~Cezar A. Mihalache: „Locul nostru în Europa“

Trocul care a asigurat accesul României şi Bulgariei în Uniunea Europeană devine tot mai evident. Cele două ţări vor deveni două importante surse de energie electrică pentru Europa următoarele decade.

România va finaliza ultimele două grupuri în cadrul centralei de la Cernavodă şi va începe construcţia celei de a doua centrale nucleare. La rândul lor, deşi au primit fonduri uriaşe pentru a închide centrala de la Kozlodui, vecinii noştri vor demara construcţia reactorului de la Belene. Care, deşi este de inspiraţie tehnologică rusească, a primit avizul Europei, urmând a fi realizat în parteneriat cu Franţa. În acest fel, rudele sărace ale uniunii îşi vor găsi rostul (şi locul) în cadrul marii familii europene. Totul a mers după un plan bine stabilit, ţara noastră fiind bunăoară radiată de pe lista altor segmenete industriale. Sectoare de producţie curate, care au devenit apanajul acelora care au împărţit locurile la masa “marii familii”, ţările dezvoltate din UE împingându-şi industriile murdare spre rudele sărace. În acest proiect de dezvoltare “durabilă”, România a primit dreptul de a “găzdui” depozite şi incineratoare pentru deşeuri (inclusiv pentru cele radioactive), dar şi o industrie pentru producţia de energie electrică în cadrul a două centrale nucleare.

Un preţ mult prea mare pentru aşa-zisa integrare, de care, în fapt, nu se bucură simplul cetăţean, acela care va plăti costurile acestor investiţii dezvoltate pe pământurile ţării. Prin cele două centrale, România va produce astfel suficientă energie pentru a fi exportată spre ţările UE. Recompensa noastră? Dreptul de a ne descurca singuri cu deşeurile radioactive, cele două noi centrale constituind şi un pretext pentru ca Uniunea Europeană să ne oblige să construim un depozit de deşeuri radioactive de mare adâncime.

Un accept tacit care iese aum la iveală: Bulgaria nu a protestat faţă de intenţia României de finaliza reactoarele trei şi patru de la Cernavodă, iar noi nu protestăm faţă de ridicarea centralei de inspiraţie tehnologică rusească de la Belene. O investiţie ce ar urma să fie realizată într-o zonă de risc maxim pentru milioane de oameni. Pentru că, situată pe malul Dunării, la aproximativ 100 de kilometri de Bucureşti, centrala reprezintă o adevărată bombă cu ceas. Astfel, în cazul unui accident, Zimnicea, Turnu Măgurele, Alexandria, Bucureştiul, dar şi oraşelee bulgăreşti Svishtov, Plevna şi Nikopol ar fi grav afectate.

De altfel, conform unui studiu din 1990 al Academiei de Ştiinţe din Bulgaria, această centrală nu ar trebui construită tocmai din cauza amplasamentului ales, Belene aflându-se în mijlocul unei zone seismice active (undele de propagare seismică dinspre Vrancea intersectându-se cu undele venite dinspre alte două zone seismice din apropierea Sofiei). Mai mult, centrala de la Belene este un proiect de fabricaţie rusească amânat aproape 20 de ani, iar reluarea lucrărilor şi finalizarea investiţiilor ar urma să utilizeze tehnologia achiziţionată acum două decenii.

La reluarea proiectului de finalizare a construcţiei la începutul acestui an, au existat iniţial au existat două consorţii interesate, unul ceho-rus (Skoda Alliance), iar celălalt ruso-franco-german (Atomstroyexport/Areva). Printre băncile interesate să sprijine efortul financiar s-au regăsit nume celebre precum HVB, Deutsche Bank dar şi GazpromBank (membră a grupului UniCredit). În urma unor licitaţiie considerate dubioase de presa bulgară, construcţia fost atribuită grupului Atomstroyexport (controlată în proporţie de 49,8 la sută de Gazprom), acesta având ca subcontractor subcontractor compania franceză Framatome, şi consorţiului franco-german Areva-Siemens care se va ocupa de sistemul de securitate. Pachetul de acţiuni va reveni companiei bulgăreşti Natsionalna Elektricheska Kompania, iar restul de 49 de procente va fi împărţit între mai multe companii din Belgia (Electrabel) şi Germania (RWE Power). Banca franceză BNP Paribas va gestiona procesul de finanţare a construcţiei, o parte din fondurile necesare urmând a fi asigurate şi de Banca Europeană de Investiţii.

Este evident, aşadar, interesul Europei, care a dat undă verde acestui proiect deşi există mari hibe în gestionarea lui (inclusiv prin faptul că nu au fost organizate consultări publice în ţările vecine, aşa cum prevede legislaţia UE). În plus, prin agrementul dat de UE, industria nucleară rusească primeşte girul pentru a relua şi celălalte proiecte similare din Serbia, Slovenia, Slovacia şi Ungaria.

România şi Bulgaria sunt pe cale să devină sursele energetice ale unei bune părţi a Europei. Totuşi, vecinii noştri par a fi scăpat cel puţin de problema depozitării deşeurilor radioactive (UE admiţând că Bulgaria nu va putea construi un sistem de depozitare definitivă a reziduurilor cu grad mare de radioactivitate îniante de 2035), iar acestea vor ajunge probabil la noi, în depozitul de adâncime ce urmeză a fi construit în următorii cinci ani.

Acesta este adevăratul preţ al integrării noastre. Preţul unei mezări la masa verde a ignoranţei, duplicităţii şi aroganţei.

CEZAR A. MIHALACHE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s