~Gheorghe Şeitan: „Ignat la primărie“

Pentru tot satul ziua de Ignat era una a tăierii porcilor.Gospodarul se scula de cu zori,îşi ascuţea cuţitul, dacă nu cumva îl avea ascuţit de cu seara,îşi striga un vecin să vină să-l ajute, căra câteva braţe bune de paie pe bătătură-locul de jertfă al animalului îngrăşat de toată familia, de-a lungul anului, apoi se îngrijea de un ibric de ţuică fiartă, să se mai dezmorţească de gerul lunii decembrie. Mai nou, sătenii îşi scoteau pe bătătură, puse pe câte un scaun, aparatele de radio să le cînte, să-i mai înveselească, era doar o zi de bucurie, nu ?

Dar Ignatul din acel an se anunţa a nu fi unul obişnuit, pentru că tovarăşii hotărâseră  că aceste obiceiuri învechite trebuiau să dispară  din satul nou, socialist, sunt obiceiuri anacronice, tovarăşi, le spusese Turcu- primarul satului-în nici o ţară civilizată nu se mai taie astfel  porcii ca la noi, tovarăşii sovietici şi chiar capitaliştii americani zboară în cosmos, şi noi, noi, aici în acest sat, trăim parcă am fi în feudalism, aşa nu se mai poate…

Ei, şi ? Ce mare brănză  făceau ruşii şi americanii că zburau în cosmos?

Da, mă rog, dacă te prinde Crăciunul în Cosmos, ai tu sau n-ai porc pe masă ? Parcă ei nu ştiu că cei ce zboară pe sus nu mănâncă decât pastile ! Vrei un borş ? Ei o pastilă verde ! Vrei o tocană ? Ia o pastilă roşie ! Murături ? La tub, de pastă de dinţi ! Vinişorul ? ne, că ăsta este interzis ! N-au decât să zboare ei sănătoşi pe unde vor, tot mai sigur e pământul de sub picioare ! Cum, au ajuns pe Lună ? N-au ajuns , dă-i dracu’ de hoţi că mint !

Problema era cât se poate de serioasă.Drept dovadă, Turcu, primarul satului şi cu Mocanu- preşedintele ceapeului, cu vreo două saptămâni înaintea zilei de Ignat, umblau din poartă în poartă să-i anunţe pe ţărani că s-ar fi dat un decret, prin care se interzicea tăierea porcului în curţile propii, că de-acum cine vrea să-l taie, să vină cu el la primărie, acolo se va amenaja un abator, tovarăşi, veţi primi şi instrucţiuni în legătură cu păstrarea şi prepararea lui.

Că, mai spuneau ei, dumneavostră, tovarăşi, tăiaţi porcul fără  aviz sanitar, nici nu ştiţi ce pericole vă paşte, că  uite atunci când îl tăiaţi, sângele, care se scurge în pământ, se pierde fără rost, pe când dacă ar fi tăiat la abator, noi acest sânge l-am putea strânge şi folosi eficient, că vedeţi şi pielea porcului, cât vă chinuiţi cu pârlitul, cu opăritul, noi ştim că e muncă nu glumă, şi cu ce te-alegi ?Pe când, dacă  aţi preda-o la stat, contra cost, noi o preluăm şi de, un ban nu strică….

Din comisia de lămurire făcea parte şi Zanapău-miliţianul-el nu se amesteca în vorbă, doar mergea în urma celor doi, aşa ca să  se dea impresia că sunt mai mulţi la număr sau poate să-i sperie pe ţărani că, iată şi omul legii este aici cu noi, nu vă jucaţi cu focul, este o treabă cât se poate de serioasă, cerută de partid, tovarăşi…

Cel mai des era adusă în discuţie chestiunea pielii porcului, că partidul cerea cetăţenilor de la sate să realizeze planul la colectarea pieilor, trebuia făcută şi aici o cotitură, nu mai mergea ca până acum, trânteşti porcul cu picioarele în sus, pe paie, îi iei gâtul şi gata…

Ia uite, ai dracu’ mă ! Să mănânce Zanapău  şoriciu ! Bani pe pielea porcului predată ? Nu dau ăştia nici un ban ! Păi nu ţi l-au tăiat ? Ţi-l taie şi drept plată îţi opreşte pielea ! E, să-l vedem pe tovarăşul Turcu, cu cuţitul în mână, alergând după porcii satului, să-l vedem dacă se descurcă !…

Mă, da proşti sunteţi, voi nu vedeţi că ăstora le trebuie pieile de porc pentru bocanci ? Cu ce încalţi tu armata dacă n-ai bocanci ?Apoi făceau o socoteală, cam câte perechi de bocanci ies dintr-un porc, câti porci sunt în sat buni de tăiat şi cam câte regimente s-ar putea încălţa…Ehe, ce ştiţi voi,lui Ceauşescu îi trebuie bocanci mulţi şi cum să-i faci dacă n-ai tu piele de porc ? Apoi să-l încalţe şi pe ăla mic când îl trimite la cazino !

Venise aşadar, Ignatul, dinspre movilă se auzeau urlete de lupi, simţiseră mirosul de sânge, căci de cu zori se auzeau guiţături de porci înjunghiaţi, dar nimeni nu se prezentase încă cu porcul de funie la primărie, în ciuda tuturor avertismentelor, nu că s-ar fi opus cineva stăpânirii, decretul era dat, nu te pui cu ăştia, ştiau ce păţiseră cei ce se opuseseră colectivului, dar domnule, vrei porcu meu ? Tu statu’, vino de ţi-l ia, ia-l taică.

Şi-l arătau cu degetul pe godacul de zece chilograme rămas singur în coteţ, urmând a fi îngrăşat pentru anul ce vine.Uite ăsta e al lor, li-l dau îhî, îhî, hî, hî….Cel ce râdea înfundat, aproape se îneca râzând, era Gheorghiţă zis Coconel, el îşi boteza în fiecare an porcul cu numele de Scumpu, pentru că, spunea el îl costa de fiecare dată scump şi porumbul şi munca, pentru a-l face bun de tăiat.

Se luminase bine de ziuă, ţăranii îşi tăiau porcii după legea creştinească, pârlindu-i cu paie, flăcările jucau vesel în batături, ţuica fiartă îi încălzea pe gospodari, aparatele de radio cântau. De-aici, de la aceste tranzistoare, aveau să afle, mai către prânz,căderea lui Ceauşescu .Vestea îi surprinse atât de mult încât câteva clipe îşi opriră lucrul şi manevrară butoanele aparatelor pentru a auzi mai bine.Dar vestea se repetă, nu era nici o greşală.Ceauşescu fugise din Bucureşti cu un elicopter, la Timişoara se trăsese în mulţime…Atunci s-au dumirit de-a binelea, ăştia, adică Turcu, Mocanu şi Zanapău ştiau ei ceva, simţiseră cum le fuge pământul de sub picioare, din această cauză nu mai veniseră la porţile lor, să le mai spună ce vrea partidul de la ei.

Deodată, din capul satului se auzi un huruit de căruţă coborând la vale, către vadul biserici, era al lui Pisică, şi care gonea din răsputeri, strigând că a căzut Ceauşescu şi că să vină cu toţii la  primărie să-l dea jos pe Turcu.Aşa cum se aflau, fără să-şi mai schimbe hainele pătate de sânge, unii păstrându-şi chiar cuţitele la ei, au plecat la primărie, să vedem ce-o să se mai întâmple şi dacă tovarăşul s-o da dus, că destul călărise el satul până atunci.

Zanapău era postat în faţa primăriei, îl chemase Turcu să apere liniştea şi ordinea publică, auzise şi el doar ce le strigase Pisică tăranilor.Unul câte unul, s-au strâns în faţa primăriei, veniseră şi preotul şi câţiva învăţători de la şcoală, însă Turcu se afla încuiat pe dinăuntru şi dădea telefoane, nu se ştie cui.

– Scoate mă afară porcul din coteţ !, îi strigă cineva lui Zanapău, las’ că ne ocupăm noi de pielea lui ! şi toţi începură să râdă, ba chiar şi miliţianul.

Îl luară mai cu binişorul, mai înghiontindu-l  puţin, măi Neluţu, tu n-ai porc de tăiat  taică, du-te mă acasă, ce stai acia-n uşa primăriei, nu vezi că miroase a pârlit, ai ?

Apoi sosi  al lui Tămădău, care strigă să-l audă  toţi, ceea ce aflase de la radio, ‘’organul e cu noi’’  şi Zanapău –miliţianul azvârli bâta din dotare şi plecă  lăsând primăria de izbelişte.Prea târziu, Turcu fugise pe uşa din spatele clădirii către oraşul care tot el îl trimisese aici, cu ani în urmă, să-i călărească pe râşoreni.

Atunci şi-au adus aminte de celălalt tovarăş, preşedintele de ceapeu, tovarăşul Mocanu, şi se îndreptară spre sediul ceapeului, ăsta era de-al lor din sat,n-avea unde să mai fugă.Mocanu se ascunsese pe undeva şi nici pe el n-au putut pune mâna, e, uite acum să-i mulgă ai lui Soceanu vacile, uite aşa numa de-al dracu’ să vadă şi tovarăşul cum este…

Povestea era veche şi lungă, se întâmplase cu mulţi ani în urmă, la înfiinţarea colhozului.După ce-l băgaseră la puşcărie pe Soceanu, pentru vina de a fi fost cel mai bogat din sat, Mocanu şi alţi tovarăşi comunişti, printre care şi Secăreanu-cizmarul satului, de, element muncitoresc, în numele poporului, mulgeau vacile  rămase fără stăpâni şi cărau laptele, cu găleţile, la ei acasă…

Zilele de decembrie sunt atât de scurte, încât când s-au întors  pentru a-şi relua treburile porcului, de unde le lăsaseră,aproape că se întuneca.La primărie rămăseseră destui care să se certe pentru şefia satului.

Costică al lui Pirpiliu îşi termină lucrul în gospodărie, hrăni animalele din curte şi se îndreptă către ei, deschise larg uşa şi în loc să bată cu pumnul în masă cum s-ar fi cerut, decretă cu voce domoală, conţinând însă un adevăr ce ar fi trebuit demult să-l ştie şi cei de faţă :

– Mă, eu sunt mai deştept decât mulţi dintre voi, ăştia !…

Ceea ce anunţa o nouă eră în viaţa satului, alte reguli, alţi oameni, iar evenimentele care au urmat, în zilele de dupa Ignat, aveau să confirme.Deocamdată se încheia ultima zi de comunism din Râşori.

GHEORGHE ŞEITAN

Proză scurtă publicată  în revista de literatură tulceană  ‘’Aegyssus’’, nr. 1-2 din noiembrie 2004

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s