~Angela Bîrsan: „Când oamenii buni încetează să mai facă ceva“

„Diavolul îşi vede de treabă când oamenii buni încetează să mai facă ceva“

Interviu cu AMI AYALON, fost sef al Shin Beth -serviciile secrete interne ale Israelului
Ami Ayalon este un om carunt. Nu stiu daca din cauza varstei cat din cauza faptului ca a vazut atata moarte in jurul sau incat e de mirare ca poate sa mai calce drept pe pamant fara sa se inconvoaie de atata intunecare. Cu toate ca e mai degraba mic de statura privirea albastra vine parca de undeva de mai sus decat unde sunt ochii. Nu, nu e superioritate. In nici un caz. E privirea inteleptului, a vizionarului, a omului potrivit la locul potrivit. Interviul are loc intr-o cladire din centrul Tel-Avivului, acolo unde se afla si Institutul Cultural Roman. M-a surprins sa vad tricolorul romanesc asezat la intrarea in cladire si asa am vazut, intr-o banda aurie la mijloc cum ca acolo , pe cativa centimetri patrati, scrie romaneste. Si m-a bucurat. Mergeam doar sa intalnesc unul dintre cei mai decorate militari israelieni, un fel de legenda vie a carui parinti sunt originari din Romania. Este unul dintre cei care intr-un fel sau altul au contribuit la cresterea sigurantei vietii in Israel. Vorbeste calm, fara graba despre destinul sau si al tarii sale. Destin care se confunda, zidindu-se, intr-un anume fel, unul pe altul.
„Va pot spune istoria propriei familie care este, probabil, cea mai buna solutie pentru a va povesti despre istoria Israelului si a sionismului pentru cineva care traieste in Romania si nu stie aproape nimic despre acestea. Parintii mei au venit din Transilvana in anii 30. Tatal meu provine dintr-un sat mic al caui nume nu-l mai stiu iar mama s-a nascut in Cluj .Tata a venit ca emigrant illegal iar mama a sosit aici de copil pentru studii. Ei au venit in Israel pentru ca au inteles ca nu au nici un viitor in Romania si nici in Europa si, de asemenea, bunicii mei au fost asasinati in Holocaust. Ei au venit ca pionieri ai Sionismului pentru a crea un nou tip de societate si au infiintat un Kibbutz in Valea Iordanului. Au trait acolo toata viata, tatal meu a murit in urma cu doua luni la varsta de 90 de ani iar mama la varsta de 85 in urma cu doi ani. Istoria parintilor mei este istoria Sionismului. Au venit sa construiasca aici un nou tip de societate , un kibbutz, conceptual lor era unul foarte simplu, bazat pe ideea de colonizare si pe securitate ceea ce insemna ca sa construiasca un stat care sa fie sigur pentru evrei. Ei au construit aceasta muncind pamantul si aparandu-se pe sine deci; colonizare, munca si securitatea oamenilor. Asadar, tatal meu a fost foarte activ in comuniatea sa , trei ani dupa ce au venit, imediat dupa al doilea razboi mondial a plecat illegal in Europa sa aduca aici evrei iar asta s-a intamplat pentru 6 ani. A revenit in 48 in timpul razboiului de independenta si imediat am fost atacati de sirieni. Femeile si copii au fost dusi la Haifa, un oras din nordul tarii pentru ca Valea Iordanului s-a transformat in linie de front si mai multi oameni din Kibbutz au murit. Pe scurt, dupa aceea tatal meu a plecat in Argentina pentru a lucra la ambasada dar a lucrat pentru ALIA si a colaborat cu Mossadul pentru a-l captura pe Eichman.(Legislatia rasiala a nazimului a debutat si cu o lege de sterilizare a persoanelor atinse de maladii ereditare, precum si a metisilor si mulatrilor . In 1939, in baza ideii de igiena rasiala, se declanseaza eutanasierea persoanelor cu afectiuni psihice. O alta lege de „protectie a sângelui si a onorii germane” interzice uniunea dintre germani si non-arieni, in speta evrei. Organizatiile de tipul SA, SS si Gestapo au slujit conceperii si dezvoltarii unui sistem concentrational si de exterminare nemaintâlnit pâna atunci.In 20 ianuarie 1942, Hitler , Goering si Himmler decid aplicarea „solutiei finale” pentru evreii din Europa ocupata. Sunt insarcinati cu aceasta Heydrich si Eichman. Rezultatul: aproape 6 milioane de evrei si peste doua sute de mii de tigani exterminati. NR). Cand am revenit in Israel, la 18 ani, am intrat in marina militara, la fel ca multi israelieni, pentru 3 ani si jumatate. Dar visul meu era sa studiez oceanografia exact ca Jaque Custeau insa m-am regasit terminand o cariera in marina militara dupa 32 de ani. De fiecare data cand a inceput un nou razboi am simtit ca intreaga securitate a evreilor sta pe umerii nostri mici. Am fost decorat de doua ori, am pierduti multi oameni sub comanda mea si m-am retras in ianurie 1996, dupa prea multe batalii la doua luni dupa asasinarea premierului Yitzhak Rabin. Dupa ce am absolvit studiile la Harvard am planuit sa intru in afaceri dar am avut doar trei zile pentru acest vis deoarece am primit un telefon la miezul noptii de la premierul Shimon Perez. Acesta mi-a cerut sa vin la Ierusalim intr-o jumatate de ora sa preiau conducerea Shin Beth(a serviciilor de securitate interna) iar eu eram la cateva sute de km distanta. Era o cerere oarecum ciudata deoarece, fostul premier imi ceruse acelasi lucru exact in urma cu 12 luni. Dupa asasinarea lui Rabin, seful Shin Beth demisionase si nu am mai putut spune nu de aceasta data. I-am zis sotiei mele ca nu pot refuza aceasta oferta iar ea a plans, imi aduc aminte ca era foarte necajita pentru ca atunci in Israel era vremuri foarte grele, multi evrei isi atunci pierdusera speranta. Nivelul terorismului era extrem de ridicat si am ramas in post patru ani si jumatate. M-am retras in vara lui 2000 inainte de declansarea intifadei, eveniment pe care l-am anticipat. Ceea ce am invatat in intreaga mea cariera a fost ca pentru securitatea locuitorilor trebuie uneori sa lupti, sa ucizi sau sa fii ucis dar nu vom avea pace decat atunci cand palestinienii isi vor recapata speranta. Acest lucru nu este acceptat de toti israelienii dar asta e ceea ce am invatat in atatia ani, prea multe, razboaie, batalii, majoritatea operatiunilor ca speranta e totul. Iata de ce, dupa ce s-a declansat Intifada i-am intalnit pe palestinieni si am incercat sa vedem ce e de facut pentru a iesi din acest cerc vicios in care nu faceam altceva decat sa ne ucidem unii pe altii. In timpul intifadei aproape 200 de israelieni au murit si aproape 4000 de palestinieni si intrebarea e pentru ce toate astea? Eu cred in in solutii pe care statul trebuie sa le gaseasca nu doar pentru ca suntem un stat cu o democratie de tip evreiesc ci pentru ca e singura solutie in care majoritatea isi exprima- sau nu- acordul si nu poate fi vorba de o impunere care oricum ar fi imorala.Trebuie sa vedem si cum gandesc palestinienii. Asta inseamna intr-un fel ca este cea mai parte a activitatii mele sa le explic israelienilor strategia mea care e foarte apropiata de ceea ce zicea cu vreo doua sute de ani in urma un strateg german. Victoria nu poate fi masurata, in cazul de fata de pilda, prin cati palestineni am omorat sau cate orase palestinine am cucerit ci prin ceea ce am realizat si cat de aproape suntem de ceea ce gandim si vrem a fi democratie evreeasca. Avem o uriasa oportunitate azi, ceea ce vedem azi in jurul nostru e ca avem mari probleme pe de-o parte cu prea multi inamici, comunitatea internationala nu a fost in spatele nostru de-a lungul istoriei, vecinii nostri arabii nu ne accepta ….Avem realizari majore in toate domeniile, cultura, agricultura, stiinta, constructii, securitate dar cea mai importanta realizare este ce am realizat la 60 ani de la razboiul de independenta este ca putem da o forma viitorului nostru pentru prima data in istoria evreilor. Suntem destul de puternici acum: din punctual de vedere al securitatii, economic, social. Acum noi ne putem controla viitorul insa majoritatea israelineilor sa stiti ca nu inteleg acest lucru: suntem de fapt o super putere in Orientul Mijlociu dar majoritatea israelienilor sunt dominati de frica. De ce? Aceasta este o mare intrebare. Explicatia mea este din cauza istoriei noastre…vedeti comportamentul oamenilor nu este influentat aici de ceea ce vedem noi in jurul nostru acum ci de cum inteleg ei viitorul. Daca intrebi un israelian cum isi vede viitorul sau si al tarii peste 40 de ani nu are nici o idée. Nu se simte sigur pe viitor desi noi putem sa dam forma acestui viitor. Eu vad Israelul ca pe o democratie de tip evreesc. Cat de democratica si cat de evreeasca? Este, in aparenta un mare paradox pentru ca 20 % din populatia Israelului este nonevreeasca. Deci ce e aceea democratie evreeasca? Depinde cand mi se adreseaza aceasta intrebare. Daca ma intrebati de yom kipur s-ar putea ca declaratia mea sa fie ceva mai evreeasca dar daca ma intrebati in orice alta zi va spun ca inteleg drepturi egale pentru absolut toata lumea . Dar vedeti, prima lege din credinta noastra este nondemocratica…orice evreu are dreptul sa fie cetatean israelian dar daca e nonevreu atunci e doar un simplu emigrant. Este foarte important pentru noi ca pe de-o parte nu putem fi de acord cu totii ca pot fi doua state , 80% spun da acestui lucru dar sunt si care cred ca nu. Daca ma intrebati despre ce va fi peste 40 de ani este foarte important pentru mine sa vedem Israelul si securitatea sa ca pe o problema stricta a democratiei evreiesti. Palestinienii sa fie dincolo de granitele noastre? Eu cred ca este foarte important sa facem acest lucru impreuna si cand spunem impreuna este foarte greu pentru ca nu putem cadea de acord asupra trecutului nostru fie ca e vorba de mii de ani , de secole sau de 6 decenii. Este foarte important sa cadem in urmatoarea decada de acord asupra trecutului nostru deoarce este o mai mult o conditie sa putem merge inainte pentru ca altfel putem imbogati si perfecta intelegerile cu palestinienii dar vom vedea in continuare violente intre noi. Este ceva ce nici un israelian nu vrea sa vada. Am intalnit un rabin recunoscut in toata lumea , am discutat asupra acestei probleme si a viitorului si si-a exprimat dezacordul cu aceasta idee deoarece el spune ca in Legea credintei noatre pamantul Israelului este cerut de la Dumnezeu, a fost dat evreilor de Dumnezeu si de aceea nu putem sa-l dam altcuiva. Nici un Guvern nu are dreptul sa negocieze asupra acestor teritorii. Eu asa zic ca daca pamantul chiar ne-a fost dat de Dumnezeu spun ca noi trebuie sa decidem asupra viitorului nostrum si destinului nostru pentru a crea democratia evreeasca. Rabinul m-a intrebat daca ma simt ca un strain in Hebron, un vechi oras evreiesc unde s-au intamplat mai multe dintre scenele biblice unde acum e teritoriu Palestinian si i-am zis ca nu si nu va pot spune, explica de ce. El m-a intrebat de ce: Am raspuns; nu am idée, imi place si am stat la Paris mai mult decat in Hebronul care e un oras extrem de violent dar la Paris ma simt strain, in Hebron, nu. M-am nascut intr-o familie de evrei, cu toate ca tatal meu si-a abandonat religia iar casa bunicului meu era ca si o sinagoga, iata ca tatal meu, cu toate ca nu a fost religios a spus ca nu se atinge de carne de porc, ca are o religie a stomacului. Vezi, cu tine, Ami, spunea el pot sa ma intalnesc, sa vorbesc, sa discutam pentru ca tu esti intr-un fel esti intr-adevar de accord ca acest pamant este al nostru dar pe de alta parte poti sa spui ca si renunti la el pentru diverse ratiuni, ca atunci cand va fi timpul va fi al nostru. A ne separa de visurile noastre si ceea ce este realitate este ceva ce putem face prezent si este o adevarata provocare a zilelor noastre. Noi nu renuntam la visele noastre si copiii nostril vor creste invatand din Biblia noastra stiind ca Hebronul este al nostru dar trebuie sa acceptam ideea ca in Israel pentru a construi democratie evreeasca putem, pentru un timp, sa renuntam la acest lucru. Trebuie sa ne acceptam trecutul pentru ca nu vom putea sa trecem de acest moment si ar putea fi extrem de dureros pentru noi, trebuie sa eviteam violentele si trebuie sa fim intelepti. Eu n-am vrut sa fac niciodata politica, am zis ca e o nebunie. Apropos mii de oameni au murit in intifada. Eram in Londra si m-am trezit in fata unui muzeu unde am privit niste expozitii despre razboaiele britanice…cumva am simtit ca sunt in muzeul Holocaustului..totul era descris rece, in stil englez si dupa ce am iesit am vazut o placuta unde era scris un text de Emondd Burke, un filosof englez: „Diavolul isi vede de treaba doar cand oamenii buni inceteaza sa mai faca ceva” si pentru mine a fost o revelatie. Au murit atatia oameni, ce pot sa face sa impiedic asta? E o datorie ca oamenii buni sa faca ceva si atunci am decis sa fiu politician.
Este fix ora 10 dimineata. Sirenele vuiesc prelung . Este semnul ca a inceput cel mai amplu exercitiu de aparare din istoria Israelului. Dupa cateva zeci de secunde e nou liniste. Undeva, in scoli copiii invata ce trebuie sa faca daca se va mai intampla sa auda un asemenea sunet. Nu numai ei…si in multe alte institutii. Pentru fiecare secunda de pace in Israel trebui sa te pregatesti in fiecare secunda de razboi. Asa e pentru cei care traiesc aici zi de zi. Ca turist insa spun ca daca n-as fi vorbit cu atatia oameni despre cele 6 razboaie de la infiintarea Israelului, in urma cu 60 de ani, daca n-as fi auzit sirenele tipand, daca n-as fi citit atatea stiri despre atentate nu m-ar convinge nimic ca aici e altfel decat acasa, in tara mea. Si, apropos, stiati ca numele orasului Ierusalim de unde au pornit multe din marile razboaie ale lumii si s-a scris istorie cat pentru 100 de manuale se traduce „orasul pacii”?

ANGELA BÎRSAN