Nicolae Filipescu: „UE – o grupare geografică dezarticulată“

Tratatul de la Lisabona, intrat in vigoare la 1 decembrie 2009, trebuia sa asigure o simplificare a procesului decizional la nivel „supranational”, sa corecteze deficientele acumlate prin tratatele anterioare si sa transforme Unuinea Europeana intr-un centru de putere coerent, prestigios si capabil sa influenteze evenimentele interantionale. La insistenta tarilor mari din Europa Occidentala, UE a numit-o pe Caterina Ashton ca Reprezentant Inalt pentru Politica Externa, o necunoscuta britanica fara experienta in politica externa si pe Herman van Rompuy ca Presedinte al Consiliului European, un politician belgian obscur, neinspirat si anost. Ceeace a creat un adevarat vid de putere la conducerea comunitatii de la Bruxelles. Neavand reputatie internationala, cei doi lideri au fost plasati in functiile respective de statele mari din Europa occidentala care, evident, intentioneaza sa controleze politica externa a UE. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s