NR. 4/2011

Anunțuri

Adrian Botez: „Pastele orbilor şi cel al părtăşirii“

„MODERNIZAREA” PAŞTELUI…

nu-L mai plânge – astăzi – nimeni pe Hristos

nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi

Crucea-I grea n-o îndurăm – direct – pe os

nici hidosu-i strigăt  – horcăind în toi!

****

…nevinovată carne să înghită

în vina lui mereu deschisă-a poftă

oricine-i pregătit – smerit – să mintă

să cumpere privata lui Golgotă…

****

a pregătit ciocane şi piroane

spectacol: ţâşnirile de sânge

turbat – vampiric – delicii noi – saloane

****

cu-orgii şi vome: nu mai ai când plânge…

…doar în pridvor ceresc Maica suspină:

Fiule, seacă-izvorul lor de vină!” >>>>

Ioan Miclău: Restituiri „Combustibilul Viitorului“

“Cu vre-o douazeci si unu ani in urma scriam acest articol “Combustibilul viitorului”, aratand despre convingerile cercetatorilor si a oamenilor de stiinta a vremii respective privind resursele unui combustibil energetic ce se recomanda pentru viitor. Dupa cate imi amintesc acel articol a si fost publicat in filele venerabilei publicatii oradene “Crisana”.Ca o amintire frumoasa mai consemnez faptul ca in anii 1991, tot la aceasta revista din locurile natale mi se publica poezia “Rugaciunea unui Roman”, care imi era aproape un adevarat debut literar!

Sa revenim la aceasta tema a “combustibilului viitorului”, pentru a observa unele aspecte de factura teoretica, adica prin proverb vorbind, “una zicem, alta facem”, iar consecintele le simtim practic peste anii ce vin!

 Combustibilul viitorului(11.06.1990)

Numai cu 10-15 ani in urma, generatoarele atomice pareau a fi singura alternativa pentru producerea si acoperirea cu energia necesara a activitatilor industriale si umane. >>>>

Cezar Adonis Mihalache: După ei, „bocusima“

Când Emil Boc a ieşit la rampă să ne anunţe că vom ieşi din recesiune, băşcălia a atins apogeul. În fapt, Emil Boc a luat teoria economică şi a inversat-o. Pentru că, în mintea lui, aşa funcţionează raţionamentele. Ce se poate citi de la stânga la dreapta, se poate silabisi şi invers. Ce raţionamente? Ce judecăţi de valoare? Când lama joagărului nu mai taie, o răsuceşti şi gata! Cam aşa şi în teoria economică „bocciană”.

 E drept,  ceva-ceva ştia el! Că a tras cu urechea la sala de fitness unde vin  buticarii mai înstăriţi să asude, între două teorii economice, „la bandă”. Iar lucrurile aveau la bază u sâmbure de adevăr: faptul că două trimestre consecutive de scădere economică pot defini intrarea în recesiune. Aşa că, exact ca la frizerie, alt loc de unde premierul se lăuda că îşi ia informaţii „reale”, din piaţă, şi unde a văzut felul în care bărbierul întoarce dintr-o mişcare briciul şi taie mai bine, dar nu pe unde i-ar fi fost de trebuinţă ţării, Emil Boc a avut o revelaţie. Păi’, dacă prindem la statistică două trimestre „pe creştere”, înseamnă că am ieşit din recesiune, nu?!

Ce importanţă au faptele în crunta lor realitate? Pe cine interesează că în pragul „ieşirii” din recesiunea „de aprilie”, ţara este şi mai împovorată? Că sărăcia a devenit un numitor comun, iar de acum subzistenţa începe să se insinueze chiar şi în familiile care până mai ieri trăiau ceva mai bine. >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Biserică, stat, spital“

Deşi asistăm la un adevărat pogrom al statului portocaliu împotriva românilor, Biserica Ortodoxă Română tace. Nu suflă o vorbă, chiar dacă enoriaşii ei sunt supuşi tot mai des opresiunilor venite şi dinspre cizma verde a partenerului de guvernare al aceluiaşi stat portocaliu. Nu protestează şi nu vrea parcă să-şi regăsească rostul întru apărarea românismului, chiar dacă toţi acei piloni pe care se clădeşte fiinţa noastră naţională, de la Educaţie la Sănătate, sunt măcinaţi şi amestecaţi într-un nămol alogen din care nicicând să nu se mai poată ridica fiinţa românească.

 Tot mai des suntem puşi în faţa acţiunilor radicale ale veneticilor. Unele având iz hortist, altele născute din frustări şi răzbunări tembele, dar toate vizând acelaşi scop. Exterminarea românismului.

Biserica noastră tradiţională tace de prea multă vreme. Absentează în mod voit din spaţiul public în vremurile de adevărată restrişte pentru enoriaşii ei. Nu a avut un cuvânt de spus în faţa măsurilor economice aberante care au destructurat firava bunăstare care începuse să se clădească în România. Nu a protestat nici în clipa în care Învăţământul a fost sfârtecat pentru a i se pune petice ungureşti. >>>>

Adrian Botez: „Un călău…mincinos!“

…La Sulina au mai rămas doi medici…”Tocmai de aceea, să fie desfiinţat Spitalul!” – strigă CSEKE-MENGELE. Cum, va să zică, asta-i REFORMA ta, CSEKE? Să fie, în România Cea Binecuvântată de Dumnezeu şi Maica Domnului, mai rău ca în Africa Sahariană? În loc să te întrebi şi să te frămânţi, dându-te de ceasul morţii (dacă AI IUBI oamenii, iar nu, cum eşti tu, îndrăgostit de…MOARTE!!!): „De ce au rămas doar doi? Cum să fac să-i conving să mai vină, ce să mai construiesc şi să fac, în plus de ce era, ca să vină cel puţin încă zece medici, pentru amărâţii ăştia de pescari?” – tu „razi” Spitalul, cu totul???!!!

 …Cum voiai să faci şi cu Spitalul de la Cernavodă…ŞI ASTA, DUPĂ „FUKUSHIMA” – …adică, după dezastrul celei mai importante centrale nucleare din Japonia, consecinţă a seismului aceluia coşmaresc???!!! Şi cum încercai tu s-o … „dregi”, când a fost descoperit…”sistemul” tău, complet nesistematic (şi de perfectă rea-credinţă) de a arunca în aer Sistemul de Apărare a Sănătăţii Românilor?! Minţind, CSEKE, minţind oribil de penibil – laş nemernic ce eşti! – … precum că „chestiunile cu spitalul de la Cernavodă  >>>>

Elena Simionescu: „Spitalul – O Gară de Nord“

Pacienţi care stau pe scaune, cu bocceluţele pregatite ca în vremurile de bejanie, rudele lor care caută să-i aline din priviri, medici care îşi încordează muşchii faciali pentru a nu izbucni într-un plâns nervos, disperat – iată imaginea multor spitale româneşti pe cale de dispariţie.

Într- o ţară în care se spune că lucrurile vor reveni la normal, suntem nişte spirite în devenire. Cu cât corpul nstru fizic devine mai firav, cu atât corpul astral este mai puternic şi reactivează energia elementelor primordiale pentru a asigura desfăşurarea proceselor vitale în organism.

În Romania, dreptul la sănătate este inexistent. Suntem condamnaţi la o moarte lentă, pe care o purtăm pe picioare. Dacă şchiopătăm, suntem transportaţi de urgenţă la un azil de batrâni unde putem ramâne o secundă sau puţin mai multe, depinde de gravitatea cazului… >>>>