~Cezar Adonis Mihalache: „Şperţul electoral“

Deja maşinile fac zeci de kilometri prin sate… Aduc şi descarcă pachete. Momesc alegătorul de la ţară cu un sperţ pentru care cred că ar trebui să obţină votul atât de necesar. Iar cum toate partidelele fac acest lucru pe faţă,  complicitatea şi tăinuirea de mai ieri s-au transformat într-o bravadă la care sunt chemate şi televiziunile.

Până acum închideau ochii în complicitate. Iar tainul dat alegătorilor era un adevărat secret de partid. Şi era tăinuit ca valoare de către toţi candidaţii. Doar partidele mai mici, încapabile oricum să facă faţă unui asemenea efort financiar, mai mârâiau pe la colţuri. Dar nu aveau ce să acuze într-o complicitate atât de evidentă.

Astăzi însă lucrurile au devenit atât de evidente încât se impunea şi o justificare. Fie şi de faţadă. Desigur, cel mai fericit lucru, pentru partide, ar fi fost legalizarea sperţului. Mai ales că, într-un colţ, legea spune că, în cazul în care un partid promite sau chiar oferă bani sau bunuri în timpul campaniei electorale pentru a-i determina pe alegători să îşi dea votul sau nu pentru un anumit candidat, este vorba de o infracţiune care se pedepseşte cu închisoarea. S-a încercat legalizarea şperţului, prin manipularea celui mai aplecat segment spre mită, medicii, puşi să solicite legalizarea acestuia. Figura nu a ţinut, însă, iar mita a rămas în ilegalitate. Ar mai fi fost o soluţie prin legalizarea noţiunii de comision confidenţial. Care putea fi tradus apoi prin orice: de la bacsiş, la mită şi şperţ. Partidele nu s-au legat însă la cap cu asemnea detalii „tehnice”, mai important fiind modul practic de împărţire prin sate a pungilor. A mitei date de către candidaţii în mod evident mult mai bogaţi decât în campaniile precedente.

Totuşi, de faţadă, în vreme ce la nivel local partidele împărţeau pachetele din maşinile de partid, la nivel central se ducea o luptă aprigă. Nu pentru dezavuarea gestului, ci pentru justificarea sa. Pentru că, la un asemenea succes, ar fi fost şi păcat ca imaginile să nu fie folosite şi pe post de clip electoral. Astfel, la cerea unui partid mai mult politic prin poziţia sa de Gâcă şi Gică-contra decât prin platoformă, este vorba de Partidul Noua Genraţie, Biroul Electoral Central a ieşit cu o definiţie de dincolo de lege. Un îndreptar de şperţ electoral. Astfel, Biroul Electoral Central a explicat stângaci care sunt bunurile care oferite pot împinge un partid în afara legii. În principiu este vorba de “acele obiecte care au o valoare economică semnificativă, precum şi mărfuri de utilitate alimentară: alimente, băuturi alcoolice sau neacoolice, produse din tutun”.

Şi totuşi, noţiunea de mită electorală este greu de definit în condiţiile în care legea nici nu vorbeşte de existenţa sa, în legislaţia alegerilor locale neapărând nici o referire. Or, cum poţi să sancţionezi ceva care nu există? Dar BEC şi-a făcut datoria „de principiu” şi-a ieşit la rampă cu lista bunurilor ce pot fi oferite alegătorilor.

CEZAR ADONIS MIHALACHE

Anunțuri