~Mariana Gurza: „Clopoţelul a sunat pentru ultima oară…“

O zi incarcata de tristete si amintiri. Gradina aceea frumoasa, cu multa verdeata si un pavilon in mijlocul curtii, azi o priveam altfel.Nici susurul apei ce-l auzeam odata in gradina nu mai avea glas.

O viata traita demn, in adevar si credinta.O viata de familie implinita.Profesorul-director, Ioan Groza, ce infintase in 1953 primul liceu teoretic la Otelul Rosu, plecase.De undeva isi auzea sotia cum striga cu mandrie si revolta: „Voi nu stiti cine a fost acest om! Voi nu stiti ca in 55 de ani de casnicie totul a fost armonie!” .

Sotia, Elena Groza, profesoara mea de matematica si diriginta, speciala prin tinuta, caracter, demnitate.Asa cum sunt majoritatea celor ce au fost obligati sa paraseasca Hotinul. Mi-am intalnit dascalii, albiti de vreme, speriati ca mai plecase unul dintre ei, cel care timp de 35 de ani ca director de liceu si-a lasat amprenta pe toata Valea Bistrei.

Imi amitesc, cum odata fiind la olimpiata judeteana de limba romana, am fost atentionata de inspectorul de specialitate sa nu mai ‘soptesc” colegului din fata mea.Fiind totusi neastamparata in acea perioada, am continat sa raspund la intrebarile colegului.Am fost data afara din concurs, cu amenintareaa ca voi suporta toate cheltuielile privind deplasarea.Ma speriasem.Am inceput sa plang.Ma gandeam la mama, la tata ca vor fi obligati sa plateasca pentru mine.Si bani nu prea erau.

Cand m-am prezentat la cursuri ma temeam de intalnirea cu directorul.Era impozant, impunea respect si ascultare.Tremuram ca frunza.Ma chemase in cancelarie si ma asteptam la ce putea fi mai rau.Dar, ma iertase.

Era preocupat de probleme culturale.Impreuna mergeam noaptea in satul Marga pentru repetitii, cantand in corul taranesc condus de Dumitru Jompan.

Lumea este mica.Suntem in palma Lui Dumnezeu.

Vizitandu-mi verisoara la Suceava, imi prezentase sotul.Nu era nimeni altul decat varul primar al profesorilor mei.S-au pierdut in timp si prin mine, am provocat o regasire.Asa se explica atasamentul de ieri si azi fata de aceasta familie minunata. O legatura nevazuta intre cei care au pornit in pribegie.

La pensinarea directorului, stafeta a fost data mai departe, prof.ing.Francisc Boldea azi primar al Lugojului.

Nu a fost azi in tara.Dar mesajul venit de Domnia Sa, a fost un mesaj de suflet, prin care accentua personalitatea complexa a celui care a fost Ioan Groza: „Sa nu-l cautati pe Domnul Director la cimitir! Uitati-va in jur, este inca cu noi”.Preluand stafeta, era pregatit pentru ce urma sa devina mai tarziu.Cu totii am invatat cate ceva de la acest cuplu.Oameni valorosi raspanditi in toate colturile lumii.Un adevarat OM AL CETATII!

De la Timisoara, o parte din corul catedralei a fost prezent.Fiica, Onita, facand parte din acest cor bisericesc.

Am urmat cortegiul.Nu puteam sa pronunt nimic.Amintirile veneau suvoi spre mine.Trecand pe langa ultima scoala, deodata un clopotel scolaresc, a incept sa sune…Atunci am stiut ca sunase pentru ultima oara, in urma celui care se distanta, Prof.Dir.Ioan Groza.Dumnezeu sa-l odihneasca in gradina Sa

MARIANA GURZA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s