~ Artur Silvestri : ” Mostenirea lui Iosif Constantin Dragan „

Incheierea vietii pamantesti a lui Iosif Constantin Dragan ,  petrecuta recent la o varsta de patriarh ,ingaduie un bilant care ar fi fost mai bine oranduit astazi daca s-ar fi schitat  anterior in forme preliminare  sau daca, asa cum ar fi fost firesc , s-ar fi pregatit pana acum macar in sistematizarea izvoarelor documentare care sunt in cantitate impresionanta .Aceasta amanare inexplicabila presupunand , poate , o prea ridicata incredere in judecata mai dreapta a posteritatii sau , mai degraba , o lipsa de intelegere a vremurilor pe care le traim , a dat ocazia unui sir de evocari facute  in registru senzationalist unde cantitatea de concluzii prefabricate -vehiculand perspectiva negativa -sufoca aproape orice efort in a crea un portret mai adevarat si , in orice caz, util. Si aici, ca si in nenumarate alte situatii cand omul harnic lasa dupa el opera, efecte si materie bogata ce se impune  analizei laborioase  , rauvoitorii isi dau mana spre a aseza peste toate acestea nu o piatra de mormant -unde pomenirea trebuie facuta dupa datina – ci o placa uriasa de plumb simbolic ce ar trebui sa aduca manie , sa trezeasca repulsie si sa provoace triumful versiunii istoriografice simplificate in rau . Rand pe rand , tot felul de neispraviti a caror unica indemanare consta in a se increde in opinia comuna si a o impune cu o salbaticie iresponsabila  s-au repezit asupra unei biografii care va fi studiata cu timpul abia -si daca va exista buna-credinta -insa nicidecum astazi ,in aceasta epoca de triumf al ideologismului vulgar cand insasi nazuinta de a intelege elementar pare sa lipseasca de tot . Obiectul acestor stereotipuri cu un caracter lichidatorist izbitor nu merita examinat acum fiindca a corecta pe mistificatorul marunt si obraznic (chiar daca influent) nu-i nici recomandabil si nici folositor in a se obtine o perspectiva  echilibrata . Mai importanta este insa tema”mostenirii lui Dragan ” despre care multi tinatori de condei din categoria „jurnalistilor cu foamea in gat” au gasit in aceste zile ocazia nimerita sa se exprime aiuritor . Pentru acestia , esential ar fi a se cauta in maniera detectivistica sursa averilor oricum cu greu de evaluat in scurte insemnari de gazeta si , ca atare , a se face socoteli in materie de urmasi unde , ca deobicei , intrebuintarea de informatie dupa ureche produce stupefactie si amuza pe cei ce cunosc realitatile cu adevarat . Rezulta,deci, ca nu aici trebuie staruit .
Insa oricat ar fi de socant pentru aflatorii in treaba , multi la noi , o „mostenire a lui Dragan ” – care sa nu se supuna fluctuatiilor de burse si asaltului ruinator al vremii al carei dinte acut musca intai din cele materiale – exista si trebuie invocata mai cu staruinta . Aceasta consta intr-un sir intreg de fapte, optiuni si idei despre a caror insemnatate ne vom da seama cu vremea si numai atunci cand insusi caracterul lor de reactie hotarata se va observa mai lamurit . Cele mai multe -daca nu chiar toate – sunt „eretice ” si inconforme iar astazi trec drept condamnabile din perspectiva culturii oficiale cu aspect de model unic si monopol de idei . De aici provin si formulele stupide ce le insotesc de obicei in zilele noastre cand a fi „dacist ” echivaleaza cu maladiile mortale iar a face actiune in folos romanesc – o alegere retardata si primejdioasa prin vesnicul fluierat in biserica .
Amestecul de miracol si paradox se impune insa de indata .Greco-catolic prin botez , el a imbratisat „cauza dacica ” si a devenit apologetul dacismului pe cand nici nu se mai stia despre N.Densusianu iar despre V.Parvan se vorbea succint si cu retinere ;diplomat ca atitudine , a stiut sa puna piciorul in prag in tematici ce nu trebuie negociate si nu l-a impiedicat nimic sa re-editeze pe cheltuiala lui „Istoria literaturii romane ” de G. Calinescu atunci cand la Bucuresti stapanirea inca avea ezitari si asculta de soaptele calomnioase ale cate unui neica nimeni cu staif ; a initiat publicatii  pro-europene prin 1950(„Bulletin europeen”) cand doar putini aveau reprezentari precise in aceasta materie si inca si mai putini nadajduiau in evolutii armonioase dar , in acelasi timp, a pus reazem solid la ideea nationala si -cu o parafraza dupa vorba altcuiva – inainte de a fi european se socotea roman ; a fondat reviste romanesti de constructie intelectuala si nu ” de exil ” (precum „Europa si neamul romanesc” si ‘Noi,tracii „) care isi vor gasi poate studiosul capabil sa le alcatuiasca macar bibliografia daca nu monografia ; a creat o editura de compensatie culturala care ar merita sa fie inteleasa mai bine  in programul ei practic si in chiar daca nu atat de numeroasele dar impresionantele titluri publicate cu osardie si incredere in nevoia de a le intrupa ;a strans in jurul lui savanti si personagii stranii , vizionari si marunti profitori de toata mana , prezentze de statura intelectuala diferita care formau o curte  policroma de „draganisti ” diversi , aratand mai degraba decat nevoia princepelui de a fi adulat,  capacitatea lui de a strange forte imprastiate  a caror fructificare -atata cata a fost- probabil ca nu ar fi adus rezultatele ce s-au vazut la final daca impulsul decisiv ar fi lipsit . Era , deci, un ferment cu o putere de actiune redutabila desi multi -confundand proportiile – ii socoteau efectele prea scazute fata de desfasurarile cu aparenta spectaculoasa ce se produceau periodic . Insa acestia greseau ; caci in raport cu multimi de comentatori lipsiti de abilitati practice si doar simpli visatori nefacatori de nimic, Josif Constantin Dragan a facut atat cat a putut si i-au ingaduit nu doar vremurile ci si felul lui de a fi , mediul imediat si limitele omenesti inevitabile ; dar a  facut mult si chiar daca a esuat in si mai multe , lasand proiecte necesare sa ramana in santierele unui viitor indecis , opera culturala va binemerita pretuire si respect .Si le va avea, daca paradoxul suprem – ce arata ca lucrarea celui mai bogat roman de pe planeta este ca si  necunoscuta la proportiile corecte – va fi inlaturat candva.

Un răspuns

  1. In apararea lui Iosif Constantin Dragan,
    Acesta ar trebui sa fie titlul interventiei profesorului Artur Silvestri,acum dupa trecerea in nefiinta a miliardarului lugojean, personalitate controversata, care insa, dupa opinia mea a facut mult bine culturii romane, incercand si reusind adesea sa forteze mana autoritatilor politice de Bucuresti in rastimpul a doua decenii ( 1970-1990) .Sunt enumerate de dl .Artur Silvestri cateva din lucrarile fundamentale aparute din initiativa sau sub epitropia financiara a lui I.C. Dragan. Istoria literaturii romane capodopera lui Calinescu a facut furori la momentul aparitiei ei in Romania, chiar daca ea nu era decat o copie a editiei princeps.Mai cautata, mai spectaculoasa este insa lucrarea dedicata maresalului Ion Antonescu, aparuta la momentul in care nici guvernul comunist de la Bucuresti, precum nici marele prieten de la Rasarit, dar nici patria democratiilor mondiale, SUA si, nici guvernul american nu erau dispuse sa admita o rediscutare a personalitatii lui Antonescu, conducator al Romaniei cu multe defecte, dar si cu suficiente calitati. In 1986 am fost la Milano, pe Via Larga 11 unde era sediul fundatiei Drgan. L-am gasit acolo doar pe Traian Filip care mi-a oferit cadou acesta carte mult ravnita de romani. Am citit-o pe nerasuflate la Viena unde am si lasat-o in custodie , cu gandul s-o recuperez cand va fi posibil.Revenind la Traian Filip, Dumnezeu sa-l ierte, dupa 1990 am primit cu totul din intamplare un dosar care i-a apartinut, cu note , scrisori, care dovedesc slalomul pe care trebuia a-l faca intre maharii propagandei comuniste de la BUcuresti si cerbicia miliardarului, cunoscut pentru orgoliul sau necuprins, in ideea realizarii unor proiecte culturale, tiparituri la Editura Nagard. Numai cine n-a lucrat in sistemul de atunci, nu poate intelege petractarile care trebuia purtate, adularile false ,jocul parsiv al prefacatoriei ca in final sa-ti reuseasca gandul propus. Nu stiu cand s-a inventat proverbul:” te faci frate cu dracul pana treci puntea”, sigur este ca pentru cei ce vroiau sa faca ceva in timpul regimului comunist dictatorial al lui Ceausescu el era in plina actualitate. Cine citeste documentele lui Traian Filip constata acest lucru.Revenind la I. C. Dragan as zice ca din pacate s-a inconjurat de insi venali,multi dintre ei neprofesionisti, lasand pe mana acestora proiecte altfel valoroase, ce ar fi putut avea urmari fericite, mari, in plan politic, cultural, spiritual, in Romania. I.C. Dragan a construit la Lugoj, la propriu si la figurat, o universitate care la un moment dat a fost de prestigiu european, unde erau adusi mari specialisti din Occident. Cu vremea acestia s-au rarefiat si astazi universitatea respectiva nu mai este ce a fost.La Timisoara Dragan a infiintat o fundatie, apoi a cumparat actiunile unui ziar lasand totul insa in seama si la bunul plac al unor persoane a caror capacitate profesionala nu era la inaltimea asteptarilor acestui oras, un oras pretentios,cosmopolit, in care populatia era mai lesne ispitita sa accepte ideile „elitiste” iacobine ale societatii civile decat ssloganurile pasoptiste ale Vetrei Romanesti sau PUNR venite aici cu discursuri aduse din Ardealul sec. XIX-lea.
    Dincolo de aceste aspecte oarecum particulare, meritele lui IOsif Constantin DRagan raman indiscutabile.El se aseaza alaturi de lugojenii care au contribuit la apararea si dezvoltarea limbii si culturii romane, a spiritului national, motiv pentru care era firesc sa nu fie iubit nici de romanii trecuti cu arme si bagaje in tabara internationalistilor nici de de la ce care pornes ordinele pentru aplatizarea noastra in planul identitatii nationale.IOn Marin Almajan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s