~Eva Iova: „Români din amintiri“

De aceasta data, scrierea mea nu se va referi la acele persoane are, pentru bani si pentru a bucuria de a distruge din interior comunitatea, intra in autoguvernarile romanesti, se dau drept romani, decid despre soarta scolilor si gradinitelor noastre fara ca ei sa vorbeasca limba noastra, sa cunoasca traditiile romanesti. Etnobisnitarii, al caror nume pana acum zece ani nici nu-l stiam, au fost si vor fi, din pacate inca (prea) mult timp, subiectul disputelor dintre membrii comunitatii romanesti din Ungaria.
Mai nou apar insa printre noi tot mai multe persoane, care dupa ce ani sau decenii de-a randul si-au ascuns radacinile lor romanesti, in momentul cand le este in interes sau au si cel mai mic avantaj din acest lucru, se afiseaza ca romani. Portretul romanului din interes nu este greu de creat: acesta vorbeste romaneste numai cand vrea sa obtina bani de la un oficial din Bucuresti, iar cand ii intoarce spatele, crezand ca acela nu-l mai aude, imediat schimba pe limba ungureasca; isi aduce aminte de originea lui romaneasca numai atunci cand i se ofera pe gratis un blid de popricas la vreun festival gastronomic romanesc; isi da copiii la scoala romaneasca, nu ca acestia sa invete romaneste, ci pentru ca a auzit ca acolo se obtine mai usor bacul si examenul de limba, iar odrasla lui are mari sanse sa-si petreaca vacantele pe litoralul romanesc fara sa-l coste vreun ban si nici macar nu trebuie sa stie bietul copil sa zica „buna ziua”. Roman din interes este si acela care se bate-n piept in fata cunostintelor din Romania ca si el este roman, dar acasa cu copiii sau nepotii lui, in intimitatea vietii de familie, vorbeste numai in ungureste. Pentru ca „a uitat” sau i-a fost, pur si simplu, rusine sa transmita mai departe limba romana, sa-si invete urmasii in limba stramosilor lor.
Uneori suntem tentati sa credem (de fapt, sa ne amagim) ca exista totusi o mica-mititica redesteptare a sentimentelor romanesti printre unii membri ai comunitatii noastre, care pana acum au vrut sa-si uite limba si originea de roman, iar acum si-au dat seama de „greseala” pe care au facut-o si se straduiesc sa recupereze ceea ce au pierdut. Din pacate, insa, aceste initiative slabute inca nu inseamna o redesteptare a sentimentelor de neam. In cazul unei minoritati cu un numar atat de redus ca cel al comunitatii noastre, mai presus de toate ar trebui sa fie spiritul de comunitate, unitatea pentru un singur scop comun: pastrarea limbii si culturii noastre romanesti! Si toate celelalte urmeaza numai dupa acestea…
Daca vom fi romani numai din interes, se vor inchide cu timpul in fata noastra toti sacii cu bani de la Bucuresti, care, atat cat se poate, totusi mai repara cate-o biserica sau sprijina cate-o manifestare (pe care noi o facem apoi si un pic ungureasca, ca nu cumva sa se supere vecinul). Realitatea noastra falsa (se intelege: romani de limba si cultura ungureasca!!!) poate fi pastrata cativa ani, dar nicidecum nu va supravietui prea mult timp. Acest praf pe care il aruncam in ochii lumii este clar spre rusinea noastra si, mai ales, spre cea a urmasilor nostri.
Romanii morti (sau morti vii) din Ungaria nu intereseaza pe nimeni. Iar daca suntem romani numai din interes, numai pentru avantaje, este ca si cum am fi o comunitate moarta.
EVA IOVA, Foaia Romaneasca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s