~„Hoţii de ieri“ redobândesc şi ce n-au avut în cârdăşie cu „hoţii noi“ iar talpa ţării nu ia nimic

VIVAT JUSTITIA 

Supun opiniei publice si nu numai, un caz deosebit, pe care cei care trebuie sa-l auda, sa-l auda si sa-l vada pentru a trage invatamintele necesare din el, deoarece nimeni nu are dreptul sa se posteze mai presus de lege si sa actioneze in dispretul ei sau sa-si faca legi dupa bunul sau plac, cum a procedat “parlamentul” local al comunei Astileu numit consiliu local, in frunte cu presedintele lui Ioan Cocos. Despre ce este vorba?

In anul 1945 satenii mei din Fasca – Bihor, printre care si tatal meu, au cumparat de la groful Goldner Ladiszlau din Astileu 411 jug de padure de pe teritoriul cadastral al satului Calatea. Imediat dupa cumparare, organele locale au trecut la exproprierea abuziva a acestor paduri, in baza Legii 187/1945 de reforma agrara, desi padurile nu intrau sub incidenta acestei legi, deoarece in baza art. 23 din lege, padurile erau exceptate de la expropriere si cu toate acestea, terenul respectiv a fost expropriat si scos din circuitul civil si trecut in proprietatea Statului Roman fara a mai putea fi transcris pe cumparatori.

Comunismul la inceputurile sale in Romania a zdrobit si “mutilat” dreptul de proprietate asupra  terenurilor cand lupta de clasa era in voga (floare) cat si clasa sociala mai avuta folosind sloganul “lichidarea ultimelor ramasite burghezo-mosieresti”, conditie in care fostul proprietar a fost hartuit pana la “izgonirea din tara”, gasindu-si “azil” in tara sa natala – Israel.

Dupa cei 45 de ani (1945-1990) de “incatusare” si tavalugire comunista a proprietatii, a sosit si momentul dezrobirii (descatusarii) proprietatii prin Revolutia din 1989, astfel cumparatorii din 1945 si-au revendicat dreptul de proprietate asupra acestui teren, in baza Legii 18/1991 la Comisia de aplicare a acestei legi a Comunei Astileu, comisie suverana in a hotari de a acorda sau de a nu acorda dreptul de proprietate. Aceasta comisie a respins cererile petentilor, motivand ca nu se dispune de suficiente acte doveditoare asupra proprietatii, excluzand proba cu martori, desi aceasta era admisa prin Legea 18/1991.

Au mai trecut 6 ani pana la aparitia Legii 169/1997 in baza careia din nou s-a revendicat padurea respectiva si inca 2 ani pana a aparut Legea 1/2000 numita Lupu, cand, la fel, au fost respinse cererile noastre.

In aceste conditii a inceput batalia in instantele de judecata pentru drepturile noastre, cazul nostru trecand prin furcile caudine a multor instante de judecata, incepand cu judecatoria Alesd cu sentinta 1234/2002 prin care s-au respins cererile, Tribunalul Bihor cu Decizia 467/2004 prin care, la fel, s-au respins cererile, ajungand cu recurs la Curtea de Apel Oradea, cu decizia 512/2005 – irevocabila – prin care ni se da castig de cauza pentru 351 jug. Avandu-se in vedere, probabil, aparitia la orizont a Legii 247/2005 prin care se da posibilitatea de a se putea revendica intreaga suprafata de padure avuta, luata abuziv de Statul Roman, indiferent de marimea acesteia. Astfel se consolideaza democratia si viata politica, facandu-se tot mai clara separarea puterilor in stat, in speta puterea judecatoreasca.

In conditiile date, cand justitia ne-a facut dreptate dupa 60 de ani de dictatura comunista, primarul comunei Astileu nu s-a aliniat la noua gandire social-politica de a aplica legea in spiritul ei, respectiv a unei hotarari judecatoresti irevovabile investite cu formula executorie si ataca aceasta hotarare pe cale extraordinara, o data in mod direct si de doua ori in mod indirect, insa fara sanse de izbanda.

Cu toate acestea s-a opus cu vehementa retrocedarii terenului respectiv, iar organele abilitate ale administratiei de stat pana la c ele mai inalte niveluri, cu toate sesizarile noastre, au dat dovada de indolenta declinand competenta comisiei locale Astileu, ceea ce ne-a determinat sa ne adresam Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) Strasbourg, astazi cazul fiind pe rol, dosar 35674/2006 la aceasta inalta instanta.

Potrivit procedurii CEDO, a fost inaintata Guvernului Romaniei solicitarea de a-si prezenta pozitia privind admisibilitatea cererii noastre sau sa fie rezolvat cazul pe cale amiabila, cu termen 17.09.2007; astfel Guvernul a “alertat” Comisia judeteana si comunala de a ne pune in posesie pentru a putea raporta la CEDO ca am fost pusi in posesie, ca cererea noastra sa ramana fara obiect in dosarul 35674/2006 la CEDO.

Pentru ca pana la data de 17.09.2007 nu s-a reusit de a fi pusi in posesie, Guvernul a cerut decalarea termenului de a raspunde pana la 12.10.2007, iar actiunea de punere in posesie s-a incheiat la 09.10.2007. Astfel la 12.10, 2007 s-a raportat de Guvern ca Decizia 512/2005 a fost aplicata, cerandu-se anularea cererii noastre din dosarul 35674/2006.

In contradictoriu cu masurile de aplicare a Deciziei 512/2005 cu punerea noastra in posesie prin Comisia de aplicare a Legii 18/1991, primarul Comunei Astileu, Ioan Cocos in complicitate cu cetatenii satului Calatea, dupa ce epuizeaza toate caile de atac impotriva Deciziei 512/2005 declanseaza o noua actiune in instanta la judecatoria Alesd, dosar 519/177/2007, ignorand autoritatea lucrului judecat prin sus-citata decizie, inventand o alta strategema de a ataca in mod indirect aceasta decizie, angajand doi avocati din afara, in pofida faptului ca primaria are doi consilieri juridici, unul al primariei si al doilea al consiliului local.

Acesti avocati s-au intrunit in data de 28.02.2007 la primaria Comunei Astileu cu reprezentantii cetatenilor satului Calatea, cu primarul Ioan Cocos, consilierul juridic al primariei si cu subsemnatul, unde s-a analizat situatia juridica a terenului in discutie cand s-a hotarat actionarea in judecata fara nici un just temei legal al celor 84 de recurenti din Decizia 512/2005 si spre culmea stupiditatii s-au citat si 9 morti, desi acestia au castigat padurea prin instanta.

Unul din avocati, constatand autoritatea lucrului judecat prin Decizia 512/2005, din bun simt si cu respect fata de deontologia profesionala, se retrage, iar al doilea ii incurajeaza pe cetetanii din Calatea de a actiona in judecata; astfel “smulge” Dispozitia 288/03.04.2007 de la primarul Comunei Astileu, Ioan Cocos, dispozitie aprobata de Consiliul local, document prin care sa se poata actiona in judecata in legitimitate de cauza, fara nici un alt temei legal, desi consiliul local nu are nici o competenta in materie de fond funciar.

In actiune se ataca contractul de vanzare-cumparare incheiat intre fostul proprietar Goldner Ladiszlau si cetatenii din Fasca in 1945, motivand faptul ca padurea respectiva era expropriata la data vanzarii si trecuta in proprietatea Statului Roman, ca atare nu putea face obiectul vanzarii, cu toate ca padurile erau exceptate de la expropriere, in baza art. 23 din L. 187/1945 de reforma agrara, cum am aratat mai sus.

Oare ce scop urmareste primarul comunei Astileu Ioan Cocos cand semneaza aceasta dispozitie, prin care imputerniceste un avocat veros care actioneaza in spirit machiavelist, angajat in vederea reprezentarii intereselor primariei comunei Astileu, privind revendicarea imobilelor proprietatea Statului Roman inscrise in CF 152 Calatea, de vreme ce aceste terenuri nu au fost niciodata proprietatea comunei sau a cetatenilor din satul Calatea si chiar daca ar fi fost proprietatea unuia sau altuia, acestia aveau posibilitatea de a revendica aceste imobile in baza legilor fondului funciar 18/1991, 169/1997, 1/2000 (Lupu), si legea 247/2005, ceea ce nu s-a facut, pentru ca terenul nu le-a apartinut niciodata de drept, si ca atare, nu aveau nici o legitimitate, fiind persoane juridice si fizice lipsite de calitatea procesuala activa.

Orice actiune in instanta trebuie sa aiba un obiect, un scop si un raport de cauzalitate, ori actiunea primarului din Astileu este un amestec brutal si abuziv intr-o afacere contractuala intre doua parti, in care primaria si primarul nu au nici o competenta de a interveni, deci actiunea este fara obiect si legitimitate. Scopul trebuie sa reprezinte un interes legitim de a-si apara un drept propriu care nu a existat niciodata si nici nu exista.

Nu exista nici raporturi juridice intre parti, care sa-i confere primarului calitatea de reclamant impotriva celor 84 de parati, cumparatori in 1945, raporturile juridice s-au creat intre vanzator si cumparatori, conditii in care doar vanzatorului ii este opozabil contractul din 1945, care este contestat de primar in instanta fara nici o baza juridica. Pe de alta parte, nimeni nu l-a investit pe primar cu calitatea de arbitru sau avocat in aceasta afacere, acesta arogandu-si de la sine putere, dreptul implicit de a fi avocatul statului fara nici o cadere.

In conditiile date, primaria, prin avocatul sau, nu tine cont nici de autoritatea lucrului judecat si nici de noul context legislativ, respectiv Legea 247/2005, in care se prevede ca toate padurile luate abuziv de Statul Roman se restituie in intregime fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora la cerere.

Primarul Ioan Cocos actioneaza antagonic si duplicitar in doua directii contrare una alteia, in sensul ca prin Comisia locala de aplicare a legii 18/1991 ne pune in posesie cu terenul in discutie pe baza unei Hotarari judecatoresti, iar pe de alta parte prin Consiliul local ne actioneaza in judecata – dosar 519/177/2007 la judecatoria Alesd, pentru ca am cumparat aceasta padure in 1945 cu renuntarea Statului Roman la dreptul de preemtiune. Astfel, cu o mana ne da, si cu cealalta ne ia acest drept, ceea ce reprezinta un paradox diabolic pe care eu il numesc “utopie”, similara situatiei in care o mama si-ar ucide pruncul din propriul ei pantec deoarece s-a procreat impotriva vointei ei, riscand sa fie condamnata pentru pruncucidere, iar pe primarul Ioan Cocos nu-l judeca si nu-l condamna nimeni pentru abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, desi fapta sa constituie infractiune penala condamnata de Codul penal.

Iata cum un om care este pus sa aplice legea si sa actioneze in spiritul ei, sfideaza si incalca legea, actionand in dispretul ei.

Din cauza acestui om, care s-a opus retrocedarii drepturilor noastre am avut 7 procese in instantele de judecata, din 2002 si pana astazi, din care in 4 am avut castig de cauza prin hotarari irevocabile, actiune care inca nu s-a incheiat, deoarece in ultimul proces din dosarul 3289/111/2007 judecat de Tribunalul Bihor sectia contencios administrativ, prin care am cerut anularea dispozitiei 288/03.04.2007 ca abuziva si nelegala, un judecator partizan sau zelos, probabil, samavolniciilor comise de comunism in 1945 in aceasta cauza, respinge actiunea noastra, ridicand bariera din calea de atac a actiunii faradelegii primarului din Astileu, in loc sa o blocheze, ignorand si referatul de constatare a nelegalitatii, nr. 2399/21.06/2007 a Institutiei Prefectului, in care se apreciaza ca aceasta dispozitie este emisa ca urmare a nerespectarii prevederilor legale in vigoare.

In actiunea din dosarul 519/177/2007 la Judecatoria Alesd, instanta nu a judecat legata la ochi deoarece a dat o sentinta dreapta, prin care se respinge actiunea intentata de primarul comunei Astileu ca nelegala si obliga reclamantul la plata de cheltuieli de judecata de peste 26 milioane lei vechi, pe care ar trebui sa o plateasca vinovatii si sa nu fie suportate de comunitatea locala pentru ineptiile si invectivele abuzive ale unui avocat care-si incalca deontologia profesionala in aceasta actiune.

In ce ne priveste pe noi, din jurisprudenta am oprit procesul pe rol la CEDO Strasbourg pana la clarificarea juridica a actiunii primarului Ioan Cocos, in care am propus Guvernului Romaniei doua solutii de rezolvare pe cale amiabila a cazului pentru a nu mai atarna inca o “perla” neagra la salba de astfel de perle la gatul Romaniei, pe care sa scrie: “violarea drepturilor omului prin abuz in serviciu de autoritatile Statului Roman in contradictoriu cu hotararile judecatoresti“, pentru ca ar “zornai” prea strident in Consiliul Europei unde Romania isi are locul ei.

In incheiere, ne exprimam convingerea ca justitia va aplica legea in spiritul si litera ei in continuare, facandu-ne dreptate ca si pana acum, in 4 procese din cele 7, pentru care se cuvine sa ne exprimam multumirea si optimismul, incheind cu inceputul “Vivat Justitia!”.
Oradea, la 11. 01.2008  

Ing. ALBU FLORIAN, Mandatarul legal al celor 72 de recurenti din Decizia 512/2005 si 84 de parati in dosarul 519/177/2007, cat si titularul procesului dosar 35674/2006 pe rol la CEDO Strasbourg

(Articolul ne-a parvenit prin grija d-lui prof.Iosif Popa, colaboratorul nostru.)