~Elisabeta Iosif: „Potecile care duc la Brâncuşi”

ANIVERSĂRI  UNESCO 

Semicentenar Constantin Brancuşi
    “Voi trai mult. Atat, cat or sa mai fie romani pe intinsul pamantului”

Sunt 50 de ani de cand Brancusi  si-a luat zborul ca o Pasare Maiastra. .Fondatorul sculpturii moderne a determinat patrunderea romanitatii in universalitate printr-o forma artistica geniala iar ansamblul de la Targu Jiu ramane o emblema a artei sale sculpturale.

Multe poteci ne-a aratat Brancusi , ca un vizionar, ca un profet, deschizand un univers. De la potecile mintii  la cele ale inimii sau la acelea   din  Retezat  cu paduri de brad si de tisa, in zavoiul copilariei in care “maiestre de aur aprinse in strafulgerarile soarelui se jucau cu noi de-a v-ati ascunselea”suntem purtati spre lumea sa. Pentru ca, atunci “cand  nu mai suntem copii,am murit de mult”. A fost atras si inspirat de muntii din jur,de zavoiul Jiului si pitorestile sale chei .Toate sunt azi vizitate de calatori de pretutundeni .Dar locul ce l-a fascinat intotdeauna au fost Sanctuarele solare ale dacilor,Cetatea Sarmizegetuzei Regia :”Adunarea acestor pietre sacre asezate in cercuri astronomice sunt o marturie vie a sensului cosmic”pe care Brancusi il dorea stalpului inconjurat de pietre ale zodiilor.

           “ NU UITA : SUNT TREI OPERE DESCHISE  LARG CATRE VIITOR”

Ca un demiurg,Brancusi stia ca opera sa de la Targu Jiu va fi nemuritoare :”Viata monumentelor mele ,inconjurate de fratii mei,arborii, va fi si ea lunga.Si intr-o convorbire cu prietenul sau,Tretie Paleolog atentiona “Nu uita : sunt trei opere deschise larg catre viitor.Stalpul Nesfarsitului este negarea Labirintului.Este speranta catre deplina armonie spre care omul tinde in Univers…S-au implinit trei zile de cand urc in Muntii Retezat,pe pantele Iorgovanului –Caposul cel Mare – cum ii spun taranii uriasului Novac cel retezat….Pietrele soptesc..Mi se pare ca ma aflu pe aceeasi longitudine cu Olimpul si Piramidele,pe struna aceea care vibreaza odata cu struna siderala din constelatia lui Hercule.Se lasa seara si am pierdut poteca printre stancile cu tufe firave de jnepeni..Se desprind din bezna constelatiile”…

           Monumentele de la Targu Jiu

“S-a nascut la Hobita in 1876.Taind piatra si lemnul cu mainile sale de taran din Gorj el a impus materiei fluiditatea spiritului”afirma Geo Bogza ” . Pietrele muntilor i-au sugerat simboluri,idei:”m-am asezat pe un bolovan.Un pietros alaturi pare o piatra de moara uriasa.Sa fie masa din strafundul copilariei mele? …Pietrele soptesc…Cine esti dumneata Brancusi?..Le raspund: totdeauna am fost aici … Doresti sa stii..daca muntii sunt mai mareti decat Stalpul Nesfarsit? L-am conceput intr-un elan de bucurie.Am nazuit sa umple bolta cerului…O singura lovitura de barda pentru ca mii de semne sa-ti raspunda…Aici …prin vagaunile Retezatului , Zamolxe ,inteleptul, a intrat intr-o pestera de unde vegheaza si acum…Semne se afla peste tot numai sa stii sa le vezi.Frunzisul si ramurile crescatoare din opera mea trebuie si ele sa se intinda asupra lumii viitoare , pe putin, pe cateva milenii”(Tretie Paleolog”De vorba cu Brancusi”).

      Ce viziune ! E cea a demiurgului nascut la Hobita si nu va muri niciodata.Iar cele trei monumente de la Targu Jiu ,pe care te invit sa le vezi,calatorule,sunt semne,simboluri pentru vecie.

“Acel Templu al dragostei il nazuiam sa-l construiesc impreuna cu Amadeo Modigliani.Din Templul Dragostei ,cel visat,  n-am stiut decat sa desavarsesc Poarta Sarutului.O singura poarta,cand mi-ar fi trebuit pe putin …24…Arhimede spunea ca, ar fi putut rasturna lumea intr-un singur punct de sprijin..Eu sunt in stare sa rastorn lumea cu formele pe care le nascocesc..

Asa e stalpul meu..o forma concreta,un semn care sa reprezinte insusi elanul,respiratia care-l insufleteste,o adevarata scara spre cer.Si nu uita:radacinile care te leaga de un pamant anume,inevitabil te leaga si de un anume meridian ceresc.”

    Brancusi spunea ca o sculptura bine facuta  trebuie sa aiba darul sa-l vindece pe acela care o priveste.Asa era considerata Masa Tacerii ,”o noua cina de taina…Am intocmit masa aceea  intr-o stare de reculegere ,in amintirea celeilalte pe care mama frangea painea pentru noi…Dar tot pe masa aceea am infatisat oaspetilor mei primele maiastre,pasarile mele dragi ,sa le arat si lor  zborul omenirii spre intelegere superioara…Iar cand vei frange o paine la masa mea te va duce gandul la ospat de moarte ,dar si de nunta.”

     O sculptura pretuita mult de mine pentru simbolurile ei este Poarta Sarutului.Am pasit pe sub ea in doua randuri.Prima data mi-am amintit ca Brancusi spunea , ca oamenii au vazut in poarta sa intruchiparea unei nunti de la noi:”Oare nu-i explicasem lui Ion,pietrarul ,ca scrijeliturile de pe arhitrava infatisau veselia copiilor si a indragostitilor?Iata de ce mi-a venit sa iau doi tineri de mana si sa-i trec de trei ori pe sub Poatra Sarutului.Ca sa aveti noroc in dragoste, le-am spus,in gluma.Ca sa le aprind curiozitatea si sa-i   indemn sa vada mai departe”…

      Sa-i indemn sa vada mai departe…Acest gand brancusian m-a facut sa-i repet gestul,atunci,cand am venit pentru a doua oara.In spate vatra soarelui in asfintit transformase piatra ,incendiind-o…Era un semn de la cel care ne privea din inalt? Parca cerea acel fundal de padure,asa cum si-a dorit Brancusi , care si-a asezat Poarta la intrarea in parc.

              “ Sapand necontenit fantani interioare “ , Brancusi a dat de izvorul vietii fara batranete.A poruncit ca un rege ,a creat ca un zeu .Si-a urmat drumul,un drum lung,implantand Stalpul la raspantia marilor rascruci,la poalele muntilor ,folosindu-le pietrele ce au memorie de milioane de ani ,un fapt de recunostinta infinita..A sapat idei cu sageata mintii si cu securea, visand.”Visul este intotdeauna intors spre viitor”.

Si nu uita calatorule,de povata lui Brancusi ! “Te-am indemnat sa treci pe sub Poarta , pentru ca sa urmezi calea care duce spre Stalp ,semnul celeilalte mari treceri ,cand fulgertor materia se uneste cu spiritul si pamantul se leaga cu cerul…Acesta este mesajul stalpului meu strajuit de Masa si de Poarta.Sa arzi ca o flacara , sa te prefaci in fulger legand cerul cu pamantul… Du-te cat mai aproape; imbratiseaza-l cu mainile deschise.Apoi priveste in sus…Si…sa te duci seara aproape de stalp,urmarind stelele si constelatiile care se rotesc lent in jurul lui si in jurul tau …Spirale rotite…Du-te prietene!..Du-te singur intr-o noapte la Stalpul Nesfarsitului !..”

Iunie, 2007