~Elena Armenescu: „Puterea Rugăciunii“

Puterea rugăciunii in fenomenul vindecării (Dr Costin Laurenţiu Chitimia – asist  univ  Facultatea de Medicină “Titu Maiorescu”, Dr Elena Armenescu Ciuhrii membră a Uniunii Scriitorilor

Numeroase au fost şi sunt vindecările miraculoase ca urmare a rugăciunilor îndreptate direct spre divinitate ori prin intermediul Maicii Domnului  şi sfinţilor cu renume de taumaturgi cum în ultima vreme, în spaţiul ortodox este Sfântul Nectarie.

Ce este rugăciunea?

Este singura metoda care ne poate ajuta sa ne implinim scopul, de a urma curentul nostru de constientizare in drumul lui spre treapta cea mai de sus a tronului dumnezeiesc. Cu cat ne apropiem mai mult de Duhul, de Spiritul Universal, cu atat devine imaginea din interiorul nostru mai cuprinzatoare, crescand astfel puterea noastra de recunoastere a Puterii Sale.

De când se roagă oamenii ?

Din timpuri imemoriale omul s-a pomenit ca purtător al sentimentului religios. De la omul aflat in colectivitaţile tribale pană la omul modern toţi au nevoie  de religie. Acest lucru a fost evocat magistral de Mircea Eliade in binecunoscuta sa opera  « Istoria comparată a religiilor » unde sunt redate practicile ritualice religioase savărşite de preoti impletite cu cele terapeutice în contextul medicinii sacerdotale.

« Omul are atâta sfinţenie câtă rugă are în el ! » (Părintele J. Parm Cedila).

Se pune întrebarea : are nevoie omul de sfintenie ?

Da ! cum are nevoie de aer, apă şi hrana plus alti factori de intretinere ai corpului fizic, aşa are nevoie de hrana sufletească . Omul este nascut să fie religios ! Simte in el chemarea, dorinta de a se ruga !

Cand in clipa lui de apogeu , de maretie a scurtei sale existente pe pamant, omul  preamareste cerul si darurile sale, el este constient ca o putere supraomeneasca este deasupra tuturor  si doreste sa intre intr-o anumita relatie cu aceasta Putere, pe care o recunoaste si ca Inteligenta si ca Iubire intru dreptate si Adevar,  prin urmare si Justitiara.

Cu atat mai mult, in momentele sale de slabiciune, de boală, de teama, de oboseala, de haituire ori nedreptati, omul cauta sa gaseasca si sa intareasaca legatura, calea cu Supremul. Acest lucru s-a intaplat dintotdeauna, de cand este omul pe Pamant . Citez:

“Multimea, chiar infinitatea Centrelor lumii, nu este o piedica pentru gandirea religioasa. De fapt , nu este vorba de spatiul geometric, ci de un spatiu existential si sacru, care prezinta o cu totul alta structura, fiind susceptibil de o  infinitate de rupturi, si prin urmare, de comunicari cu transcendentul” ( Mircea Eliade)

Referindu-ne la credintele locuitorilor acestor meleaguri geto-dacii, stim că religia lor era monoteistă dar printre divinităţile lor unele au putut avea şi roluri medicale. Unele zeităţi dacice aveau în seama lor sănătatea,  firesc, deoarece la toate popoarele antice medicina magică ori sacerdotală vede în boli fie duhuri rele pătrunse drept corpuri străine în organism, fie le consideră ca pedepse divine. Bineînţeles că în cadrul unor astfel de concepţii anumiţi zei dătători de viaţă vor fi aceia care vor alunga demonii chinuitori din corpul oamenilor sau vor pedepsi cu boli pe cei necredincioşi.

Zalmoxis este principalul zeu al geto-dacilor, amintit în repetate rânduri în literatura antică, începând cu Herodot, Platon, până târziu de către istoricii bizantini..

Printre atribuţiile lui Zalmoxis se înscriu şi cele de vindecător. Dar nu numai Zalmoxis, marele zeu al dacilor, avea “responsabilităţi”  medicale, ci şi alte divinităţi. Astfel, se pare că exista o zeitate traco-dacică chiar a sănătăţii, pe nume Derzis, Derzeles sau Darzos. După cucerirea romană, unii cercetători, printre care şi Pârvan, identifică pe Darzos cu Hercules Invinctus, întruchiparea vigorii şi sănătăţii.

Dar sa venim spre vremurile mai apropiate si binecunoscute noua, ale erei celei noi, după Hristos !

Conceptul antic regasit si in medicina extrem orientală este valabil pentru orice boală: dacă frigul sau umezeala ori erorile alimentare, intoxicarea involuntară cu tot felul de droguri inclusiv medicamente ori alcoolismul cronic sau fumatul au condus la boală, şi până se vindecă omul evită aceste agresiuni asupra corpului, dar după o vreme uită şi din nou se expune din neatenţie, lipsă de voinţă,  sau forţat de împrejurări, se va reîmbolnăvi şi face o formă mai gravă decât prima dată. Prin urmare păcatul nu constă numai în atitudine, comportament ( reamintiţi-vă cele zece porunci!) dar şi în lipsa de interes pentru sănătatea corpului, pentru igienă, îngrijire faţă de “templul sufletului”;. Cum poţi iubi pe aproapele tău dacă pe tine nu te iubeşti, nu ai grijă de tine? Cum poţi împlini voia lui Dumnezeu dacă eşti neputincios? Cum ţi se va încredinţa împărăţia cerurilor dacă nu ai ştiut ce să faci cu adevărata ta avere – sănătatea-?

Prin urmare, nu întâmplător rămânem uneori fascinaţi de pledoaria pentru viaţă a unor persoane care s-au adăpat de la izvoarele cu apă vie care n-au contenit să ţâşnească în orice ţară, în toate timpurile pe pământ. Însă, niciodată mai mult decât acum nu v-a fi fost atâta secetă şi pârjol (spiritual), mai mare derută privind căile de vindecare, provocate şi întreţinute de mai toate mijloacele de comunicare în masă, aceleaşi prin care ne vin şi informaţii lăudabile într-un procent mult mai mic, în primul rând de televiziune, apoi internet, reviste etc.care impun răspunsuri pe măsură pentru a contracara o parte din rău.  Este adevărat că tot ele sunt furnizoare şi a unor metode şi căi juste de vindecare, dar în numele ideii de a oferi fiecăruia dreptul la manifestare, necenzurat, sunt prezentaţi şi mulţi neaveniţi (nechemaţi) în domeniul rezolvării sănătăţii.

Cu toţii ne dorim să fim sănătoşi, plin de succese, fericiţi şi să trăim mult să putem înmulţi binele, bucuria , speranţa, armonia. Să conştientizăm că suntem responsabili pentru menţinerea vieţii şi echilibrului ecologic al acestei planete Pământ, din care sunt zidite corpurile noastre (Psalmul 22), să dovedim ca suntem încununarea creaţiei, prin mintea noastră care va şti să aleagă grâul de neghină, binele de rău, să prefere lumina faţă de întuneric.În acest sens, venim cu tot ce am adunat mai bun şi mai frumos, mai ascuns, tăinuit şi totodată folositor pentru vieţile semenilor noştri, cu speranţa că vom contribui la găsirea unei căi juste, demne de urmat nu numai pentru pentru căutători, ci şi pentru “cei ce se uită după garduri, sunt pe uliţe sau în pieţe şi sileşte-i să intre ca să mi se umple casa”(Luca 14-23)

Ideal este ca omul să fie toată viaţa sănătos şi pentru aceasta trebuie să aibă:

-o moştenire genetică sănătoasă

-viaţa petrecută cât mai mult în mijlocul naturii

-hrană adecvată sezonului, vârstei, profesiei, efortului fizic efectuat

-curăţenie sufletească şi trupească

-îmbrăcăminte din fibre naturale corespunzătoare temperaturii exterioare care să asigure un confort termic.

-să consume apa de izvor, neclorurată sau apă purificată

-să respirare aer curat,

– să facă mişcare: mersul pe jos, mersul cu bicicleta, grădinăritul.

ascensiuni montane

-să evite factorii de risc pentru îmbolnăvirile

– acute(excesul de frig, umiditate, căldură, contactul cu persoane bolnave etc)şi

– cronice (abuzurile de orice natură: alimentare, consumul băuturilor alcoolice, fumatul, consumul de droguri, relaţiile sexuale înafara cuplului, sedentarismul, depăşirea capacităţii de efort, stresul, grijile obsesive etc)

, Însă acest lucru este posibil în foarte puţine cazuri. Trebuie sa vedem ce putem face în contextul actual să diminuăm cât mai mult până la anulare acel rău pervers care se poate să ne cucerească punându-şi pe el haine poleite , strălucitoare care să ofere plăcerea momentului, fără să ne lase să cugetăm la consecinţele îndepărtate. Răul sub forma bolii, a instalării anarhiei în funcţionalitatea organismului poate să se instaleze rapid  (supradoză de droguri, otrăvire, intoxicaţie plus infecţiile şi accidentele), ori lent şi insidios, adică se instalează pe nesimţite. Să ne reamintim că

bolile cronice pot fi: tratabile şi/sau netratabile (aşa numitele boli cauzate fie de păcatele strămoşilor  care au comis nedreptăţi, crime jafuri, inducerea suferinţei) fie de păcatele personale care ar explica şi insuccesul terapeutic chiar când bolnavii sunt trataţi de cei mai buni medici).

Desigur, patologia actuală este mult îmbogăţită şi diversificată faţă de cea din antichitate, ca urmare a înmulţirii faptelor noastre condamnabile, începând cu perturbarea echilibrului natural, a intervenţiei omului în cele mai nedorite activităţi de producere a substanţelor chimice şi chiar radioactive pe care le risipesc apoi pe pământ, în ape, făcând să piară, ori să sufere mutaţii genetice toate vieţuitoarele, inclusiv el, şi terminând cu violenţa, ura, războaiele interminabile cauzatoare la rândul lor de lipsuri privaţiuni, dereglări nervoase, cancer.. Unele boli din vechime aproape au dispărut,sau apar sporadic în special cele contagioase(ciuma, lepra, holera), Graţie cunoaşterii şi aplicării în masă a vaccinării populaţiei de la cele mai mici vârste boli altădată mortale ca :difteria, tetanosul, tusea măgărească, rujeola) s-au împuţinat substanţial, apar în grupuri endemice, izolate în special la ţigani nevaccinaţi. Turbarea, de asemeni este rar menţionată la oameni, atunci când sunt muşcaţi de animale sălbatice purtătoare de viruşi..

Pe de altă parte media de viaţă a crescut în ansamblu, prin reducerea mortalităţii infantile,fără ca oamenii să ajungă să atingă longevitatea de 100-120 de ani pentru care suntem programaţi; ca specie avem resursele energetice necesare dăinuirii vieţii pentru un secol. Am amintit toate aceste date pentru că numai prin identificarea lor le putem evita ori combate ulterior.

Ce invatăminte ne-au ramas de la Iisus?

“ Tămăduiţi pe cei neputincioşi,înviaţi pe cei morţi,

curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i;

în dar aţi luat, în dar să daţi!” îi îndemna El pe apostoli(Matei 10-8)

Pe lângă puterea dumnezeiască, metodele de vindecare practicate de Iisus, pe care le-a transmis şi ucenicilor erau:

-rugăciunea cu devoţiune şi credinţă atât a vindecătorului cât şi a bolnavului, pentru însănătoşire

-preamărirea slavei Lui Dumnezeu pentru vindecare, în rugăciuni de mulţumire şi fapte de binefacere. (Reamintim şi altele: atingerea, exorcizarea, sugestia, tămăduirea în taină („du-te şi nu spune nimănui!”), optimizarea gândirii, întărirea încrederii în Dumnezeu, exemplul personal de conduită morală, recomandări privind stilul moral de viaţă, îndemnuri la neimplicare, recomandări privind dieta, hrana, igiena corporală, sublinia importanţa credinţei în vindecare a bolnavului („credinţa ta te-a vindecat, femeie!”)

Aceste metode au fost parcă redescoperite şi practicate unele de preoţi, de psihologi, altele de medici, şi chiar de diverşi terapeuţi care obţin rezultate prin atingere sau “pusul mâinilor” (bioterapeuţi, rei-ki, maseuri etc)

In continuare ne vom referi doar la puterea de vindecare a rugaciunii.

Prin rugăciune putem să desfiinţăm, să dărâmăm temporar blocajele psihice ( ură, mânie, orgoliu, dependentă, gelozie, etc) si să facem loc astfel desfăşurarii Puterii dumnezeieşti.

Părintele Arsenie Boca în cartea sa intitulată: „Cărarea Împărăţiei”, preluînd cercetări din domeniul endocrinologiei afimă că există o interpătrundere a mediului endocrin cu cel moral, concepţiile de viaţă influienţează întreaga funcţionalitate a organismului uman. Citez:”mecanismul functional al omului e pus de la zidire sub controlul a două forme de conducere: cenzura raţiunii şi mărturia conştiinţei”. Toate informaţiile dinăuntru şi dinafara corpului ( senzaţii, reprezentări –amintiri-, dorinţe, temeri, etc trec prin centrul de cenzură, unde sosesc totodată şi directivele conştiinţei. Acesta e locul unde „răsar gândurile” cum zic Părinţii, iar mintea „vede” pe cine să primească sau să respingă. Prin urmare hormonii influienţează spiritul, dar concepţia de viată, convingerea influienţează hormonii care acţionează pe mecanismul de bio-feedbaek. Sunt şapte glande endocrine şi şapte categorii de păcate determinate de ele. Când omul constientizează răul păcatului,

şi are credinţă în Dumnezeu, se roagă Puterii Sale izbăvitoare .

Cercetatorii  Institului de Cercetare Neuropsihologica din Sankt Petersburg au dovedit ca oamenii se pot vindeca prin credinta. Ei au reusit sa gaseasca si dovada, descoperind mecanismul „material” al fenomenului divin.

„Rugaciunea este un remediu puternic. De asemenea si atingerea moastelor. Nu numai ca regleaza toate procesele din organismul uman, dar poate reface si psihicul labil al bolnavului”, a declarat Valery Slezin,

Profesorul Slezin a masurat „puterea” rugaciunii. Acesta a inregistrat electroencefalogramele unor calugari care se rugau si a descoperit un fenomen neobisnuit si anume „scurt-circuitarea”  activitatii cerebrale a cortexului, generat de sentimentul de siguranta.

Acest fenomen nu poate fi observat decat la bebelusii in varsta de trei luni, cand se afla la sanul mamei lor (si se simt in deplina siguranta). Odata cu maturizarea, intervin grijile, instinctual de vietuire care inseamna veghe si orientare continua. Asa se explica faptul ca  acest sentiment al sigurantei se estompeaza, activitatea cerebrala se intensifica iar ritmul biocurentilor cerebrali devine mult mai lent, cu exceptia somnului adanc si al rugaciunilor,  Profesorul Slezin a numit aceasta stare una de „veghe” si a demonstrat ca aceasta este vitala pentru fiecare persoana.

Este cunoscut faptul ca bolile sunt cauzate in special de situatii negative care ne afecteaza starea psihica. Se pare ca in timpul unei rugaciuni grijile trec in planul doi sau chiar dispar de tot. Astfel, ambele vindecari, pshihica si fizica sunt posibile.

Rugaciunile,  locul sfant – scut chiar pentru radioactivitate

Alta cercetatoare din Rusia Angelina Malakhovskaya a realizat mii de cercetari cu scopul de a gasi si observa reactiile corpului uman, inainte si dupa slujbele religioase. Concluziile acestor studii au fost ca serviciile religioase imbunatatesc sanatatea individului,  rugaciunile normalizeaza presiunea sangelui.

Rugaciunile pot neutraliza chiar si radiatiile. Se stie ca, dupa catastrofa de la Cernobal, instrumentele de masurare a radioactivitatii nu mai puteau inregistra nici o valoare. Cu toate aceste, nivelul radiatilor din jurul bisericii Sfantul Arhangel Mihail, aflata la numai patru kilometri departare de locul incidentului, era unul normal. Cercetatorii sunt de parere ca apa sfintiita, semnul crucii si chiar sunetele melodioase specifice ale clopotelor pot deasemenea vindeca boli. In Rusia si in  multe alte locuri  ( in spatial ortodox si in cel catholic) in timpul epidemiilor, clopotele bisericilor pot fi auzite in mod constat.

Sporim  acţiunea Puterii izbăvitoare asupra noastră prin iertare, milă, dragoste si compasiune.

Pentru a înţelege această afirmatie, ca oameni de stiinţă şi medici care conform Jurământului lui Hipocrat şi multor Conventii Internationale îngrijim oameni de toate natiile, indiferent de religie, o atitudine extrem de avansată, poate una din disciplinele care alături de artă şi practicile  sportive  nu cunoaşte graniţe – facem apel la teozofie şi psihoterapie.

Ce este teozofia?

Teozofia este doctrină care declară înţelepciunea divină un obiect al cunoaşterii umane.

Scopul si mijloacele fiecarei initieri in tainele mistice, au fost si sunt: trezirea in constiinta omeneasca a faptului ca omul este o nedespartita uniune cu natura universala, si totodata revelarea inrudirii sale esentiale cu fiintele apartinatoare sferelor, nivelelor de sus (total sapte niveluri).

Materia care alcatuieste nivelul, spatiul vizibil noua in care traim, are densitatea cea mai mare; de aceea mai este numit si nivelul fizic (physis= corp), totodata scad  celelalte sase nivele invizibile in consistenta, devenind astfel tot mai fine, mai eterice, mai spirituale iar pe treapta cea mai de sus, a Divinitatii, se gaseste în stare pura Spiritul. Noi nu realizam existenta celorlalte sase nivele, deoarece simturile noastre sunt concentrate    doar asupra niveluilui nostru fizic.

Aceste sase nivele alcatuiesc „lumile cauzale”, pe cand lumea vizibila noua poate fi denumita ca fiind „lumea efectelor”, o lume fenomenologica.

Psihicul uman este deosebit de complex  si este teritoriul cel mai puţin cunoscut din câmpul cunoasterii omului.

Progrese demne de reţinut au fost realizate in ultimii ani in psihologia transpersonală.

Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica a persoanei pâna la dimensiunea spirituala a existentei, punând accent pe studiul  starilor  si proceselor prin care oamenii pot experimenta legaturi profunde cu interiorul Fiintei (Sinele), depasind constiinta Eului. PT este cea mai noua orientare sau ramura a psihologiei universale. Aceasta noua metoda psihoterapeutica abordeaza omul integral, luând în considerare toate domeniile activitatii umane: fiziologice, emotionale, cognitive, spirituale etc. Extinderea constiintei dincolo de limitele Eului este considerata fundamentala pentru vindecare”

Sigur, precizăm faptul că aici si acum ne referim la oameni cu o stare de sanatate mintala normală. Iata ce afirmă Anselm Grun  teolog (si psiholog) in cadrul unui interviu despre psihologie si credinţă:

“Psihologia mă ajută deci să-mi identific propriile răni fără a putea totuşi să dea un sens vieţii mele, ceea ce poate face numai credinţa. Dar trebuie mai întâi ca eu să încep prin a recunoaşte toate problemele mele pentru a le putea prezenta lui Dumnezeu. Atunci numai îmi este posibil să parvin la o transformare interioară şi la o vindecare. Mai mult psihologia are un rol critic, deja evocat, în privinţa vieţii spirituale. Ea poate să-mi arate dacă, prin intermediul spiritualităţii, nu cumva caut doar să-mi croiesc propria mea cale. Atunci când spiritualitatea devine un mijloc pentru a-mi permite să elimin problemele mele sau să le evit, o asemenea practică spirituală(sau chiar o reprezentare a lui Dumnezeu) poate deveni un drog.

Psihologia deci îmi oferă un criteriu important pentru a judeca autenticitatea credinţei: acolo unde credinţa şi viaţa spirituală mă conduc la trezirea vieţii, la libertate interioară, la pacea inimii şi la armonia cu sine, este pentru că este vorba de o cale bună.”

Privind sănătatea, noi ne rugăm:

a) să ne ocrotească Dumnezeu de boli, accidente, calamităti etc (prevenire, profilaxie)

b)      pentru însănătoşirea noastră sau a cuiva apropiat, cunoscut – după caz (adica pentru vindecare)

În timpul rugaciunii noi suntem strabatuti si inundati de un curent de constienţă, care vine din inima universului, si ne leaga de originea noastra divina. El porneste in jos din sfera cea mai de sus a lumii dezvaluite, si curge prin toate treptele intermediare până ajunge la nivelul cel mai de jos, al starii fizice, unde atinge inima si simturile omului pentru a umple fiecare atom al corpului sau de viata si de constientă. Astfel omul detine posibilitatea de a actiona constient pe toate cele sapte planuri existentiale; cu toate ca principiul gandirii, care este ancorat in nivelul mental (mens= ratiune) al constiintei umane, urmareste curentii de constiinţă in miscarea lor, pentru a ramane pe unul dintre nivelurile spre care se simte mai mult atras.

De pildă:

Un om preocupat continuu cu nevoile corpului fizic, ( mancare, bautura, îmbrăcăminte) traieste in completa constienţă pe plan fizic.

Altul  isi urmeaza dorintele si lacomiile si nu se poate desprinde de aceste vicii dar le constientizează pe plan psihic.

Un altul isi concentreaza gandirea asupra unei probleme, pe care vrea sa o rezolve; in tot acest timp traieste constient  pe plan mental, rational, dar in final se poate sa fi reusit  in timpul rugaciunii ori meditaţiei sa isi ancoreze constienta, pentru o perioada de timp, in planul spiritual si să aibă răspus la problema sa; el traieste atunci constient pe un nivel spiritual.

Despre omul ideal se spune ca el , in timpul vietii sale pe pamant, traieste pe toate cele sapte planuri existentiale, iar gandirea, actiunile si emotiile lui sunt controlate de pe planul cel mai de sus.

In ultima vreme s-a scris mult despre puterea gândului si importanţa gândirii pozitive. In popor, ca urmare a unei îndelungate observaţii se spune: „fiecare isi croieste singur drumul in viata”, „cum iti asterni asa dormi” si daca intr-adevar ne folosim dupa pofta inimii de aceasta putere de decizie,  stim de altfel foarte bine ca deciziile luate in urma vointei noastre nu se dovedesc a fi intotdeauna cele mai potrivite ci au urmari diferite, altfel de cum ne asteptam.Prin urmare, ne dăm seama că nestiinta noastră este cauza unei decizii gresite. De aceea ne rugam:

-Doamne fie voia Ta!

Daca dorim întradevar să învingem boala ori eroarea, viciul care au generat-o trebuie sa ne dăm silinta, sa ne întarim puterea de recunoastere a Celui care are într-adevăr Puterea.

Omului care se situeaza pe treapta cea mai de jos, ii este privirea in interiorul sau, mai mult sau mai putin invaluita si tulburata de dorintele si lacomiile personale si de viciile care rezulta din acestea, ca urmare si puterea sa de decizie este egocentrica.

In omul spiritualizat ori in cel ce se roagă indiferent de pregătirea lui intelectuală,  importantă este puterea credintei in rugaciune, in Dumnezeul căruia i se adresează cu smerenie, recunoscând locul lui in raport cu acea Putere. In el se naste si dezvolta acel curent, acel fluid care il leaga de Puterea Divină care-si poate astfel revărsa binefacerile asupra rugătorului (solicitantului).

Cel care se racordeaza la această putere este omul. Puterea veghează permanent asupra tuturor, dar cel în nevoinţă are acces prin starea de rugaciune, care este o stare de graţie.

„Lasa toată grija ta lumească” este un îndemn biblic, adică rupe-te de nivelul inferior ca să te poţi ridica spre sferele inalte (rupe-te de mediul in care te afli in nesiguranta si urca spre cel care o ofera!).

Astfel se diferentiaza acel om necredincios de ceilalti mai evoluati spiritual mai credinciosi in Puterea lui Dumnezeu Creatorul in mâinile căruia ei se abandonează prin rugăciune asemeni Lui Iisus in momentul răstignirii:”Doamne, in mâinile Tale îmi dau Duhul”.

Pentru omul bolnav se poate ruga el însuşi, rudele sau prietenii si preotul prin rugaciuni speciale de însănătoşire şi maslu. Considerăm că este absolut necesară spovedania pentru eliberarea psihicului de informaţiile apăsătoaresi urmarea poveţelor preotului.

Cum ne rugăm?

Are mare importanţa tonul şi căldura cu care este rostită rugăciunea, adică a dialogului cu Dumnezeu.

Există în lume si în ţara noastră grupuri de healing, adică de vindecare prin rugăciune şi pusul mâinilor asociate cu incantatii, înconjuraţi mental de lumină.

Se rosteşte numele celui pentru care se face rugăciune, vizualizându-l în lumină.

Vocea este un canal de vindecare prin vibraţiile emise care trebuie să aibă o anumită frecvenţă, apropiată de cea pe care a avut-o probabil vocea Lui Iisus când a zis: „ Ridică-te! Ia patul tău şi umblă”.Adică să fii conectat la Energia divină a vindecării. Nu zadarnic se spune în popor „te vindecă  cu vorba”. La Facultatea de medicină ar trebui să se studieze aceste lucruri, pentru că ceea ce îi diferenţiază pe medici în relaţia cu bolnavii este tocmai atitudinea, tonul, vocea.

Această idee decurge şi din „lecturile „ lui Edgar Cayce (1877-1945) care se referă la vibraţii, şi a căror înţeles abia acum în lumina fizicii cuantice sunt înţelese. De pildă:     ca healing-ul să aibă influienţă „asupra structurii atomice a celulelor, trebuiau să determine urcarea vibraţiilor din centrele glandulare majore” comunica E Cayce unui pacient, iar asistenţa rămânea nedumerită.

Vindecătorii filipinezi vestiţi în toată lumea s-au destăinuit:”ne rugăm vizualizând corpul uman ca pe un lichid”. Asistenţii lor îi roagă pe pacienţi să se roage împreună.

Aşadar, vocea omenească este un instrument de vindecare folosit intens de psihologi, de logopezi. Este pur si simplu o dezasamblare şi reasamblare a atomilor sub imperiul acelei vibraţii.

Rugăciunile de multumire pot fi rostite pe fond muzical evlavios, stiind că muzica prin vibraţiile sale sporeste puterea rugaciunii aşa cum plânsul, in cazurile disperate se spune că facilitează ajungerea la urechile Domnului, adică se creează o stare de profundă emoţie, de trăire autentică, nu de rostire mecanică a unor vorbe golite de recunoastere, de încredere, de caldura umană izvorâtă din frămâmtare, din zbucium, din iubire.

Iată cum trebuie rostită, şoptită ori gândită în monologul interior rugăciunea adevărată!

Iată de ce trebuie să credem ce spunea părintele Cleopa cum trebuie să ne rugăm invocând o amintire: „cu bucurie în timpul unei slujbe am văzut în jurul capului unei ţărănci o aură luminoasă, semnul profundei sale  credinte!”

Ce se întâmplă în creier în timpul rugăciunii ?

Ce reactii bio-fizico-chimice au loc in timpul acestui sublim dialog cu Dumnezeu, rămâne să fie precizate în viitor (pe lângă cele neuro-endocrine la care ne-am referit ) pentru că ele au loc cu siguranţă, sunt stimulate canale subtile, corpul emite mai multă lumină!

Dansul fotonilor este activat prin aceasta putere a gandului si comuniunii cu Sursa, Cu Dumnezeu Tatăl- Izvorul vietii, al Energiilor, al Puterii, cu Fiul său, Vistiernicul Iubirii si cu Sfântul Duh Puterea Întelepciunii dumnezeieşti adică Sfânta Treime căreia ne rugăm noi creştinii!

Aura  pictată în jurul capului sfinţilor creştini se regăseşte şi la alţi rugători aparţinând altor religii, ca dovadă că omul  este rezultatul unui plan unic al creatiei indiferent de culoarea, de morfologia sa exterioara. La disectie, omul are aceeaşi anatomie, fie el alb sau negru ori apartinând rasei galbene sau amerindienilor!

Când si unde ne rugăm?

Ne rugăm dimineaţa şi seara şi ori de câte ori ne trezim noaptea.

Ne rugăm acasă , într-un loc curat, special amenajat, un colţ pentru rugăciune, pe stradă aşteptând un mijloc de transport şi bineînteles în biserică. Apropierea palmelor inseamna echilibrare energetica a celor doua jumatati (dreapta-stanga) ale corpului, iar semnul crucii cu care incepe si se sfarseste o rugaciune, din punct de vedere al medicinii extrem orientale inseamna atingerea si stimularea centrilor energetici:ajna (al treilea ochi), hara (marea energiilor) si anahata ( chakra inimii).

Cât ne rugăm?

Permanent ar fi răspunsul cel mai potrivit.

Ne rugăm singuri? In grupuri mici, mari?

Toate variantele sunt posibile, reamintindu-ne faptul că Sfântul apostol Pavel a subliniat spusele Lui Iisus: „unde sunteţi doi sau trei rugaţi-vă în numele Meu”.

Postul însoteste rugăciunile?

Este cunoscut că pentru anumite categorii de bolnavi postul nu este obligatoriu!

Sunt întrebări legitime a căror răspunsuri le poate da individualizat în primul rând preotul-duhovnic ori medicul terapeut dacă este creştin practicant şi cunoscător. Sunt posibile diverse variante Răspunsurile ni le-au dat în primul rând sfintii Părinţi şi le găsim în orice carte de rugăciuni.

Iisus s-a rugat si a postit. El este modelul de urmat. El este reformatorul moral care a desfiintat prin invataturile sale hotarele dintre natiuni, a acordat atentie samarinencei, ne-a lăsat parabola orbului  vindecat sâmbăta- aratând astfel slabiciunea şi limita prejudecătilor omenesti, adică este mai plăcut Lui Dumnezeu fapta bună, nu ascultarea oarbă a legilor omenesti ci acordarea lor cu realitătile(”Făţarnicilor! Care dintre voi căruia îi cade asinul într-o groapă nu-l scoate?” sâmbăta)  a vorbit de binecuvântarea care o au toate neamurile pământului prin cunoasterea Cuvântului lui Dumnezeu.”îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33). Pe cine a învins de fapt Domnul !? El a învins, mai înainte de toate, păcatul din lume, poftele şi plăcerile lumeşti, tentaţiile lumii corupte şi amăgitore. Iar dacă „s-a luptat” cu cineva şi cu ceva, El nu a făcut-o decât atunci când tâlhăria, corupţia, hoţia şi înşelăciunea pătrunsese chiar şi-n templul sfânt : „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile. Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.” (Marcu 11, 17).

Mai este un lucru esenţial destăinuit de Iisus, şi anume acela care ne arată cum să nu ne reîmbolnăvim dacă ne-am vindecat, idee care se desprinde din următorul verset din Vindecarea slăbănogului în ziua de sâmbătă:“ După aceea, Iisus l-a aflat la templu şi I-a zis:Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5-14).

Prin creşterea mediei de viaţă la populaţia adultă  la maturitate şi vârsta a treia, s-au înmulţit bolile de uzură, de îndelungată funcţionare în condiţii nu totdeauna favorabile a diverselor organe din corp. Supuse suprasolicitării în primul rând inima şi întreaga reţea vasculară cunoaşte fenomenul de îmmbătrânire precoce tradus prin bolile cardiovasculare

dobândite, care ocupă primul loc la cauzele determinante ale morţii la diferite vârste, grav fiind faptul că mortalitatea prin infarct miocardic a coborât la vârste de 34-35 de ani, urmare a stresului social, a fumatului excesiv, a alimentaţiei incorecte şi a altor factori de risc.

Populaţia tânără este ameninţată în pierderea sănătăţii şi a vieţii prin consumul de droguri ( haşiş, marihuana, acid lisergic, extazy ), bolile cu transmitere sexuală (SIDA, bolile venerice ) şi nu în ultimul rând consumul de băuturi aparent inofensive: coca-cola, cafea care sunt excitante ale sistemului nervos şi totodată vasoconstrictoare,dăunând bunei funcţionalităţi a inimii şi vaselor de sânge. Am întâlnit mulţi tineri cu tahicardie, tulburări de ritm secundare consumului excesiv de coca-cola (necesarul total de lichide era reprezentat în exclusivitate de această băutură), fiind victimele reclamelor agresive care se fac, uitând ei să bea apa.

Acum lucrurile sunt mult mai complicate nu numai faţă de antichitate sau faţă de acum un secol ci chiar faţă de un interval scurt, anterior  ultimului deceniu. Datorită existenţei şi folosirii mijloacelor de transport (avionul, trenurile rapide), mijloacelor de comunicare (telefonia mobilă, internetul) s-a afirmat că Pământul a devenit un sat. Într-un minut ajunge vestea de aici până la “marginea” pământului, bineînţeles atât vestea bună cât mai cu seamă vestea rea.

Copiii, adolescenţii care stau conectaţi ore întregi la internet, cad uşor sub influenţa programelor de cele mai multe ori destructive, decât a părinţilor cu care stau de vorbă foatre puţin timp sau nu comunică deloc, ori a rudelor apropiate, cum se întâmpla altădată. (nemaivorbind de faptul că de multe ori părinţii sunt depăşiti de capacitatea de a şti cum să-şi pregătească copii pentru viitor)

O centrală atomică în caz de defecţiune afectează teritorii întinse care depăşesc graniţele ţării în care este amplasată, ca sa nu mai vorbim de dezastre gen Cernobal, ori raspandirea anumitor boli contagioase, consecintă a practicării desfrâului, a homosexualităţii nu indeajuns condamnate chiar de biserică si de alţi factori guvernamentali de decizie cum este chiar Ministerul Sănătăţii, responsabil direct de sănătatea cetăţenilor.

Părintele Paisie Aghioritul, observând toate aceste răni ale societăţii de astăzi, numea lumea contemporană ”GENERAŢIA NEPĂSĂRII”, adăugând că ”Nepăsarea faţă de Dumnezeu aduce nepăsarea faţă de toate celelalte”. În nepăsarea faţă de Dumnezeu stă tot dezastrul lumii noastre, toate eşecurile noastre, toată deznădejdea noastră, toată teama de viaţă şi de moarte.

« Dacă trândăvia şi necredinţa au adus atât nor de nepăsare şi amorţeală în sufletele noastre, oare ce va fi cu generaţiile viitoare? Nu cumva îşi vor urî propria viaţă, oare nu îşi vor urî strămoşii, adică pe noi şi înaintaşii noştri, oare nu va fi o lume demonică pe pământ? » se intreba unul din părinţii rugători pentru neamul nostru. « Vai celor de mâine, şi vai nouă celor de azi, că suntem vrăjmaşii copiilor noştri, suntem vrăjmaşii strămoşilor noştri, vrăjmaşii mântuirii neamului românesc, vrăjmaşii lui Hristos cel răstignit şi Înviat, Care ne mustră cu cuvintele acestea: ”Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei ?” (Evanghelia după Sfântul Apostol Matei – 23, 32-33)

Să ne rugăm noi inşine mai mult si să-i indemnăm şi pe alţii ca toate acestea să nu se întâmple!

Rugăciunile noastre să fie însufleţitoare, dătătoare de energii de a ne implica, a acţiona împotriva răului aducător de boli caci noi suntem trupul bisericii si Dumnezeu lucrează prin oameni!

Nu mai putem rămâne indiferenţi şi neinformaţi pentru că multe rele se vor răsfrânge asupra sănătăţii noastre ( fizice şi psihice, sufleteşti) şi asupra copiilor noştri dacă nu ştim sau nu suntem în stare să spunem un NU! hotărât răului.De aceea subliniez în primul rând importanţa interesului pe care să-l acordăm locului şi evenimentelor în mijlocul cărora trăim. Mai presus insa de raul fizic care are drept tinta corpul (trupul), trebuie sa identificam, sa cunoastem si sa combatem raul care distruge sufletul. Prin rugăciune mintea este îndreptată spre cele sfinte, nu spre toate fleacurile lumeşti nefolositoare ori ispititoare.

Sufletul este sustinut prin rugaciune permanenta, prin rugaciunea inimii care se poate rosti simplu, în orice moment liber:

„Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, Miluieşte-mă pe mine pacătosul (a)”

AMIN!

În loc de incheiere:

Fluid tainic

Doamne, as vrea…
Sa te iubesc cu înfrigurarea carnii
Cu inima topita de caldura dragostei
Ce se revarsa departe, peste granitele trupului
Contopindu-se ca într-o rugaciune
Cu semnele Tale de lumina
Doresc
Sa stii ca exist nepierduta
În durerea acestei nopti de vaer planetar
Sa simti cum ma îndumnezeiesc
Când ma poarta fluidul tainic, nevazut
Spre poala mantiei Tale de stele
Cu uimirea pe umeri, pe gene
Bântuia de extaz
În mijlocul atâtor candele aprinse
În fata minunii ca Te descopar
Risipit
Dincolo de visele mele
Straveche adiere ma poarta
Spre inima mea
Aici te gasesc
Bob de margaritar
Cristal acoperit de petalele iubirii
În adâncul cel mai ascuns
În chiar adâncul din mine!

ELENA ARMENESCU

Anunțuri

Un răspuns

  1. Stimată doamnă Elena Armenescu, spuneaţi la un moment dat : „Daca dorim întradevar să învingem boala ori eroarea, viciul care au generat-o trebuie sa ne dăm silinta, sa ne întarim puterea de recunoastere a Celui care are într-adevăr Puterea”.
    Am o intrebare pentru dumneavoastră:
    – ce rugăciune ar trebui să spun [si mai ales către cine… cine deţine Puterea în acest caz?] pentru a mă putea vindeca de durerea ce am simţit-o in plină inimă când, trecând intr-o sâmbătă seara pe lângă un restaurant din Cişmigiu, am auzit urlete pe ritmuri de manele care spuneau: „dă-le Doamne la români numai boală de plămâni, şi’apăi dă-le Doamne la ţigani doar case şi maşini tari!” ???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s