~Andrei Vartic: „Pretenţii Imperiale“

Degeaba se fălea zilele trecute Vladimir Putin că Rusia nu are pretenţii imperiale. Cine-l crede? Japonia? Rusia nu vrea să întoarcă Japoniei nici măcar Insulele Kurile, nişte stânci din Oceanul Pacific. Finlanda? Finlandezii încă nu au uitat huruitul tancurilor ruseşti care se apropiau în trombă de Helsinki în 1939. Poate rămăşiţele pământeşti ale lui Kant nu plâng că îşi duc veacul în vechiul pământ german al Prusiei Răsăritene, dar aflat în stăpânirea Rusiei?

Desigur, nimeni în lume nu crede poveştile lui Putin despre lipsa pretenţiilor imperiale ale Rusiei. Nici măcar ruşii înşişi. Din fiecare genă de rus răsare câte o uriaşă pretenţie imperială. Problema este arhicunoscută şi în istoriografie, şi în artele diplomatice, şi în politica combatantă. De la Riurik sau de la khazari, de la triburile bulgaro-ugro-fine de pe Volga sau de la mongolii lui Genghis-Han, de la sinele lor răsfăţat de cea mai mare întindere geografică a lumii este imposibil să nu se nască ruşii cu gena setei de imperiu universal, cârmuit autoritar din Kremlin. Tragismul acestei pofte ancestrale este că Rusia îşi adaogă noi şi noi teritorii numai cu ajutorul războiului, atât de pofticios de distrugere şi vieţi omeneşti.

Nu întotdeauna pretenţiile imperiale ale Rusiei sunt aducătoare de distrugeri şi moarte. Ar fi o nerozie să vorbim de rău „Sufletele moarte” ale lui Gogol. Sau „Tablouri la o expoziţie” de Musorgski. Sau „Primăvara sacră” de Stravinski. Sau „Trei surori” de Cehov. Şi, totuşi, nu există nicio pildă (în toată istoria milenară a Rusiei şi a cnezatelor ruse) a unei ţări cucerite de Rusia şi transformate mai apoi în mare putere economică şi culturală a lumii, aşa cum SUA, de pildă, au transformat Germania şi Japonia după cel de-al Doilea Război Mondial. De ce oare?

De ce Basarabia, cucerită de Rusia în urma a două tratate nule – cel cu Turcia, din 16 mai 1812 şi Germania hitleristă, din 23 august 1939 – nu arată măcar la prima vedere aşa cum arată azi Germania? De ce Rusia nu a permis românilor din Basarabia să trăiască europeneşte după ocupaţia din 28 iunie 1940 (comparaţi prăjiturile şi pâinea albă din patiseriile Basarabiei de la acea dată cu pâinea din strujcă şi tărâţe din magazinele de la Tiraspol sau mulţimea pălărioarelor damelor din Basarabia cu uşancele pe care le purtau pe cap sărmanele femei „libere” din RASSM)? De ce i-a nenorocit imediat luându-le tot avutul şi trimiţându-i să moară în Siberia?

Patima de a cuceri lumea nu poate fi lămurită cu legile logicii. Este neclar de ce au jertfit Lenin şi Troţki milioane de ruşi pentru a condamna la sărăcie şi disperare alte milioane de ruşi, ucraineni, kazahi, georgieni, armeni, români etc. Rămâne o mare taină de ce Hitler a jertfit Germania pentru a duce un război fantomatic sortit eşecului. Niciun imperiu nu are creştere liniară sau progresivă. Toate imperiile cresc şi descresc. Toate imperiile până la urmă se destramă. Acest amănunt, al destrămării imperiilor, lămureşte actuala fală a lui Vladimir Putin cum că Rusia nu are pretenţii imperiale. Este normal să spui lumii că nu vrei să o cucereşti anume în clipa asta, când imperiului tău tocmai i-a venit timpul să se destrame.

ANDREI VARTIC

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s