiar si raul este o unitate de masura pe balanta de echilibru universal.

– Omului haruit de Divinitate cu drag de arte, acestea ii devin adevarate innobilari sufletesti, micsorand in acelasi timp interesul pentru maretii desarte si glorii trecatoare.

– Cu cel fara Dumnezeu, nu porni argument fiindca s-ar putea sa pierzi de la bun inceput.

– Cu morile de vant eu nu doresc sa-mi macin sanatatea.

-Singurul tratament pentru obraznicie ar fi afurisenia si maciuca.

– Iubeste-l pe cel intristat, dar si pe cel batjocoritor, fiindca  batjocora ii e o boala de care are de suferit el insusi.

– Cultura este ca o fata frumoasa  dar saraca, insa, dragostea se face casa!

– Tone de ink se irosesc aiurea, cand, adevarului iar fi suficient o singura calimara!

– Romania tainica priveste inspre oamenii ei de frunte, pe cand acestia privesc jinduitori spre inaltimile altora! >>>>

Florin Dobrescu: „Roşia Montană Rezistă! Tabăra naţionalistă din Munţii Apuseni“

În cadrul campaniei pentru salvarea Roşiei Montane, lansată în această primăvară de Partidul „Pentru Patrie”, împreună cu mai multe organizaţii civice, între care Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, Fundaţia „Buna Vestire” şi Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii”, a fost organizată în Munţii Apuseni o tabără prin care tinerii naţionalişti au dorit, în mod simbolic, să evidenţieze dorinţa lor de a lupta până la capăt pentru sistarea proiectului minier iniţiaT de compania Gold Corporation şi de actuala guvernare.

Desfăşurată în zilele de 21 şi 22 august 2010, chiar la Roşia Montană, în epicentrul acestui conflict mocnit, întins pe mai bine de un deceniu, tabăra naţionalistă şi-a propus să transmită moţilor, care rezistă, în condiţii dramatice şi privaţiuni severe, unui asediu surd, abandonaţi, şi chiar vânduţi de conducătorii trădători, mesajul că nu sunt singuri în acestă luptă de rezistenţă. De asemenea, s-a dorit lansarea unui apel către toate forţele naţionale, de raliere la această campanie de apărare a interesului naţional. >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Prin cenuşa partidului“

Analiştii au început să-i prorocească sfârşitul. Partidului, nu crizei pe care o gestionează… Se înghesuie să spună că măsurile luate de guvernanţi sunt atât de nepopulare încât, la următoarele alegeri, s-ar putea să nu se mai aleagă nimic din PDL. Ce nu spun aceiaşi analişti e faptul că nu partidul a adus dezastrul în România. Ci o mână de oameni. Care vor scăpa oricum de braţul prea scurt al Justiţiei.

Chiar dacă partidul va dispărea, vor rămâne oamenii. Cei ce au produs răul ca entităţi individuale, ascunzându-se sub un nume aparent generos. Ei se vor salva în cele din urmă prin alte formaţiuni şi tot vor împinge răul spre forma lui politică. Aşa a fost în cazul fiecărei formaţiuni care a adus nenorocirea în această ţară. E drept, compararea cu alte regimuri este uşor desuetă. Pentru că astăzi vorbim despre perfecţiunea răului ca formă de destructurare naţională, nu de o biată zugrăvire pentru a ascunde jafurile economice. >>>>

Gravril Cornuţiu: „Haosul şi distrugerea sistematică a patrimoniului sanitar românesc“

Exista  cuvinte care mângâie, exista cuvinte care  jignesc, exista  cuvinte care murdaresc etc. Cuvântul reforma a ajuns în anii  tranzitiei, în limba româna, un cuvânt care abureste. Adica  smecheri de cinci  surcele care s-au cocotat pe scara politica  si au ajuns în posturi decidente, îl  folosesc zgomotos pentru  a prosti multimea cu asteptari mincinoase.

De  douazeci de ani, de câte ori a fost pronuntat cuvântul reforma,  dupa el  ori nu s-a vazut nimic, ori ceea ce s-a vazut a fost  o dureroasa deziluzie. Este  la fel de valabil atât când vorbim  despre „reforme” centrale, cât si despre cele  locale. În ceea  ce priveste sistemul sanitar, un domeniu cu încarcatura  emotionala  pentru o mare parte a populatiei, daca nu pentru toata populatia,  racnetele din trompetele Carpatilor, fanfaronadele mincinoase  ori bolborosirea  unor cuvinte citite prin presa de aiurea, dar  urmate de o imbecila  „implementare”, el este probabil undeva  în fruntea celorlalte domenii ale vietii  sociale. Totul s-a  facut prosteste, totul s-a facut fara niciun plan. >>>>