Elena Simionescu: „Spitalul – O Gară de Nord“

Pacienţi care stau pe scaune, cu bocceluţele pregatite ca în vremurile de bejanie, rudele lor care caută să-i aline din priviri, medici care îşi încordează muşchii faciali pentru a nu izbucni într-un plâns nervos, disperat – iată imaginea multor spitale româneşti pe cale de dispariţie.

Într- o ţară în care se spune că lucrurile vor reveni la normal, suntem nişte spirite în devenire. Cu cât corpul nstru fizic devine mai firav, cu atât corpul astral este mai puternic şi reactivează energia elementelor primordiale pentru a asigura desfăşurarea proceselor vitale în organism.

În Romania, dreptul la sănătate este inexistent. Suntem condamnaţi la o moarte lentă, pe care o purtăm pe picioare. Dacă şchiopătăm, suntem transportaţi de urgenţă la un azil de batrâni unde putem ramâne o secundă sau puţin mai multe, depinde de gravitatea cazului… >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s