~Cezarina Adamescu: „Epoca şi seniorii ei fără glorie“

Solidaritate între generaţii. Un dar de suflet pentru persoanele vârstnice

1 Octombrie-Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice

„Cine n-are un bătrân, să-şi cumpere”.

-proverb românesc-

Se spune că cinstirea vârstnicilor constituie o probă de înţelepciune, o îndatorire morală şi civică a fiecărei generaţii. A face din omagierea lor o preocupare permanentă, este cu atât mai lăudabil. Şi face cinste numelui de om. Iniţiative de acest fel, sunt puţine în epoca noastră. Şi ele sunt de obicei, nespectaculoase. Oamenii merg mai mult la evenimente răsunătoare, cu impact imediat, mediatizate peste măsură şi din care pot avea şi ei un  oarecare profit, fie, capital electoral, fie un câştig material, îndeobşte. Dar, cu adevărat dezinteresat, un asemenea act este înscris, fără doar şi poate în Cartea Vieţii noastre. Să nu prididim a participa, cu mijloacele noastre puţine ori multe, la cinstirea genitorilor noştri, a înaintaşilor care, atâţi câţi mai sunt, se bucură  mult, până şi de lucrurile cele mai neînsemnate. Ferice de cei care nu şi-au pierdut capacitatea de a se bucura de lucruri mărunte, de sărbători nespectaculoase, de „dulcile nimicuri” care le-au mai rămas şi care le ţin sufletul legat încă de lumea aceasta. Măcar atât, după atâtea renunţări, pe rând, la mai toate privilegiile de care au beneficiat în viaţă. Epoca seniorilor nu e una spectaculară. Ei se retrag discret, tăcuţi, îngânduraţi, jinduitori, cu amintirile şi nostalgiile lor, cu sentimentul că n-au trăit îndeajuns, că viaţa le-a fugit printre degete. Când şi cum au ajuns la o anumită vârstă, nimeni nu-şi mai aduce aminte. Poate că s-au trezit aşa, într-o dimineaţă de toamnă târzie, cu părul nins, cu ochii slăbiţi, cu oasele mai fragile, cu dureri mai acute, cu întreg cortegiul de neplăceri legate de vârstă, de boală, de neputinţă, de singurătate. Şi mai ales, cu pustiul din suflet care se cască precum hăul fără de fund al unei prăpăstii.

Patriarhul Iustin Moisescu spunea. „Oricât de frumos ar fi raiul, omul îşi doreşte să ajungă acolo cât mai târziu”.  Pentru că, vorba unui unchiaş de-al meu prin alianţă, octogenar, care, când era întrebat cum o mai duce, răspundea senin: „Mai bine ca sub pământ”.

Oamenii,  se agaţă de firul acesta de viaţă cu disperare, fie cât de bătrâni. Şi, oricât de grea ar fi bătrâneţea, ea rămâne singura modalitate de a mai trăi.

Încă din 1990, ONU, prin Rezoluţia 45, a  fixat data de 1 octombrie ca Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, prilej cu care, acestea, sunt onorate, omagiate, cinstite, luate în seamă. Sărbătoare statuată de la acea dată şi care adună persoane din toate generaţiile având ca menire iubirea şi respectul faţă de vârstnici.

O iniţiativă cu totul lăudabilă, şi nu este singura de acest fel, este cea a Uniunii Judeţene a Pensionarilor din Galaţi, care, prin inimosul colectiv condus de  Preşedintele  acesteia, în persoana Domnului Costică Chihaia, şi anul acesta, în 30 septembrie a făcut un dar de suflet persoanelor vârstnice, printr-o festivitate solemnă care s-a numit frumos: „Sărbătoarea Seniorilor”.

Locaţia a fost una pe măsura sărbătorii: în eleganta sală a Teatrului Muzical „Nae Leonard”, unde, într-o ambianţă festivă şi cu sala plină la refuz,

s-a deschis Festivitatea consacrată Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice. Invitaţi de onoare au fost, şi se data aceasta, Doamna Modiga, directoarea Casei Judeţene de pensii, Doamna Olimpia Buzea, directoare a Casei Judeţene de Sănătate, organisme care prin natura lor se preocupă de destinele persoanelor

vârstnice, precum şi domnul Marius Necula, în dubla domniei sale calitate, de preşedinte al Asociaţiei „Mişcarea Independentă”  şi  preşedinte al Societăţii de Cruce Roşie, aceste două  foruri care conlucrează de mulţi ani pentru bunăstarea persoanelor aflate în dificultate.

Nu e deloc un secret că, această categorie de persoane are probleme de marginalizare  şi discriminare în ceea ce priveşte nivelul de trai, că mai există oameni aflaţi sub pragul de jos al sărăciei, care suferă de însingurare. Care suportă pe propria piele „maladiile veacului”, mai acut ca oricare altă categorie, sunt cei mai vulnerabili şi cei mai puţin  luaţi în seamă.

Doamna directoare a Direcţiei Judeţene de pensii a transmis în alocuţiunea domniei sale, un mesaj de felicitare şi îmbărbătare din partea ministrului muncii, mesaj care a început cu apelativul intim: „Dragi părinţi şi bunici”.  S-a subliniat faptul că omagierea şi respectarea vârstnicilor nu este doar un simplu act de celebrare, ci şi un prilej de reflecţie adâncă despre starea de fapt a acestora. De asemenea s-a amintit preocuparea permanentă pentru asigurarea unui trai cât mai decent pentru aceste persoane.

Urarea de încheiere a alocuţiunii a fost de viaţă lungă, fără griji, cu linişte sufletească. Doamna Olimpia Buzea a adresat un mesaj din partea Casei Judeţene de Sănătate, amintind despre programul de eliberare a medicamentelor compensate, despre calitatea de asigurat şi despre formularul E 21 care permite persoanelor vârstnice să beneficieze de dreptul de a-şi vizita copiii şi rudele în Spaţiuni Uniunii Europene.

Domnul Marius Gerald Necula, vechi colabrator al Uniunii Judeţene a pensionarilor, a subliniat în alocuţiunea domniei sale, faptul că ar trebui  să se organizeze alegeri cât mai multe, pentru ca actorii scenei politice, să se întreacă în a face bine persoanelor vârstnice. A mai subliniat discrepanţa dintre salariile actualilor demnitari şi a unor directori de Regii, care ajunge la 350.000.000 de lei vechi, faţă de o pensie de 5-6.000 de lei, la cât se ridică în momentul de faţă suma medie a unui pensionar.

Întrebările din sală şi anume, ce pot face pensionarii în acest sens, în afară de faptul de a se stinge încet şi discret, neputând lupta cu sistemul, pentru că e o luptă surd şi inegală, au fost cât se poate de justificate.

Domnul Marius Necula a adresat în încheierea alocuţiunii o urare simplă, ca de la om bun – la om bun, cuvinte care au mers la inima auditoriului.

Partea a doua a acestei manifestări festive a fost una cât se poate de frumoasă. Colectivul artistic al secţiei estradă a Teatrului Muzical „Nae Leonard” a prezentat un spectacol de revistă care a întrecut aşteptările şi a fost un bun prilej de a smulge zâmbete, aplauze, ovaţii şi de ce nu, lacrimi furişe  de pe obrajii uşor fanaţi ai spectatorilor vârstnici. Orchestra condusă de distinsul dirijor Florin Melinte a oferit daruri muzicale „live”, seniorilor, ceea ce în ziua de azi e un lucru rar.

O zi fericită înseamnă mult în puţinătatea de zile de acest fel, pe care seniorii noştri le trăiesc în amurg de viaţă. S-a prezentat un program artistic adecvat vârstei cu subiecte adaptate  şi aduse la zi, transpuse în cuplete muzicale superbe.

E adevărat că românul nu se dezminte ca fire. El face haz de orice; chiar şi atunci când limba lui e amară şi lacrimi negre îi inundă obrazul.

Un  potpuriu cu chansonete din repertoriul Mireillei Mathieu, începând cu „La vie en roze”, „C’est si bon” a fost prezentat de o tânără solistă cu multă sensibilitate. Şi, ca o încununare, Paul Buţă, artist de notorietate naţională, actor total, cântăreţ, dansator, cupletist, etnolog, literat, cel care a purtat pe străzile Parisului opincile româneşti şi pălăria moldovenească, alături de frumosul costum popular, a prezentat o sârbă moldovenească de la Chiraftei,  a interpretat cuplete şi a încălzit inimile şi mădularele spectatorilor.

Ultima parte a acestei solemnităţi a fost consacrată oferirii darurilor. Uniunea Judeţeană, prin tombola organizată, a bucurat un număr de 250 de pensionari, care au plecat acasă cu câte un obiect de utilitate casnică, de la TV color, aspirator, pături, lenjerie, mixere la icoane şi ceasuri cu icoană şi altele.

Aşadar, încă un prilej de bucurie pentru cei vârstnici. Măcar atât. Un semn de preţuire cât de mic care s-a transformat în bucurie imensă, nedisimulată.

Toate acestea au făcut din Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice un eveniment remarcabil, care a făcut să înflorească surâsurile celor prezenţi. E ceva. E mai mult decât  nimic. E noima.

Şi, ne dorim să fie, an de an, din ce în ce mai mult. Cu mult mai presus decât indiferenţa oarbă şi surdă a celor puţini şi puternci, faţă de această categorie de oameni mulţi dar, din ce în ce mai slăbiţi, mai împuţinaţi, mai vulnerabili.

Care, îşi vor aminti multă vreme, şi vor povesti despre sărbătoarea lor şi despre faptul că au fost, luaţi în seamă.

30 septembrie 2008

CEZARINA ADAMESCU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s