~Claudiu -Mihai Coman : ” Un actor grabit… Adrian Pintea ”

Cunoscutul actor si regizor Adrian Pintea a incetat din viata ieri dupa amiaza,la Spitalul Fundeni. „A trecut dincolo”asa cum a declarat ,impietrita de durere,sotia sa,Lavinia Pintea Tatomir,lasand un gol in lumea artistica si in sufletele celor care i-au cunoscut pe cei doi:Adrian si Lavinia.
Oare ce-o fi fost in sufletul Laviniei,”regina neincoronata a paranormalului romanesc”?! Probabil ca,desi fizic a ramas printre noi,sufletul ei curat l-a insotit”dincolo”,pe „Planeta Albastra”
„Planeta Albastra exista.Felul in care Lavinia povesteste despre ea,amanuntele in legatura cu ceea ce se afla acolo,te fac sa nu te indoiesti nici o clipa de existenta ei.Aceasta „a doua Luna”,cum o numeste Lavinia,se afla deasupra celei reale,pe care o vedem cu totii.Este de culoare albastra,un albastru pur si transparent,pamantul este rosu si reavan tot timpul,copacii cu frunze alb-sidefii,apele sunt transparente verzi-albastrii,o muzica divina vibreaza in inalturi,pretutindeni domneste pacea si linistea.
Coline intinse si domoale se scalda intr-o lumina albastruie,fluturi albastrii se leagana in vazduf,iar undeva,intr-o zona ceva mai inalta,intr-un loc cu totul si cu totul deosebit se afla o floare cu puteri miraculoase,floarea nemuririi,Floarea de colt. Ea a fost adusa {pe pamant}de stramosii nostri astrali de pe Planeta Albastra.Creste si infrunta inaltimi golase de munte,hranindu-se cu energie cosmica.{Lavinia Tatomir,nascuta pentru Romania-Mariana Tatomir,Editura INFO Craiova,1997)
Intr-una din desele calatorii s-a intalnit Lavinia cu Adrian:
„3 ianuarie 1997. Adrian Pintea o intalneste intaia oara pe Lavinia Tatomir. El actor celebru, ea o adolescenta cu puteri paranormale. El avea 43 de ani, ea 16. El ardelean, ea olteanca. Ea vindecatoarea, el pacientul… Lavinia era fiica medicului actorilor Teatrului National din Craiova. Adrian se pregatea pentru premiera piesei „Hamlet” (rolul „vietii lui”, solicitant si prin durata de 4 ore si jumatate si prin gradul de dificultate) pe scena craioveana. Epuizat probabil de repetitii, a ramas fara voce cu cateva zile inainte de spectacol. In disperare de cauza, s-a gandit sa apeleze la o metoda neconventionala si cum Lavinia era deja un fenomen datorita harului ei, i-a trecut pragul. A fost, asa cum spune ea, o „intalnire karmica”. Atunci au facut si prima fotografie, uimiti de asemanarea fizica dintre ei. A urmat o relatie speciala, o prietenie bazata mai ales pe convorbiri telefonice, pe sentimentul unei legaturi profunde si… atat.{M.V.}
(Din acea fotografie,ce se gaseste pe coperta 4-a a cartii”LAVINIA”,deMaria Tatomir,editura HORION,Craiova,1998,ma tintuiesc patru ochi si parca aud glasul lor citind cuvintele ce au fost”gravate”cu sufletul de Adrian:”Nu cred ca este vorba de un simplu fenomen placebo,cred ca are o putere speciala si…cam tot ce as putea spune despre Lavinia este un vers din Shakespeare,din Hamlet”
„Sunt mult mai multe lucruri in cer si pe pamant
Decat isi poate omul inchipui,Horatio!”}
Nu faceti scenarii de tip „Lolita”! Adolescentei i se parea „necuviincios” sa-l priveasca pe „domnul Pintea” ca pe un barbat; nu indraznea nici sa viseze. Anii au trecut, legatura s-a pastrat si intr-o noapte de toamna, Lavinia a primit un telefon in care „idealul ei masculin” (de atunci si de-acum) o cerea de nevasta, pe ea, „copilul”. N-a mai dormit pana dimineata, iar a doua zi si-a anuntat familia. Tatal ei a crezut ca a facut cineva glume, asa ca Adrian a trebuit sa se prezinte cu flori si sa-si ceara „miresuca” (asa cum o alinta si acum) in cadru oficial.
Pe 25 decembrie, in acelasi an 2OOO, Lavinia Tatomir, proaspata studenta la Medicina, a devenit doamna Pintea. Inca ii vorbea cu dumneavoastra. Atunci a inceput „naveta romantica” Bucuresti-Craiova. Nunta au facut-o in vara, intr-o biserica catolica, dupa religia lui Adrian. Oricum Dumnezeu e unul singur. Dupa terminarea primului ei an de facultate, s-au mutat la Bucuresti; si traiesc fericiti si astazi…
Dupa 7 ani…
Dupa 7 ani de casnicie, relatia lor poate fi considerata una sudata si dupa regulile nescrise ale unei societati care blameaza cuplurile asa-zis „despartite” de zeci de ani. Isi impart casuta „fara piscina sau lift interior” cu Haiduc, „copilul lor paros”, in asteptarea copilului care sa le semene. Au trecut primele probe ale timpului. Cu toate acestea, Lavinia este de parere ca diferentele de varsta sunt benefice, chiar necesare, doar atunci cand barbatul este cel mai matur. „Nu le pot intelege pe femeile care aleg sa-si imparta viata cu barbati de aceeasi varsta, sau chiar mai mici. Stiu ca exista astfel de relatii, stiu ca majoritatea le considera normale, dar eu n-as putea. De-abia dupa varsta de 45 de ani se poate spune ca un barbat a acumulat experienta necesara pentru a se dedica unei iubiri, pentru a sti cu ce femeie doreste sa traiasca.”
Geloasa pe trecutul lui? „Nici vorba. Nu mi-a dat motive de gelozie, nici pe prezent, nici pe trecut. Nu pot decat sa fiu mandra ca barbatul meu este idealul atator femei, dar el este perechea mea. Ma bucur ca acum sunt unica beneficiara a experientei si a dragostei lui. Adrian spune mereu ca este precum vikingii care odata ce paseau pe un nou pamant, isi ardeau corabiile pentru a uita definitiv de ratacitul pe mari, in favoarea explorarii noului. La noi in casa nu se pronunta numele fostei sale sotii. Ii respect trecutul, nu sunt absurda, nu-l voiam holtei la varsta asta, stiu ca a trait destule alte iubiri care de altfel l-au format pentru a fi Dragostea vietii mele. Sunt convinsa ca el este sufletul meu pereche.” Ii sclipesc ochii. Iubirea se vede. El ar fi dorit s-o intalneasca de cand avea 25 de ani, ea e multumita de momentul in care s-au intersectat. Il iubeste pe cel de acum si nu se sfieste sa spuna ca a fost primul si singurul barbat din viata ei. Inca o
prejudecata sfaramata. (Aceea ca si femeia are nevoie de termeni de comparatie.) Stie ca „a deschis ochii pe Adrian Pintea”, ca mama ei urmarea filme cu el in timp ce ea era doar un embrion si mai stie ca de mica trasase schita idealului sau masculin. Caci asta le intreaba pe pacientele care, printre altele, i se plang ca nu isi intalnesc Perechea: „Care este idealul tau masculin?” „Pai nu m-am gandit.” „Atunci cum il poti recunoaste daca apare?” Ea se considera norocoasa… sufletul ei pereche nu a trecut pe langa ea, poate si pentru ca a stiut de mica ce fel de barbat isi doreste. „Un barbat matur, nu foarte masiv si nici inalt ca sa ma complexeze, grizonat, cu tenul creol“. Recunoasteti personajul? Dintr-o pornire psihanalitica o intreb despre influenta modelului patern in copilarie, nu de alta, dar asa zice Freud: femeile care prefera barbatii mai in varsta cauta sa-si regaseasca tatal in partenerul de viata. Nici la acest capitol n-a avut probleme si oricum, tatal ei
nu seamana nici fizic cu sotul.
De fapt, nici Lavinia nu seamana cu parintii ei; ea seamana cu Adrian, ceea ce l-a facut pe unul dintre profesorii ei din facultate sa afirme ca are un sot narcisist, pentru ca si-a ales o sotie asemanatoare lui. Sunt deja obositi de intrebarile referitoare la problema diferentei de varsta. „Nu varsta biologica e importanta, ci compatibilitatile mentale, spirituale si, bineinteles, trupesti.” Cliseu? Nicidecum… ea destul de conservatoare, el destul de modern, probabil ca se intalnesc pe undeva la jumatatea drumului. Cum e sa fii casatorita cu un actor? Ei bine, Lavinia e maritata cu un om, nu cu un actor, cu omul cu ochi negri in care se pierde. Eu m-am cam pierdut in ochii ei mari… are ceva magnetic si in felul de a fi, nu doar in palma stanga.
Ma gandesc totusi ca el trebuie sa aiba macar in subconstient acea teama a barbatului in varsta care iubeste o femeie tanara, poate ca se teme sa n-o piarda, poate inteleg eu prea multe dintr-unul dintre biletele pe care el i le lasa: „Mi-e dor de tine si cand te tin de mana in somn.”
Aceasta este una dintre metodele de intretinere a iubirii ce-i leaga; da, au si ei nevoie de asa ceva, caci rutina nu face discriminari.
Fiecare rand pe care Adrian i-l lasa scris pe o foaie, pe masa din bucatarie, arata magia dintre ei. Si ea-i scrie, dar marturiseste ca nu e „la fel de inspirata”. Lavinia e partea mai pragmatica. Pe cei care considera faptul ca ei au aratat aceste ravase de iubire lumii, vreun gest de exhibitionism, ii sfatuiesc sa dea pagina. In mod sigur nu ar vrea sa fie catalogati, la randul lor, drept voyeuristi. Sunt doar simboluri ale unei legaturi mai mult decat speciale, imuna la anumiti factori exteriori, de obicei destabilizanti.
Lavinia exclude din start posibilitatea de a se indragosti de alt barbat. Daca el i-ar spune candva ca fericirea lui e in alta parte, cu alta femeie? „Ar fi un barbat liber. Probabil ca asta e diferenta dintre mine si celelalte care pretind ca l-au iubit. Ele l-ar fi vrut mort, decat cu alta… eu nu l-as vrea decat fericit; oriunde si cu oricine. Oricum nu cred ca un barbat poate fi despartit de o femeie daca nu-si doreste asta.
Daca exista un punct de fisura si se gaseste cine sa-l exploateze, se poate intampla… dar in niciun caz pe nesimtite. Poate sunt si eu mai intuitiva, dar cred ca orice femeie simte cand pierde teren.”
Se mai si cearta? Bineinteles. Tensiuni exista, ca in orice familie. Si atunci lasa deoparte numele de alint originale (precum lup de cocostarc, miresuca si haiducul) si redevin Adrian si Lavinia. De cele mai multe ori insa, el cedeaza. „Pentru ca-i un ardelean care nu stie sa se certe”; si care-o roaga din cand in cand sa clarifice ea lucrurile cu doamnele prea insistente. Asta nu-i convine. Momente serioase de cumpana nu au avut. „Nu traim o iubire patologica, maladiva. E mai degraba o iubire cerebrala, bazata bineinteles pe o puternica atractie pe toate planurile; stim ce reprezentam unul pentru celalalt, stim ca ne apartinem unul altuia”. M-au convins si pe mine. Sentimentele ce-i leaga sunt altfel, vin de dincolo de noi, poate de acolo de unde vin si puterile Laviniei… mai departe, vorba ei… discutam peste 3O de ani. La plecare, m-a privit putin neincrezatoare. „Cine va intelege?” Voi ati inteles, nu?”{Miruna Vintila,qmagazine.ro}
Pentru marele actor si regizor,in loc de epitaf,una din poeziile Laviniei:
Noapte
Obosind,
am rupt din nesfarsitul
regasirii,
Chipul prelung al
lunii.
M-a durut noaptea
aceasta,cu intuneric de
amintiri,
fara vorbe,doar cautari.
LAVINIA
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Claudiu -Mihai Coman,Craiova