~Lucian Marina: „Impozanta nuntă românească în Timoc“

În cronica relaţiilor dintre Serbia şi România, uichendul rămas în urmă va rămâne înscris cu litere de aur căci, vineri, 1 august 2008, preşedintele României Excelenţa Sa domnul Traian Băsescu cu soţia Maria, la invitaţia omologului sau de la Belgrad, Boris Tadici (Tadić), a ajuns, pentru a doua oară în acest an, în Serbia.

Motivul vizitei a fost evenimentul sub genericul ,,Ziua României-ţară prietenă”. Manifestaţia culturală a Organizaţiei non-guvernamentale ,,Serbia noastră”, menită să afirme multietnicitatea, a avut loc în cadrul Şcolii de vară ,,Zilele prieteniei” din localitatea Peruciaţ (Peručac) din Parcul Natural al Muntelui Tara, din partea de Sud-Vest a Serbiei.

Pentru românii din partea de Sud-Est a Serbiei, uichendul trecut, rămâne memorabil prin faptul că, la familia Glişici (Glišić) în localitatea Jitkoviţa (Žitkovica) din comuna (citeşte plasa) Golubăţ (Golubac) a avut loc o impresionantă nuntă românească. La acest eveniment de excepţie care a avut loc la 2 august 2008, de Sfântul Ilie, după calendarul Iulian, mirele Iviţa (Ivica) şi mireasa Iasmina (Jasmina) s-au căsătorit atât în faţa ofiţerului stării civile cât şi în faţa preotului, în limba română. Iar, nuntaţii, timp de trei zile cât a durat această nuntă românească de pomină, au putut doar admira cu cât respect şi dragoste au fost practicate obiceiurile de nuntă româneşti, păstrate cu sfinţenie din moşi-strămoşi.

După cum este cunoscut în Serbia de Sud-Est, respectiv la sud de Dunăre, între râurile Morava şi Timoc trăieşte o comunitate mai mare de români timoceni, supranumiţi de populaţia majoritară vlasi, adică valahi. Aceşti români, indiferent de faptul că nu au biserici şi instituţii culturale, mass-media şi şcoli în limba română, şi-au păstrat cu sfinţenie nestematele patrimoniului naţional şi cultural iar, înainte de toate, limba maternă, limba română, ce-i drept în cazul românilor timoceni, ceva mai arhaică.

Deja de mai mult timp a fost dată sforă în ţară: ,,Lume, lume, nuntă mare la palat, căci prinţul şi-a găsit prinţesa” astfel că, vineri în prima zi a acestei nunţi ca în poveşti pe lângă nuntaşii din Timoc, au sosit şi oaspeţii din Voivodina, de la Belgrad şi din România, respectiv rude şi prieteni care au venit special acasă de la munca provizorie în Elveţia, dar şi în Austria, Germania etc., pentru a le ura noilor căsătoriţi împlinirea tuturor viselor şi CASĂ DE PIATRĂ.

Iar, la mirele de profesie arhitect care şi-a construit un adevărat palat cu piscină şi o casă cu cinci etaje şi spaţiu locativ de circa 1.000 m2 , totul a fost pus la punct. Pe lângă marea şi preafrumoasă curte îngrădită cu piatră şi grădina cu brazi şi trandafiri, începând de la impozanta poartă de fier lucrată cu ornamente decorative asemănătoare unui filigran, totul a fost împodobit cu cununi împletite din flori, iar trandafirii şi arbuştii cu crengi verzi, ruzmarinul şi rondelele multicolore de petunii şi alte flori plăcut mirositoare, razele de soare care se reflectau în apele piscinei care predomina în centrul ogrăzii, te făceai să te simţi ca în rai.

Gazdele s-au gândit la tot şi toate, începând de la spaţiile de parcare nou construite pentru numeroşii oaspeţi care au fost aşteptaţi după vechile tradiţii pentru ca, apoi, împreună să meargă după naşul şi la seara mirelui să se veselească cu cei 8 solişti vocali şi instrumentişti care au cântat şi româneşte şi sârbeşte, axioanele şi horele ţinându-se şir.

Sâmbătă de dimineaţă, oaspeţii mirelui au plecat în coloană cu zeci de autoturisme care de care mai frumoase la familia Mihailovici (Mihajlović) din localitatea Raşanaţ (Rašanac) din comuna (plasa) Cucevo (Kučevo) unde, după o mică tocmeala şi a fost ,,cumpărată” govia, cum îi zic miresei românii timoceni din această regiune, pentru ca veselia în comun cu oaspeţii miresei să continue în localitatea mirelui unde tânăra pereche a sosit cu fast într-un impozant ,,Cabriolet” căci, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.

După tradiţiona defilare pe strada principala şi jocul românesc în centrul localităţii Jitkoviţa, nuntaşii cu alai, cântec şi voie bună s-au îndreptat spre pavilionul din curtea cea mare, cu iarbă verde, de la marginea pădurii familiei Glişici unde, anul acesta special pentru nuntă, a fost însămânţată floarea soarelui care s-a format într-un adevărat gard în semn de potcoavă, care tradiţional aduce noroc. Cortul alb înconjurat de verdeaţă a fost impozant chiar dacă era prea mic pentru numeroşii nuntaşi care, însă, au admirat ceremonia nupţială la care principalii protagonişti au fost tinerii care s-au decis să păşească împreună pe drumul vieţii. Demn de menţionat că, tânăra pereche de români timoceni s-a cununat în faţa ofiţerului stării civile iar, pentru prima dată, ceremonia a fost tradusă şi în limba română pentru ca, apoi, tinerii care şi-au dat jurământul să fie cununaţi tot în limba română şi de Prea cucernicul părinte protopop al Bisericii Ortodoxe Române de Dacia Ripensis Boian Alexandrovici, paroh de  Malainiţa şi Remesiana, secondat de ipodiaconul Iel Bobu Lui din parohia de Horeum Margi şi Isakova din Serbia de Sud-Est.

Nuntaţii şi în special oaspeţii din Belgrad, Novi Sad, Timişoara etc. au avut ocazia să se convingă că datina şi obiceiurile strămoşeşti s-au păstrat cu sfinţenie la românii timoceni. Lucru acesta a fost demonstrat cu seria de obiceiuri de mulţi uitate dar, de data aceasta practicate, începând de la primul pas pe care l-a făcut mireasa în casa mirelui şi care va fi viitoarul lor domiciliu. Dar, lucrul acesta trebuia demonstrat şi în clarificarea relaţiilor dintre noră şi soacră, să nu fie ,,poamă acră” şi în relaţia dintre cei tineri care beau şi mănâncă pâine şi sarea împreună. Nora îşi exprimă adeziunea de a trăi în noua sa casă pe a cărui acoperiş aruncă şi perna şi sâta, din care iniţial a aruncat deja cadouri, dulciuri, grâu, bani şi bomboane nu doar pentru copii care, în schimb, în permanenţă aruncau în faţa miresei petale de trandafir astfel că ea păşea pe covorul alb plin de flori. Nici nu trebuie să amintim că mireasa a fost îmbrăcată în alb dar, subliniem că şi mirele era îmbrăcat în alb, un adevărat ,,Great Getsby” (Marele Getsbi) conştient de faptul că, în Roma antică albul era considerat culoarea bucuriei iar, mai tarziu, în Evul mediu a simbolizat puritate. Nu sunt excluse nici rămăşiţele stravechilor credinţe privind blestemele şi farmecele, credinţe încă prezente la românii timoceni din vremurile străvechi când erau încă pagani. Anume, îmbrăcarea în alb zădărniceşte credinţele şi blestemele căci derutează spiritele malefice şi deturnează farmecele. De la nuntă, bineînţeles, nu au lipsit nici deverul, adică vornicelul şi deveriţa, domnişoara de onoare iar, un moment specific a fost şi tradiţionala aruncare a buchetului miresei, bidermaierul fiind prins de un verişor al mirelui! După obiceiurile care preconizează copii mulţi, mândri şi frumoşi, mirele a trecut pragul casei cu mireasa în braţe. Însă, lista obiceiurilor tradiţionale din nou aplicate şi a celor nou acceptate nu s-a terminat. Nunta a continuat cu jocul miresei,,,Moara” şi prezentarea cadourilor, cupa de şampanie, tortul de nuntă de data aceasta ,,la trei etaje”, cu ,,fontană” şi foc de artificii şi la propriu şi la figurat, frigiderul mare de îngheţată pentru copii, mâncare şi băutură să pleci de la nuntă plin şi îndesat. Peşte, carne de pasare, viţel, miel şi purcel, antreuri şi salate, prăjituri şi dulciuri, de toate… Iar, dacă ieşeai pentru moment din cortul care adăpostea 500 de oaspeţi, în curte erai întâmpinat de reflexia luminii şi a cerului plin de stele pe apa din piscină, rachetele multicolore lansate şi de copiii a căror părinţi au venit special pentru nuntă din ţările apusene. Tarafu cânta neîncetat cântece româneşti, ,,valahe” şi sârbeşti, iar hora mare din mijlocul satului pentru unde toţi locuitorii în amfiteatrul în aer liber a fost prilej ca toţi să admire tânăra pereche şi să se veselească la acest eveniment de excepţie. Aşa a fost sâmbătă, aşa duminică căci a fost o nuntă românească ca în poveşti, visul devenind însă realitate şi tinerilor căsătoriţi nu avem decât să urăm Casă de piatră şi La mulţi ani fericiţi.

Merită subliniat în mod deosebit faptul că, Iasmina este membru, iar Iviţa vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Românilor din Serbia (de Sud-Est), cu sediul la Bor şi preşedinte al prestigioasei asociaţii a românilor din Timoc, Iniţiativa Culturală a Românilor din Serbia, cu sediul la Golubaţ. Astfel, nunta este mai mult decât o ceremonie nupţială a familiei Glişici. Acest eveniment de excepţie şi cununia în limba română atât în faţa ofiţerului stării civile cât şi în faţa preotului, vine să demonstreze şi o nouă deschidere sperăm de durată şi pozitivă a oficialităţilor faţă de o problemă care mult timp era temă tabu. Evenimentul este şi expresia unui curaj în vremuri de restrişte şi de tranziţie dar şi o încurajare, exemplu de urmat ca impozant pas istoric.

LUCIAN MARINA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s