~Adrian Botez: „«Omule», fii om…“

Pe 1 iulie 2008, agenţiile de presă anunţau că, în Canada, într-un autobuz cu cca. 50 de pasageri, UN individ, înarmat cu un CUŢIT, l-a înjunghiat, DE 50 DE ORI, pe un pasager oarecare…şi, apoi, l-a decapitat, în văzul tuturor celorlalţi pasageri din autobuzul cu pricina…NIMENI NU A SCHIŢAT MĂCAR, UN GEST DE AJUTORARE, pentru nefericitul care era măcelărit, terifiant, oribil, absurd, „kafkian”, sub ochii lor…

Domnilor, nebunul care a săvârşit crima ERA UNUL SINGUR, iar pasagerii, în jur de 50… – domnilor, un cuţit, spre deosebire de un revolver, nu are „bătaie” mai lungă decât braţul asasinului/nebunului+lungimea lamei (care nu putea să fie mai mare de 15+20 de cm…). Domnilor, asasinul a înfipt cuţitul DE 50 DE ORI, în nefericita-i victimă – să nu încercaţi să-mi spuneţi că, în această vreme a efectuării celor 50 de „împunsături”, asasinul/dementul, stătea, deodată, cu faţa LA TOŢI PASAGERII, DEODATĂ…şi de aia le-a fost frică să intervină, să-i sară în spate, sau pe lateral, sau… – asasinului/ţicnitului!!! – că nu vă cred!!!

Nu!!! Este vorba de nepăsare, de paralizie cerebrală/sufletească/de imaginaţie, de paralizie a sentimentului de OM/COMUNITATE!!! – … deci, este vorba de EGOISMUL DEMONIC…de „civilizaţia” demonică a televizorului, Internetului etc., prin care lumea reală dispare din conştiinţa „omului”, totul părându-i-se acestui monstru modern, care-şi mai zice „om”, drept…VIRTUALITATE SPECTACULARĂ!!!

…Acum câţiva ani, am asistat, neputincios, din pricina faptului că eram blocat în înghesuiala unui troleibuz bucureştean, cam pe la mijlocul „mijlocului de transport în comun” (devenit … „vagon de vite”…) – la o întâmplare oarecum apropiată ca semnificaţie, de ceea ce s-a petrecut, acum, în Canada: o bătrână, care voise, şi ea, să se urce în acel troleibuz, a fost împinsă, cu brutalitate de nedescris, de pe treptele troleibuzului, de câţiva tineri musculoşi, care erau „în gura”/uşa troleibuzului…şi toţi pasagerii o priveau, nemişcaţi, ca hipnotizaţi, pe bătrâna care zăcea, sângerând, pe asfaltul din faţa trotuarului…de parcă vedeau imagini dintr-un film, la care ei erau spectatori, iar nu erau „oameni între oameni”… vorba lui Camil Petrescu…(cf. Un om între oameni).

…Şi-mi amintesc de ce-mi spunea un unchi de-al meu, în vârstă, despre măreţul medic creştin şi eminentul profesor, care a fost NICOLAE PAULESCU (1869-1931), DESCOPERITORUL BINECUVÂNTAT de Dumnezeu, al insulinei (în 1921, rezultatele cercetării sale apar în revista „Archives Internationales de Physiologie – dar, pentru că Paulescu a făcut parte din Mişcarea/Şcoala Spiritualistă Românească – Legiunea Arhanghelului Mihail, meritele au fost atribuite medicului canadian Fr. Grant Banting şi biochimistului canadian Ch. Herbert Best, care „întârziaseră cu un an…1922…şi cărora le-a fost „repartizat” şi Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, în 1923…). Precum că, atunci când venea medicul creştin Paulescu, prin saloanele spitalului, îi întreba pe studenţii medicinişti, din „suită”, arătând spre patul unui bolnav: „Ce vedeţi voi în acel pat?” Pe acei studenţi care-i răspundeau, „în dorul lelii”: „Păi, dom profesor, un nenorocit de bolnav…” – îi dădea afară urgent, cu vorbele: „Tu du-te şi te fă casap, că n-ai suflet de medic!” Din păcate, majoritatea tinerilor medicinişti, „o păţeau”…Şi atunci, „recuperându-i” de pe hol, strângându-i pe toţi, le spunea: „Vedeţi voi, nu puteţi să fiţi medici, medici creştini, medici adevăraţi – dacă nu sunteţi iubitori de oameni… – până când nu-L veţi vedea, acolo, în acel pat al suferinţei extreme şi mizere, PE HRISTOS-DUMNEZEU!!! Dacă noi, oamenii, suntem făcuţi <<după chipul şi asemănarea SA>>… – ei bine, ASTA trebuie să vedeţi, în acel pat: PE HRISTOS-DUMNEZEU, cel care le spune apostolilor săi că, de câte ori, i-au dat să mănânce unui înfometat, LUI i-au dat de mâncare, şi de câte ori i-au dat să bea unui însetat, LUI i-au stâmpărat setea iubirii de oameni…

…Eu cred că “omul” de azi nu mai are tocmai această percepţie, a Sinelui său întru comuniune cu Sinea Dumnezeiască, cu Dumnezeu-Hristos, Mântuitorul Lumii şi Lumina Lumii…Groaznic de întunecat începe să fie orizontul acestei lumi…de fapt, lumea nu mai are orizont, nu mai are sentimental finalităţii existenţei umane pe pământ: omul adevărat nu trăieşte pentru “maţul” lui, ci pentru a semăna cât mai mult bine în jur, spre a i se face simţită/adeverită prezenţa, în planul existenţei/ontologic…Altfel, ori este “călduţ”, şi Dumnezeu “îl va scuipa din gura Sa”…, ori este chiar demon, prin complicitatea (inconştientă, DAR NU MAI PUŢIN VINOVATĂ!!!) LA TOATE CRIMELE, CARE SE SĂVÂRŞESC ÎN JURUL LUI, IAR EL LE PRIVEŞTE CA PE-UN DIVERTISMENT HIPNOTIZANT, SPECTACOL DE DOI BANI…şi nici că-i mai pasă de chipul Lui Hristos-Dumnezeu – pe care chip, totuşi, oricare om îl poartă, vrea-nu vrea, îl uită nu-l uită… – în sine…

…“Omule” … “trucat” (cum spunea scriitorul francez Maurice Renard, în titlul unui roman…) – e vremea să-ţi ieşi din somnul conştiinţei – şi să redevii conştient/responsabil, purtător conştient/responsabil al chipului Lui Hristos…!!! Veghează la tot, la toţi şi la toate, şi nu te însingura cu dracul!!! Căci, altfel, numai de el, de Demonul Singurătăţii/Pustiului , vei avea parte, şi în timpul vieţii, şi în clipa morţii!!! Pentru Dumnezeu, IMAGINEAZĂ-ŢI ŞI ÎNGROZEŞTE-TE DE TINE, CEL DE AICI ŞI DE ACUM!!!

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s