~Corina Ungureanu Kiss: „Albert Schweitzer – Diletantul“

Albert Schweitzer (14.01.1875 în Kayserberg – Germania de Vest – 4.09.1965 în Lambarene, Gabun – Africa ecuadorială) a fost teolog evanghelist, organist, muzicolog, filozof şi medic. O personalitate complexă şi multilaterală ce a abordat domenii de cercetare şi creaţie de o uimitoare diversitate.

După ce familia sa emigrase din Elveţia în Germania, în provincia Kayserberg, tatăl său Louis Schweitzer, pastor evanghelist, hotărăşte mutarea la Günsbach, în regiunea Vosgilor, care va rămâne ca o reşedinţă pentru Albert Schweitzer unde va reveni periodic.

La vârsta de 5 ani începe primele ore de pian cu tatăl său, iar la 8 ani primele iniţieri în orgă. Cu un an mai târziu este luat ca organist în liturghiile evanghelice. Pentru aprofundarea studiului în muzică, cu preponderenţă a pianului, la vârsta de 10 ani începe să studieze cu Eugen Münch, în Mülhausen, iar cu cinci ani mai târziu orgă. După absolvirea liceului la Münster, pleacă la Paris să studieze cu Charles-Maria Widor (orgă), cu Isidor Philipp şi Marie Trautmann (pian). Pe lângă studiile universitare de teologie şi filizofie se înscrie la cursurile de teoria muzicii, ţinute de prof. Jakobsthal – Universiatea din Straßburg – atras fiind de contrapunct, iar în vara anului 1899 frecventează cursurile renumitului Karl Stumpf Fiziologia sunetului la Berlin. Albert Schweitzer este atras tot mai mult de “părintele polifoniei” Johann Sebastian Bach, citind despre viaţa şi concepţiile lui muzicale şi nu în ultimul rând ascultându-i creaţia pentru orgă, devenind unul din cei mai străluciţi interpreţi ai lui J.S. Bach şi constructor de orgi. Mai târziu, tot el este cel care editeză şi publică cărţi despre Bach ca: J.S. Bach, le musicien-poet, la editura franceză Bach-Buch, 1905; Deutsche und frazösische Orgelkunst und Orgelkunst, (1906); J.S.Bach, la editura germană Bach-Buch, 1908; Internationales Regulativ für Orgelbau, 1909; J.S. Bach: Complete organ Works, Band 1 – 5 (1912/13), Band 6 (1954), Band 7 şi 8 (1967), la editura Schirmer, New York; Albert Schweitzers nachgelassene Manuskripte über die Verzierungen bei Johann Sebastian Bach, Ed. Bach – Studien, Leipzig; Die Orgelwerke Johann Sebastian Bachs. Vorworte zu den “Sämlichen Orgelwerken”, 1995.

Ca şi interpret, Schweitzer a fost de părere că dinamica (nuanţele) creaţiei lui Bach, astăzi trebuie să obţină în culoare marcând spectrul instrumentului –orgă -, cum defapt în Germania şi vestul Europei se face deja din a doua jumătate a secolului 19, la influenţa şcolii lui Liszt. După cunoştinţele tradiţiei franţuzeşti în interpretarea lui Bach şi studiul lui Schweitzer cu compozitorul şi organistul Charles-Maria Windor, se îndreaptă către o dinamică eşalonată, interpetând totul ca “într-o cameră mai mare”, dar nu se îndepărteză de “arcuirile melodice” cerute de Bach. Schweitzer este un interpret extrem, votând pentru tempouri în general lente, practică o agogică retrasă şi se dezvoltă în formarea plastică a unui legato deosebit.

În Lambarene, o localitate pe malurile râului Ogowe, după munca de medic la spital, unde duce o neobosită activitate de cercetare şi combatere a bolilor tropicale, Schweitzer se retrage la studiu, pe un pian preparat căruia i s-au adăugat pedale de orgă, pregătind nu numai concertele turneelor din Elveţia, Germania, Suedia, Olanda, Anglia, Franţa, Danemarca, Cehia, Italia şi Guinea, dar şi înregistrarea unui Disc cu lucrări de Bach, Franck şi Mendellssohn Bartholdy Allhalows Barking-by-Tower, în Londra (1935).

În anul 1914, Schweitzer pune temelia celebrului spital din Lambarene, destinat îngrijirii populaţiei indigene. În 1952 primeşte Premiul Nobel pentru pace, pentru serviciile aduse umanităţii,  în 1954 la Oslo ţine un discurs intitulat Despre pace în lumea de azi, iar în 1957 la Stockolm lansează un apel radio adresat întregii lumi , intitulat Pace sau război atomic, spunând “…continui să cred cu aceaşi ardoare că războiul este o calamitate pentru OM. /…/ Umanismul, pacea, prietenia sunt comandamentele supreme ale epocii noastre. Toţi scriitorii adevăraţi trebuie să cuprindă în opera lor aceste valori superioare ale cunoştinţei umane”.

Ca scriitor se afirmă cu operele Însemnările unui medic în junglă şi Povestiri africane, iar ca filozof cu monumentala lucrare Filozifia culturii – Marii gânditori ai Indiei.

Savant de renume universal, Albert Schweitzer obţine titlul de Doctor Honoris Causa în zeci de universităţii.

Din anul 1949 înfiinţează şcoli, prima şcoala cu numele de Albert Schweitzer este Liceul din Nienburg, în regiunea Niedersachsen a Germaniei, iar până în anul 2008 există 118 de şcoli cu numele lui în întrega lume.
CORINA UNGUREANU-KISS

6 martie 2008, Düsseldorf

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s