Cezarina Adamescu: „Numire de paroh la biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“ din Galaţi

Echinocţiul de toamnă al acestui an a debutat cu o sărbătoare religioasă solemnă la Parohia din Galaţi cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Într-o atmosferă cât se poate de festivă, în duminica de 21 septembrie 2008, s-a desfăşurat în cadrul Sfintei Liturghii Comunitare, numirea oficială a noului paroh la această biserică, în persoana părintelui Cristian Blăjuţ O.F.M.Conv., după ce, părintelui Eusebiu Pişta, care a păstorit parohia timp de peste 8 ani,  i s-a încredinţat de către Dieceza de Iaşi şi de  către Provincia Franciscană din Moldova, o altă misiune.

La ceremonia de investire au participat, din partea Provinciei Franciscane, Ministrul Provincial, Părintele Decan al Decanatului de Vrancea  de care aparţine parohia Galaţi, părintele Paroh  Alois, de la Biserica Sfânta Fecioară Maria din Brăila.

Într-o pietate desărvârşită, după ce s-au intonat imnurile şi antifoanele de început,  şi au răsunat acordurile cântării: Osana in Excelsis Deo, s-a dat citire în mod solemn, de către Ministrul Provincial, a Decretului de numire a noului paroh. Lecturile, psalmul responsorial precum şi pericopele din Sfânta Evanghelie au fost în perfectă sintonie cu evenimentul liturgic.

Evanghelia duminicii a fost după Sfântul Apostol Matei şi s-a referit la parabola viticultorului şi a lucrătorilor viei,  care, cu toţii vor primi aceeaşi plată,

indiferent de ora la care au început munca. Fiindcă, psalmistul spune: „În zadar vă sculaţi deveme şi vă culcaţi târziu, mâncându-vă pâinea în osteneli, pe când Domnul o dă celui preaiubit al său care doarme”.

S-au citit texte de o bogăţie spirituală aparte, întărind ideea conform căreia, Cei din urmă vor fi cei dintâi iar cei dintâi vor fi cei de pe urmă. Idee paradoxală, care i-ar putea scandaliza pe cei care şi-au petrecut viaţa în profundă pietate, rugăciune, post şi fapte bune, dacă nu s-ar sublinia Bunătatea şi Milstivirea Divină care are grijă de toţi mieluşeii reîntorşi la turmă, fie şi în ceasul din urmă. Motiv de Speranţă şi încredere că nu vom fi lăsaţi în cele din urmă în neştiinţa şi rătăcirea noastră.

Un Cuvânt de zidire sufletească a rostit Părintele Provincial,  cuvânt care s-a axat asupra identităţii preotului şi a misiunii sale de păstor. Păstorul este ales, de obicei, din mijlocul poporului său.

El are o sumedenie de  îndatorirri, dar în chip deosebit, aceea de a predica Evanghelia şi a săvârşi Jertfa Euharistică, după îndemnul Sfântului Apostol Paul: „Vai mie dacă nu voi predica Evanghelia! (1 Cor.9, 16).

O altă misiune a preotului este aceea ce a  atenţiona, de a îndrepta, de a spune adevărul şi uneori, dacă este cazul, de a mustra. El trebuie să fie radical în această privinţă.

O altă îndatorire este aceea de a-i reprezenta pe credincioşi în faţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni, prin Sfânta Liturgie care nu este altceva decât gestul lui Isus Cristos săvârşit la Cina cea de pe Urmă, când a frânt pâinea şi le-a dat-o ucenicilor  Săi, apoi a ridicat potirul cu vin, l-a binecuvântat şi l-a dat ucenicilor spunând că acestea sunt Pâinea şi Vinul care se jertfesc pentru ei, îndemnându-i să facă la fel şi ei, în amintirea Lui, prin aceasta instituind Sacramentul Euharistiei, Jertfa Noului Legământ.

Păstorul, prin tot cea ce face se pune la dispoziţia turmei pe care a venit s-o slujească.

De aceea, responsabilitatea preotului este deosebit de mare şi el o va purta la Marea Judecată, trebuind să dea seamă pentru mântuirea fiecărui suflet încredinţat din turma sa.

S-a subliniat faptul că Dieceza şi Provincia Franciscană au socotit că noul paroh poate să-şi asume această imensă responsabilitate.

Părintele Cristian Blăjuţ este profesor doctor, şi predă Dreptul Canonic la Institutul Teologic Franciscan din Roman, de asemenea, a fost paroh în comunitatea din Buruieneşti, Jud. Neamţ.

În cuvântul Sfinţiei Sale, noul paroh a  amintit enoriaşilor şi preacuvioşilor părinţi prezenţi la liturghie că, a venit în această comunitate pentru a  sluji în comuniune cu Episcopul şi cu Suveranul Pontif, Sfânta Liturghie.

Ministrul Provincial a rostit formulele  pentru asemenea eveniment oficial, iar noul paroh a dat răspunsuri afirmative  la toate întrebările, referitoare la săvârşirea Sfintei Liturghii, la Predicarea Evangheliei, conform uzanţei religioase.

S-a trecut apoi la  înmânarea solemnă a cheilor bisericii, în mod simbolic constituind întreagă responsabilitatea asupora parohiei, apoi, la înmânarea Crucifixului – semnul mântuirii lumii şi înmânarea Sfintei Evanghelii – reprezentând Cuvântul Divin din care preotul trebuie să predice, păstrând vie Credinţa  Bisericii Catolice şi Apostolice.

Ceremonialul s-a desfăşurat în prezenţa a doi martori din  partea consiliului de conducere a parohiei care au semnat, la rândul lor în actele de numire.

A fost un moment solemn foarte emoţionant – cu urări de pace sufletească, belşug de haruri, credinţă, speranţă şi iubire pentru credincioşi, pentru păstrarea acestor virtuţi teologale.

În cuvântul Sfinţiei Sale, la fel de emoţionant, acesta s-a raportat la cuvintele profetului: „Să nu-ţi fie teamă. Să nu tremuri în faţa lor ca nu cumva eu să te fac să tremuri”.

Având alături pe părinţii vicari ai parohiei, noul paroh, în spirit de smerenie a cerut susţinere din partea enoriaşilor pentru că această muncă spirituală nu se poate face de unul singur, conform spuselor Mântuitorului: „Acolo unde doi-trei se adună în Numele Meu, şi Eu voi fi acolo”.

Orice credincios primeşte la Botez, tripla investitură comună de „preot, profet şi rege”. El îl poate jertfi pe Isus Cristos şi se poate alătura Jertfei Sale.

Noul Paroh, citând cuvintele Sfântului Grigore de Nazianz când a fost investit episcop, a spus: „Iată, sunt gata să te slujesc, obşte sfântă şi vrednică de Cristos. Mă ai acum în puterea Ta. Însoţeşte-mă cu gândurile Tale”.

De asemenea, a mai spus: Doamne, Cuvântul Tău ne-a adunat şi ne-a învăţat.  Acum Duhul Tău să ne insufle şi să reverse asupra noastră harurile ca să putem săvârşi Jertfa Euharistică.

Rugăciunea Credincioşilor a fost şi ea în perfectă armonie cu a preoţilor, ceea ce a dat un nou elan spre Înalt, spre cele de sus, spre voia celui care ne-a făcut şi ne are.

Prin aceste ceremonii s-a săvârşit reînnoirea prin Unitate şi Iubire frăţească a Păstorului cu turma sa în comuniune cu episcopul, cu Papa şi cu toţi preoţii care-l slujesc pe Cristos.

Corul „Sfânta Cecilia” al parohiei gălăţene a cântat Antifonul: „Bine-ai venit în mijlocul nostru, cucernice preot şi vrednic apostol./ O sfântă menire tu ai pe pământ, să anunţi în mulţime Numele Domnului Sfânt”

Ca Antifoniu la Sanctus, s-a cântat de către corişti : „Benedictus qui venit in Nomine Domini.Osana in excelsis Deo!”

Cântările, alese cu multă atenţie pioasă, au reflectat momentul sărbătoresc.

A doua parte a constituit-o Liturghia Euhastistică. Ea s-a desfăşurat în aceeaşi atmosferă de pietate şi înălţare spirituală. Apoi s-a săvârşit Jerttfa Euharistică, frângerea pâinii, cuminecarea cu Pâinea şi Vinul prefăcute pe altar sub puterea Duhului Sfânt în Trupul şi Sângele Mântuitorului.  S-a mărturisit astfel Misterul Credinţei, Moartea şi Învierea Domnului, în comuniune de gând şi de spirit, jertfă spre pacea şi mântuirea lumii întregi, uniţi cu întreaga comunitate catolică, în frunte cu Suveranul Pontif. Astfel, preoţii nou investiţi precum şi cei prezenţi, alături de comunitate, au adus un prinos de mulţumire şi laudă lui Dumnezeu, spre cinstea şi mărirea Lui în toţi vecii vecilor.

Cu simţământul copiilor lui Dumnezeu, comunitatea s-a adresat în rugăciunea Domnească, Tatălui, aşa cum ne-a învăţat Însuşi Domnul nostru Isus Cristos.

Un alt moment a fost oferirea unui semn de iertare şi pace între credincioşi. Agnus Dei, a răsunat în acordurile orgii şi în glasurile soliştilor şi ale coriştilor parohiei: „Dona nobis pacem! Agnus Dei, qui tolis peccata del mundi, dona nobis Pacem!”

Chemaţi la ospăţul Mielului, credincioşii s-au  împărtăşit în smerenie cu Trupul şi Sângele lui Cristos: „Domnul e-n tine, Domnul e-n mine./ Toţi formăm un singur Trup/ şi avem acelaşi Duh/ Duhul Sfânt al dragostei” – a fost Cântarea  Euharistică de la Împărtăşanie.

Prin Isus Cristos, toţi suntem ca unul, formăm membrele aceluiaşi Trup Mistic, al cărui Cap este Isus Cristos. Suntem o  inimă şi-un suflet. Şi, într-adevăr, o inimă uriaşă a palpitat, Duminică, 21 septembrie formată din toate inimile la unison, într-o fervoare spirituală demnă de un nou început de drum, de o nouă chemare spre Înalt, înaintare pe Calea Domnului, spre Marea şi Neînserata Lumină care ne îmbracă la fel, în cămaşa de copii ai lui Dumnezeu.

Rugăciunea finală a preoţilor şi Binecuvântarea solemnă care a urmat au încheiat ceremonia, apoi a răsunat din piepturile tuturor salutul franciscan: PACE ŞI BINE! CRISTUS VINCIT, CRISTUS REGNAT, CRISTUS IMPERAT!

Şi, suntem convinşi că, în timpul ceremoniei, fiecare şi-a spus în gând. „Eu sunt biserica. Eu rămân semnul vizibil al acestei Biserici”, conştienţi de acest privilegiu, de faptul că Dumnezeu ne-a onorat, venind să locuiască şi să rămână împreună cu noi, invitându-ne să rămânem în acest adevăr cu bucurie şi recunoştinţă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Galaţi, 21 septembrie 2008

CEZARINA ADAMESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s