Magdalena Albu: „Axiologia unui prezent răsturnat“

„Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,

Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin.”

(Mihai Eminescu)

Din nefericire, de ceva vreme încoace, timpul pe care îl trăim şade despovărat de sensuri cu neruşinare pe temelia unei secunde spoite trivial cu o şi mai mare mizerie de către omul actual prin falsitatea atitudinii sale faţă de tot ceea ce îl înconjoară, dar şi prin încărnarea hoitului său propriu în forma imprecisă a trândăviei maladive a sinelui propriu. Algoritmul politic de aşezare a lacheilor servili de partid în funcţiile importante ale momentului actual împreună cu tot stolul adiacent de făcători de nimic, ce gravitează nestingheriţi şi plini de pretenţii în juru-le, a distrus azi aproape orice urmă de profesionalism în România. Locurile în care probitatea morală şi cea a profesiei bine ştiute merg una cu cealaltă într-un tandem perfect au devenit o raritate de care te tot miri fără încetare, atunci când apuci să o şi întâlneşti. „Toată viaţa noastră ar trebui să fie o lecţie de modestie.”, scria, cândva, poetul Cezar Ivănescu. Nicidecum una de ipocrizie sau de făţărnicie. Un spaţiu unde să se înşire, una după alta, valorile reale ale spiritului uman superior, iară nu contrariul lor. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s