NR. 10/2010

Anunțuri

George Petrovai: „Urări de noul an“

SFÂRŞIT E ANUL ŞI ÎMI PARE

că  ne-a tratat ca pe duşmani –

deşi ni-i datoria mare,

urez un sincer “La mulţi ani”!

N-avem motive să ne-ncredem

că-n noul an n-om fi sărmani –

cu toate astea-n legi prevedem

belşug în case pe mulţi ani.

Ne-am oploşit în Europa

cu cete de milogi ţigani

şi nu ne-a deranjat sincopa

cu romi pribegi şi fără bani.

Dar cum pe lume se plăteşte

tot răul scurs din bădărani,

românilor li se acreşte

cu descendenţa din romani… >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Sărăcirea României“

Pentru o asemenea declaraţie, Traian Băsescu putea fi suspendat. Pentru că am fi avut în faţă o negare evidentă şi agresivă a prevederilor constituţionale. Este motivul pentru care nu a ieşit el la rampă, deşi i-ar fi făcut probabil plăcere să ne anunţe că „de acum încolo nu va mai fi stat social vreodată în România”, ci şi-a trimis unul dintre emisari.

Surprinzător! Deşi l-ar fi putut trimite cu această veste pe argatul aflat de serviciu la Palatul Victoria, nu a făcut-o. Căci, nu ar fi dat bine, nefiind indicat ca tocmai premierul să se pronunţe într-o formulă atât de neconstituţională. Chiar dacă, aparent, terenul pentru o asemenea „gafă” era pregătit de erorile şi ororile legislative anterioare ale acestuia. Erorile profesorului de drept constituţional, Emil Boc. Nu era util ca premierul să se perpelească atât de neconstituţional, omul „de sacrificiu” al PDL-ului putând încasa încă multe în numele partidului pentru a se lăsa strivit (în restul de credibilitate şi legitimitate), de asumarea unei formulări atât de potrivnice Statului Român. Potrivnice însăşi formei în care fiinţează acesta. >>>>

Traianus: „Zadarnic“

ZADARNIC

Zadarnic mai gîndesc la vreo schimbare,

Nu schimb nimic cu versul meu  antum,

Se-mbracă-n cenuşiu, se-mbracă-n fum

Această ţară grea de lăcrimare.

––––––––––––––––––

Zadarnic spun că va veni o vreme

Şi-om fi mai liberi ca de obicei,

Şi-această ţară încă se mai teme

De gloria eternilor mişei.

–––––––––––––––-

Zadarnic plîng cînd cearcă să-mi apună

Suavul glas  instanţe de resort

Şi-aştept trei deşte de sergent să-mi pună

Viza de interzis în paşaport. >>>>

George Petrovai: „România – ţara unde toate preţurile sunt în creştere, numai preţul omului în scădere“

Nu există zi de la bunul Dumnezeu în care românii să nu-şi dea în petec, ba prin instituţiile ce se sufocă sub greutatea birocraţiei tot mai înfloritoare, ba prin canalele de televiziune ce-şi deversează aproape nonstop dejecţiile garnisite cu publicitate şi premii, ba prin gropile şi gunoaiele de pe străzi, pe unde – în maşini de lux cu suspensiile mâncate de datorii – ciocoii vechi şi noi ai României îşi plimbă suficienţele îmbăloşate cu ticăloşii, pe măsura vremurilor izvoditoare.

Tot ce se poate ca pentru unii aceste aspecte, la fel ca multe altele mai puţin vizibile, să facă parte dacă nu din pitorescul României, măcar din originalitatea ei. Atâta doar că-i genul de originalitate balcanică mai degrabă aducătoare de ponoase decât de foloase, dacă e să ne luăm după fraza lui Raymond Poincaré: “Ce vreţi, suntem aici la porţile Orientului, unde totul se înfăţişează mai puţin grav…”, frază aşezată de Mateiu I. Caragiale în deschiderea primului capitol (Întâmpinarea crailor) a senzaţionalului său >>>>

Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Codex alimentarius“

De mai multă vreme circulă pe internet, au loc emisiuni la diferite posturi de televiziune și se scriu articole în ziare, în care se vorbește de un mare pericol ce ne paște pe toți cei din România și nu numai. Se face referire la anumite planuri secrete ale unor organizații mondiale suprastatale, care ar urmări reducerea populației globului prin  introducerea în alimente a unor substanțe chimice, care să producă diferite boli celor ce le consumă, să scadă natalitatea și multe alte nenorociri de acest gen. Se vorbește că în câțiva ani populația globului va scădea din această cauză cu aproximativ trei miliarde de oameni. Codex alimentarius nu ar fi altceva decât lista neagră cu produsele alimentare menite să producă populației tot felul de boli și moarte!

Ca cetățean  al țării mele, ca părinte de copii și ca preot, nu pot să rămân indiferent la aceste informații alarmiste, care circulă în voie. Întrebarea care mi-o pun eu și majoritatea celor ce află de aceste știri vine de la sine: sunt ele adevărate? Dacă sunt adevărate, autoritățile noastre și ale celorlalte țări nu au nimic de spus? >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Criza de după criză – între deficitul de resurse financiare şi penuria de alimente“

Prin felul în care au alăturat în grupul ţărilor ameninţate de o posibilă criză alimentară state care s-ar putea confrunta cu o asemenea situaţie strict din cauza problemelor economice, dar şi ţări unde astfel de ameninţări sunt oarecum permanente, atât din cauza statusului economic precar, cât mai ales ca urmare a lipsei de terenuri agricole, japonezii par a fi dat un avertisment un pic exagerat.

Anunţul japonezilor este cât se poate de sec. România se găseşte într-un grup de 25 de state care ar putea fi lovite de o criză alimentară. Este vorba de ţările având cea mai numeroasă populatie de pe glob, China şi India, dar şi de state cu probleme conjunctuarle datorate recentei crize mondiale, precum Bulgaria şi Ucraina, în grupul ţărilor ameninţate de o criză a alimentelor fiind aruncate de-a valma şi Venezuela, Vietnamul, Tunisia, Republica Dominicană, Libia, Filipinele, Hong Kong-ul, Egiptul, Algeria şi Marocul. Ceea ce pare un amestec destul de confuz, dând impresia că ne aflăm în faţa unei crize alimentare mondiale iminente. Dar, oare aşa să fie?  >>>>