~Constantin Frosin: „Despre Odiseea unui (fost) pld – ist fără voie (bună…)“

Moto: Era pe când nu s-a văzut / Azi îl vedem, şi nu e (definiţia unui ex candidat PLD la europarlamentare)

Cam pe la începututul sec. XXI, la ceas de seară, o voce incolor de blondă şi de blândă îmi aduce la cunoştinţă că am fost ales de Societatea Civilă din Galaţi să candidez la europarlamentare. Şi eu ce trebuie să fac? am întrebat, dându-le de înţeles că nu am de gând să intru în politică … Nimic, doar să aceptaţi ! a venit răspunsul, neliniştitor de liniştitor. 

I-am crezut pe cuvânt – că doar la început a fost Cuvântul – şi m-am culcat pe niscaiva lauri ai victoriei, dar care aveau să se dovedească a avea ţepi (de la ţeapă…). Şi uite-aşa, aflu din presa română nemaipomenit de liberă, ca sunt candidat la europarlamentare din partea PLD… (Făcui repede legătura cu Theodor, cu Mona şi cu Gheorghe şi-mi zisei că e o echipă valabilă, cu care merită să merg mai departe.) Ei, acu’, dacă-i bal, bal să fie ! mi-am zis, că doar n-am să mă cert cu Societatea Civilă, din care şi eu fac parte.  

De unde să ştiu eu că proverbele româneşti sunt valabile şi după ce-am intrat în UE… ?! De exemplu, cel care spune că peştele de la cap se-mpute (aveam să aflu că n-are nicio legătură cu ăia de numără banii caştigaţi (s-)mu(-n-)cit de fetiţe – că ăia oricum n-au cap… Ci de unii şefi de partide care, cocoţaţi pe funcţii de conducere, au vaga impresie că sunt egalii lui Dumnezeu.

Chemat la interviu, m-am dus cu un Proiect beton (armat…), lăudat de toată lumea – asta-i marele paradox !, l-am susţinut şi am aflat cu bucurie că, pentru relaţiile mele în plan internaţional – pe care nu le are nimeni din PLD – după spusele dnei MUSCĂ, voi primi maximum  de punctaj – 20 puncte (dacă memoria nu-mi joacă feste). Fericit şi mulţumit, căci dl Gheorghe FLUTUR a apreciat că prezentarea mea (dînsul a vorbit de discursul meu) este cea mai consistentă şi coerentă, mă pregăteam să părăsesc sala respectivă, dar dna Mona MUSCĂ a ţinut  să-mi tempereze elanul, spunându-mi că, în ciuda punctajului maxim pentru relaţii internaţionale, voi fi depunctat cu 35 puncte (cred că asta-i cifra) pentru că n-am niciun fel de prestigiu ca om politic.

Contrariat de această afirmaţie bizară, i-am reamintit, cu tot respectul, dnei MUSCĂ, faptul că se ştia că sunt apolitic, independent, atunci când am fost acceptat pentru candidatură la europarlamentare din partea Societăţii Civile), la care vreo trei neicanimeni (pe care nu ştiu cine-i chemase pe-acolo) au sărit în sus, spunând că asta e regula la ei ! La care, le-am atras – la fel de respectuos – atenţia că PLD -ul avea doar câteva luni de la intrarea în legalitate, deci contracandidaţii mei au numai câteva luni mai mult ca mine în partid. Am părăsit încăperea, convins că se va face dreptate, că acest partid nu e ca celelalte, că chiar vrea să facă ceva, de vreme ce s-a desprins de PNL -ul pe care-l detestă întratât… 

Iluziile au însă, întotdeauna, un gust extrem de amar: aveam să aflu cum s-a analizat şi câtă dreptate mi s-a făcut: mă aflam pe locul 25 – 27, fără nicio şansă !!! Deşi întruneam condiţiile cele mai draconice legate de CV, de opera personală, de recunoaşterea mea în plan european şi internaţional (Francofonia e o entitate paneuropeană !) – între altele, sunt Laureat al Parlamentului European din 1995, an când au primit aceeaşi distincţie răposatul MARIN SORESCU, în acel moment Ministru al Culturii, şi dl Eugen SIMION, la acea oră Vice-Preşedintele Academiei Române, ulterior Preşedintele acestui suprem for de cultură din România! Toţi trei am primit aceeaşi distincţie, deşi diferenţele dintre mine şi cei doi, la acel moment, erau uriaşe. Eu veneam puternic din urmă, cu multe merite, e adevărat, dar cei doi erau deja consideraţi somităţi în literatura şi cultura română şi chiar internaţională, şi încă de multă vreme !

La Congresul PLD, unde am fost invitat, am oferit domnilor Theodor STOLOJAN şi Valeriu STOICA, câte un exemplar din cartea dedicata mie de editura Le Brontosaure: Constantin FROSIN, un român mondializat prin Francofonie / Constantin FROSIN, un Roumain mondialisé par la Francophonie şi din revista mea LE COURRIER INTERNATIONAL DE LA FRANCOPHILIE, în speranţa că aveau să-şi reconsidere poziţia faţă de locul meu pe liste. Nici pe departe n-avea să fie aşa, căci cărţile erau de mult făcute… Nici nu ştiţi domniile voastre ce scriitori mari are ţara asta… dar care nu vor rămâne în istoriile literare… nici măcar în Istorie…

Cu ceva timp în urmă, dl STOLOJAN a venit în vizită la Brăila şi a avut loc o conferinţă de presă, la care delegaţia gălăţeană a fost acceptată cu chiu, cu vai, după îndelungi pertractări şi parlamentări… Ce am auzit eu/noi la acea conferinţă de presă: că ar pune-o pe primul loc pe liste pe Mona MUSCĂ, da’ cum s-a dovedit că a colaborat cu Securitatea… Dar are dânsul un candidat cu un CV uluitor (ca toţi bucureştenii şi cunoştinţele şefilor, ceilalţi fiind musai sub nivelul aşteptărilor…), că după ce-l citeşti, „cazi pe spate” etc. (am citit şi eu acel CV, e pe Net, nu m-a impresionat defel !), e vorba de savantul de renume mondial (!) Daniel FUNERIU, Stolojan dixit. Şi apoi, locul unui savant e în cercetare, în laborator, nu în politică !

Acceptând cu mărinimoasă largheţe să dea un interviu TV Express –ului gălăţean, a uitat de cei doi extraordinari candidaţi citaţi anterior şi şi-a exprimat speranţa că brăilenii şi gălăţenii îl vor vota pentru europarlamentare pe… Dumitru OPREA, rectorul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi… Hodoronc-tronc, căci trebuia să mă prezinte pe mine în câteva cuvinte publicului telespectator din Galaţi şi Brăila ca europarlamentar din partea PLD. În schimb, m-a ignorat cu desăvârşire, jignind, prin propunerea făcută, pe locuitorii celor două mari oraşe, care aveau un candidat propriu, cu un CV şi altele mult peste ceilalţi, sau cel puţin la egalitate cu aceia…  Errare humanum est, perseverare diabolicum est !

La puţin timp, sunt invitat la o Conferinţă de presă a PLD –ului Galati: mă pun la patru ace, iau o geantă de documente de arătat presei, m-arunc într-un taxi şi ajung la sediul PLD, unde – stupoare ! – nu era nici picior de ziarist !!! S-au inventat niscaiva scuze, asta e!

Săptămâna următoare, am fost avertizat să merg la conferinţa de presă, am aşteptat un semn – căci urma să fie aleasă o altă zi – dar, la un moment dat, am fost întrebat ritos de ce nu am participat la conferinţa de presă ! Habar n-am avut, nu mi-a spus nimeni nimic ! Se ştia, însă, că fusesem, chipurile, anunţat în preziua conferinţei, ceea ce nu era adevărat… Uite conferinţa de presă, nu-i conferinţa de presă !… Sătul de atâtea discordanţe şi poticneli, bâlbe şi incoerenţe pornite de la vârf, m-am hotărât să mă retrag din acest partid ! Din motive personale…

Voi încheia schimbând moto –ul de la început: Era pe când nu s-a văzut, azi îl vedem şi-n UE… nu e ! Speram sincer să pot fructifica relaţiile cultivate din 1990, să le translatez în folosul naţiunii şi să transform succesele personale în succese pentru şi în avantajul Romaniei şi, desigur, al PLD -ului. N-a fost să fie, păcat !

Acu’, dacă tot veni vorba (vorbă vine, vorbă pleacă, ne-am pierdut timpul oleacă…), mie îmi e tare indiferent pe ce canale, adică pe mâna cărui partid ajung în Parlamentul European. Important e să ajung, că ştiu eu ce am de făcut acolo. Uite, ieri găsii în cutia poştală, ude de ploaie, două plicuri: unul de la Bernard KOUCHNER, Ministrul de Externe al Franţei şi celălalt de la Şeful de cabinet al Ministrului Învăţământului din Franţa, dl Xavier DARCOS, care-mi mulţumesc amândoi pentru numărul 10 al revistei mele francofone LE COURRIER INTERNATIONAL DE LA FRANCOPHILIE. Vor urma, ca de fiecare dată, scrisori de la Preşedintele Franţei, de la Primul Ministru, de la Ministrul Culturii, etc. Întrebarea mea, deloc încuietoare, ar fi: oare câţi dintre europarlamentarii aleşi prin (a-)vo(-r-)t (h-)uni-nominal s-au aflat vreodată în contact epistolar sau de altă natură cu personalităţi de prim rang ale Europei sau ale unei Mari Puteri, cum este Franţa (la originea UE s-au aflat doi francezi: Robert Schumann şi Jean Monnet, nu-i aşa ?) ?!

Ce atuuri sau ce merite îşi arogă oare cei care vor pleca să ne reprezinte ţara în vitrina cu trofee a Uniunii Europene, în cea mai selectă adunare a elitelor europene ? Cine-i va asculta vorbind pe aleşii noştri, dacă aceştia nu au nici un fel de prestigiu în plan european, deci nici un fel de prestanţă la microfonul Europei Unite ?! De ce nu se înfiinţează oare o comisie paraguvernamentală sau prezidenţială, care să ia la puricat dosarele, specie meritele viitorilor noştri europarlamentari ? Sau de ce nu-şi arogă CNSAT-ul această nobilă misiune, având în vedere extraordinara miză pentru naţia romînă, a acestei întreprinderi ? De ce oare UE nu-şi delegă un corp de supraveghere a întocmitorilor de liste, dacă vrea să aibă drept colegi de Hemiciclu oameni de valoare şi de înaltă ţinută morală ? De ce ni se cere oare să respectăm drepturile omului, ale puşcăriaşilor, între altele, a căror diurnă zilnică este de cca 3 ori mai mare decît a bolnavilor din spitale pentru masa de fiecare zi, dar nu se repede nimeni să apere drepturile oamenilor de valoare, singurii care-şi pot reprezenta cu cinste, demnitate şi, mai ales, competenţă poporul şi naţiunea din care fac parte, în Parlamentul European ?!

Prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN

Laureat al Parlamentului European (1995)