Cezar Adonis Mihalache: „Fuziunea băieţilor deştepţi“

Contribuabilii nu puteau schimba fondul de pensii privat la care au aderat decât după doi ani şi doar prin suportarea unor procente de penalitate. În schimb, băieţii deştepţi dovedesc că, şi în acest domeniu, ei sunt cei ce fac regulile. Prima afacere din domeniul pensilor private nu vizează o investiţie reală care ar urma să pună la produs banii contribuabililor, ci primul pas spre restrângerea numarului de fonduri participante.

Mişcare a fost făcută de BCR care a absorbit fondul de pensii Omniasig, regulile jocului fiind schimbate din mers. Pentru că, dacă iniţial nu se prevedea nimic despre posibilitatea realizării de absorţii sau fuziuni între fondurile participante, perspectiva ca fondurile mici să devină adevărate mine de aur, ca sursă de speculă, a dus la schimbarea „atitudinii” comisiei de supravegere a acestor fonduri. În fapt, este vorba de vânzarea portofoliului de clienţi spre fondurile mari, de unde şi mişcarea din piaţă, de fuzionare a unor fonduri singulare, relativ insignefiante, şi „ofertarea” lor ulterioară, cu un portofoliu mai mare de clienţi.

Astfel, dincolo de alegerile pe care le-au făcut contribuabilii, dincolo de acţiunile de mituire din timpul campaniei de „alegere” a unui fond privat de pensii, asistăm acum la aruncarea pe piaţă a unor strategii de marketing de care contribuabilii nu au avut habar. Este marketingul „băieţilor deştepţi”, care vor să scoată bani prin fuziunea fondurilor mici, acumularea unui portofoliu de clienţi lărgit şi revânzarea acestuia. Esenţa acestei mişcări speculative este cât se poate de simplă: fondurile mici de pe piaţa piata pensiilor private obligatorii (pilonul II) vor achiziţiona portofoliul de clienţi aparţinând altor fonduri mici, iar după ce-şi vor consolida cota de piaţă vor vinde în profit portofoliul de clienţi. Pentru că la acesta se rezumă totul: revânzarea portofoliului de cotizanţi.

Primul pas a fost făcut de BCR Administrare Fond de Pensii care avea o cotă de piaţă de 3,1 la sută (cu un număr de 135 628 de contribuabili) şi Omniasig Pensii, administrator al fondului Omniforte, evaluat cu un procent şi jumătate din piaţa (66 700 de contribuabili). Astfel, BCR – fond de pensii aflat pe un modest loc opt pe piaţă (dintr-un total de 14 jucători) a preluat Omniasig Pensii, aflat pe poziţia a zecea, valoarea tranzacţiei fiind calculată la un preţ de 208 euro pe participant (cu un total de 13 milioane euro). Iar acţiunea de fuziune este revoltătoare prin faptul că s-au creat practic premizele declansării unor fuziunii în lanţ şi al creării unor monopoluri pe piaţa pensilor private. Apoi, procesul este nedreptl pentru contribuabilii plătitori. Care se văd trecuţi sub o altă siglă fără consimţământul lor. Or, atâta vreme cât contribuabilul a fost sancţionat timp de doi ani pentru intenţia de a renunţa la fondul ales iniţial, nici fondurile nu ar fi trebuit să beneficieze de acest drept.

Noul fond rezultat va ajunge la 200 000 de participanti, adica 4,6 la sută din piaţa de pensii private obligatorii. Ceea ce înseamnă ca valoarea de vânzare pe preţul plătit per participant va creşte semnificativ. Şi va putea interesa, în continuare, un alt fond. Adică o nouă revânzare a portofoliului de clienţi. Întrebarea este: până unde se va putea merge cu aceaste „fuziuni” speculative? Câte absorţii va putea „înghiţi” piaţa şi, mai ales, câte fonduri ar trebui să rămână în piaţă pentru a nu ajunge în situaţia de monopol. În plus, cu cât mai puţine fonduri vor rămâne pe piaţă cu atât efectele sociale în cazul unui faliment vor fi de mai mare amploare. Mai ales că aceste fonduri vor ajunge la dimensiuni mamut, iar eşecul mega-afacerii ar putea sfâşia stabilitatea financiară şi aşa precară a unor largi categorii sociale

Iar lucrurile nu se vor opri aici, pentru că deja şi alţi administratori de fonduri şi-au arătat intenţia de a apela la astfel de mişcări, de creştere şi revânzare a portofoliului de clienţi. Este vorba de OTP Fond de Pensii interesată de preluarea BT Aegon Fond de Pensii, de fondul Prima Pensie care vrea să fuzioneze cu Zepter, şi de proaspătul umflat BCR Fond de Pensii care vrea să-şi mărească portofoilul de clienţi şi prin absorţia Interamerican.

Cine câştigă, cine pierde? De câştigat vor câştiga în primul rând administratorii de pensii, care având ca sursă de venit comisionul lunar de 2,5 la sută din sumele colectate şi comisionul anual de 0,6 la sută din creşterea activului net, sunt cei mai favorizaţi de mărirea portofoliului de clienţi prin fuziuni sau achiziţii. Vor avea de câştigat şi asociaţii fondului vândut care vor împărţi sume frumuşele. Singurul perdant rămâne acelaşi simplu contribuabil care este plasat dintr-un fond în altul, dintr-un grad de risc în altul.

Oricum, există toate premizele pentru a lua în calcul posibilitatea unei mişcări de piaţă premeditată. Şi asta pentru că procedura preluărilor a fost favorizată din start prin prevederea ca un fond de pensii trebuie să aibă cel puţin 50 000 de participanţi după primii trei ani de la data constituirii pentru a rămâne pe piaţă. Dar argumentul suprem rămâne acela al existenţei unor negocieri de preluare între fonduri încă din perioada colectării de contribuabilii. De exemplu, deşi Omniasig nu se afla în situaţia ieşirii de pe piaţă din cauza portofoliului prea mic (având 66 700 de clienţi), dacă privim în urmă vedem că totul a mers după un calcul precis. Pentru că fondul era în tratative de fuzionare pentru a-şi creşte cota de piaţă de cel puţin o jumătate de an.

CEZAR ADONIS MIHALACHE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s