■ Mişcarea pentru viaţa şi familia creştină

GRÂU PENTRU COPIII ASOCIAŢIEI PROVITA

Dragi prieteni, La Bucuresti a inceput astazi o campanie care are ca scop asigurarea graului necesar pentru painea copiilor din taberele de la Valea Screzii si Valea Plopului pe un an intreg. Incercam in acest fel sa sprijinim efortul depus de echipa Asociatiei ‘Provita pentru Nascuti si Nenascuti’ cu sediul in Valenii de Munte, infiintata si condusa de parintele Nicolae Tanase.Necesarul anual este de cca. 55 tone.
Pretul pentru recolta de anul acesta nu a fost inca stabilit clar, dar se pare ca va fi undeva in jurul a 50-60 bani/kg. Asadar, suma totala necesara ar fi in jurul a 27500 – 33000 lei noi (7200 – 8600 euro).
Dupa achizitionare, graul va fi transportat si depozitat in hambarele de la Valea Calugareasca, unde si acum se coace painea pentru copiii de la Valea Plopului.
Va invitam sa participati la aceasta campanie donand o suma cat de mica in conturile Filialei din Bucuresti a Asociatiei ‘Provita pentru Nascuti si Nenascuti’ (Cod fiscal 18074434), care se va ocupa de achizitionarea si transportul graului:
– Cont IBAN lei: RO81 RZBR 0000 0600 0722 9024
– Cont IBAN USD: RO86 RZBR 0000 0600 0722 9031
– Cont IBAN EURO: RO70 RZBR 0000 0600 0722 9028
– Cont IBAN GBP: RO04 RZBR 0000 0600 0930 1069
deschise la Raiffeisen Bank – Agentia Victoria Bucuresti, Calea Victoriei nr. 21, corp B, sector 3, cod 030023.
Cod SWIFT (necesar doar pentru plăţi externe): RZBR ROBU
Donatia se poate face prin depunere de numerar la orice oficiu al oricarei banci din Romania, prin ordin de plata sau prin mandat postal. Mentionati pe formularul de depunere cuvantul ‘grâu’!
Prima etapa a campaniei se incheie joi, 10 iulie 2008 cand urmeaza sa achizitionam prima transa de grau si sa o transportam la Valea Calugareasca.
Daca puteti ajuta in orice alt fel (sponsorizari cu grau sau faina, intermedierea unor relatii cu persoane care pot sprijini campania etc.) va rugam sa ne contactati.
Va vom tine la curent cu campania pe site-ul nostru www.provitabucuresti.ro
cu multumiri,

Echipa Filialei Bucuresti a Asociatiei ‘Provita pentru Nascuti si Nenascuti’

__________________

„MIŞCAREA PENTRU VIAŢĂ“ – AVORTUL: DREPTURILE FEMEII ŞI GREŞELILE EI

de Frederica Mathewes-Green
Dezbaterile privind problema avortului par a fi conflicte nerezolvabile ale drepturilor: dreptul femeilor de a avea control asupra propriului corp, dreptul copiilor de a fi nascuti. Ar putea cineva sa sustina in acelasi timp drepturile femeii si sa se opuna avortului?

Sustinatorii adevarati ai drepturilor femeilor trebuie sa se implice spunand adevarul despre avort si luptand ca acesta practica sa inceteze.

Cu multi ani in urma simteam altfel; pe cand eram la colegiu am pledat pentru revocarea legilor avortului si mi-am sustinut prietenele care plecau in alte state pentru a avorta. In acele zile de inceput pentru miscarile feministe, femeile faceau fata unor obstacole descurajatoare. Se credea ca femeia tipica era inclinata spre nefericire, dar apoi se consola cu o palarie noua. Bineanteles nu cineva care ar fi condus o corporatie – probabil o femeie care nu ar fi avut nici macar drept de vot.

Dificultatile nu erau doar o problema legata de politica; ne simteam vulnerabile fizic, pentru ca procentul statisticilor privind violurile crestea iar trupurile femeilor erau exploatate in reclame si divertisment.

Ridiculizarea abilitatilor noastre de catre lumea exterioara era dublata de cruzimea la care trupurile noastre puteau fi expuse, de la lipsa de violenta la atacul din interior.

Pentru ca o sarcina neplanificata era ca un invadator, o creatura malefica menita sa colonizeze trupul si sa distruga planurile cuiva. Planul prioritar este de a pastra trupul in siguranta, intimitate si sanatate; fara acest lucru, orice alt drept este fara sens.

Acum ma opun avortului pentru ca inca mai cred cu tarie in dreptul femeii de a-si proteja corpul. Acest drept este al ei din prima clipa si trebuie sa ii apartina, indiferent de locul unde se afla – chiar daca vietuieste inca in uterul mamei.

Acelasi lucru este valabil si pentru fratele ei.

Multi ani am crezut in teoria potrivit careia pruncul nenascut este doar “un glob de tesuturi”.

Cand am parcurs descrierea unui avort in al doi-lea trimestru de sarcina am fost terifiata de imaginea acului de seringa introdus in pantecele mamei in timp ce copilul ei trecea prin spasmele mortii. Am aflat ca nici avorturile in stadii incipiente ale sarcinii nu sunt diferite: copilul este sfasiat membru cu membru si absorbit printr-un tub lateral intr-o punga insangerata. Si mai rau, am aflat ca de 400-500 de ori pe an copii nascuti vii, in ultimul trimestru de sarcina, sunt omorati prin strangulare sau inecare sau, pur si simplu, lasati intr-o plosca, intr-un loc intunecos pana ce ganguritul inceteaza.

Nu pot sa neg ca acest lucru este de o violenta revoltatoare. Chiar daca ar fi fost vreo indoiala ca noul nascut este o persoana, si in cazul in care as fi vazut pe cineva facand acest lucru unei pisici, as fi fost socata.

Feminismul, care a sperat sa creeze o noua societate dreapta, a adoptat, ca esential, un act de injustitie.

In romanul Fratii Karamazov, unul dintre personaje il confrunta pe celalalt cu ideea de a consimti sa fie arhitectul unei lumi noi in care toti oamenii sa fie fericiti si sa traiasca in pace, dar , in care “este esential si inevitabil sa torturezi pana la moarte o creatura insignifianta” – acel copil….de exemplu – “si sa descoperi edificiul lacrimilor ei nerazbunate”. Nu se afla doar o singura moarte in spatele acestui edificiu, ci zeci de milioane, si alte sute cu fiecare z ice trece. Justitia nu poate fi intemeiata pe o asemenea fundatie insangerata.

Au avut femeile de profitat de pe urma avorturilor ilegale? Cineva a avut de profitat, dar nu femeile care au trecut prin aceasta experienta; industria avortului are profituri de 500 de millioane de dolari pe an iar vanzarea partilor din trupurile copiilor nenascuti pot impinge aceasta cifra la bilioane de dolari. Femeia obisnuita nu castiga, ci pierde, in momentul cand face un avort. Pierde in primul rand sutele de dolari pe care trebuie sa-i plateasca pentru a face operatia. In al doilea rand trebuie sa treaca printr-o procedura umilitoare, mult mai invaziva decat violul, pentru ca interiorul uterului este golit cu cruzime, prin aspirare, pentru a extrage si ultima particica de viata. Unele femei vor fi urmarite intreaga viata de sunetul acelui aparat.

In al treilea rand, femeia isi poate pierde sanatatea. Pe langa femeile care sunt taiate sau mor pe mesele de avort, mai exista si alte efecte distructive mult mai subtile. Poarta de intrare a uterului, colul, este facut sa se deschida gradat, de-a lungul catorva zile, la sfarsitul perioadei de sarcina. In timpul avortului, colul este deschis fortat in cateva minute. Fibrele delicate ale muschiului pot fi afectate – o afectiune care poate trece neobservata pana in momentul unei viitoare sarcini, dorite, cand poate provoca pierderea acesteia.

Dupa unele estimari, sansa unei pierderi de sarcina se dubleaza la femeile care au avortat.

In timp ce colul poate fi deschis, uterul nu a fost facut sa fie golit fortat. Ciupiturile si zgarieturile pot produce cicatrici care ar putea duce la endometrioza. Daca acele cicatrici sunt langa deschiderile trompelor uterine, acestea pot fi partial obturate. O cantitate redusa de sperma va mai putea patrunde si fertiliza ovulul, dar ovulul fecundat, de sute de ori mai mare decat un spermatozoid, nu va mai putea trece inapoi in uter. Ovulul fertilizat se va implanta si va creste in trompa pana cand dimensiunea fatului atinge limita trompei, trompa explodeaza, copilul moare si poate muri si mama. Unele studii arata un risc de crestere a sarcinii extrauterine, de cinci procente, la femeile care au suferit un avort.

Pe de alta parte, cicatricile pot inchide complet intrarea trompelor uterine. In acest caz sperma nu poate intalni niciodata cu ovulul iar femeia este sterila; a crezut ca a interupt doar o sarcina dar a interupt toate sarcinile, pentru tot restul vietii.

Acest lucru ne conduce la cea mai devastatoare pierdere dintre toate: femeia isi pierde propriul copil.

Retorica avortului prezinta copilul nenascut ca pe un parazit, o bucata de carne, acel “glob de tesuturi”. Dar el este, de fapt, propriul ei copil, semanandu-i ca si ceilalti copii pe care nu-i va mai putea avea, mostenind aspectul ei exterior, talentele ei, continuand arborele genealogic. Avortand, ea isi ofera propriul copil ca sacrificiu pentru dreptul de a-si continua viata si este un sacrificiu care nu-i va da pace.

Cea din urma pierdere este pierderea linistii mintii. Asociatiile de Planning Familial au ajuns recent la concluzia ca aproximativ 91% din femeile care au avortat au suferit traume psihice. Unele au depresii, cosmaruri, ganduri de sinucidere; unele se trezesc noaptea crezand ca aud un copil plangand. Un barbat care si-a vazut sotia decazand psihic progresiv a intrebat: ”Ce fel de targ este acesta intre controlul trupului si controlul mintii? Copilul pierdut prin avort nu este cel care o tine pe mama treaza noaptea – nu inca.

Pentru toate aceste pierderi femeia nu castiga nimic in afara dreptului de a conduce. Avortul nu vindeca nici o boala; nu aduce niciunei femei vreun premiu. Dar, intr-o lume in care sarcina si nasterea sunt considerate impedimente, avortul ajusteaza chirurgical femeia pentru a se potrivi in ea. Daca femeile fac parte dintr-o grupare opresata, sunt unica grupare care apeleaza la chirurgie pentru a fie gale. In mitologia greaca, Procust era o gazda riguroasa: daca nu aveai dimensiunea potrivita pentru patul lui, te intindea sau te taia pentru a te potrivi in el.

Masa de avort este un pat al lui Procust modern, de tip feminist, doar ca, intr-o hidoasa intoarcere, chiar victimele marsaluiesc pe strazi pentru a cere acest tratament.

Miscarile feministe de inceput vedeau aceasta problema mai clar. Susan B. Anthony denumea avortul “infanticid” si cerea “prevenirea, nu doar pedepsirea, acestei fapte abominabile”. Feministele din secolul al -19-lea se opuneau in unanimitate avortului. Elizabeth Cady Stanton il considera, de asemenea, infanticid si afirma ca asa cum este degradant sa tratezi femeile ca pe o proprietate, nu poate fi mai bine ca femeile sa-si trateze proprii copii ca pe o proprietate. Poate colega lor, Mattie Brinkerhoff, a fost mai convingatoare comparand o femeie care cauta sa avorteze cu un barbat care fura pentru ca este flamand.

Intrebarea ramane, doreate femeia avortul? Nu ca si cand ar dori un Porshe sau un cornet de inghetata. Ca un animal prins in cursa, cautand sa-si elibereze propriul picior, femeia care doreste avortul incearca sa scape dintr-o situatie disperata printr-un act de violenta si pierdere de sine. Avortul nu este un semn ca femeile sunt libere, ci un semn ca sunt disperate.

Cum de a ajuns o asemenea disperare sa prevaleze? Doua tendinte ale feminismului modern, ambele asimilate structurii puterii masculine care le-a precedat, s-au combinat ducand la idea de avort.

La re-aparitia sa, feminismul s-a concentrat in mod esential pe orientarea femeilor spre viata profesionala si publica, mai tarziu pledand si pentru libertatea sexuala. Totusi, participarea la viata publica este ingreunata semnificativ de resposabilitatea fata de copii, in vreme ce activitatea sexuala la intamplare este cel mai eficient mod de a obtine sarcini nedorite. Aceasta dilema comportamentala – a face copii si a fi coplesit de grija pentru acestia isi gaseste inevitabil raspunsul pe masa de avort.

Daca ne-am imagina o societate care sustine si respecta femeia, ar trebui sa incepem prin a preveni aceste sarcini nepalificate.

Mijloacele contraceptive dau gres si jumatate dintre femeile care avorteaza recunosc ca nici macar nu le-au folosit. De aceea, prevenirea sarcinilor nedorite presupune intoarcerea la sexualitatea responsabila. Acest lucru inseamna ori evitarea activitatii sexuale in situatiile in care un copil nu este binevenit, ori dorinta de a fi responsabil pentru vietile concepute neintentionat, sau poate gandirea unui plan de adoptie, intemeierea unei familii sau sustinerea financiara, devotata, a unui copil.

Folosirea contraceptivelor nu este un substitut pentru aceasta responsabilitate, asa cum purtarea unei centuri de siguranta nu te ajuta sa mergi mai repede. Copilul este conceput fara sa aiba vreo vina; este cea mai mare cruzime sa-l sfasii in bucati pentru a-ti continua viata sexuala fara nici o obligatie.

In al doilea rand, trebuie sa facem ca evolutia sarcinii si cresterea copilului sa nu mai fie o povara. Majoritatea este de acord ca femeile ar trebui sa aiba un loc in viata publica a sociatatii noastre; talentele si abilitatile lor sunt la fel de pretuite ca si ale barbatilor si nu exista nici un motiv sa le indepartam din viata sociala. Dar, cand copii sunt la varste fragede, mama si copilul prefera, de obicei, sa fie impreuna. Daca femeile pot sa-si ia acesti ani liberi, in mijlocul carierei, trebuie sa aiba, dupa cum am spus, barbati devotati, responsabili, care sa le sustina. Ambii parinti pot beneficia de flexibilitate mai mare la locul de munca: de exemplu, permiterea parintilor cu copii scolari sa-si ajusteze programul de lucru pentru a coincide cu cel scolar, sau, pentru reducerea costurilor la birou, cumularea ingrijirii copilului cu lucrului de acasa. De asemenea, trebuie sa primim femeile inapoi la locul de munca atunci cand doresc sa se intoarca, considerandu-le anii petrecuti acasa ca experienta valida in management, educatie si abilitati de negociere.

Drepturile femeii nu sunt in contradictie cu drepturile copilului; manifestarea acestei contradictii este un semn ca ceva nu este in regula in societate. Atunci cand femeile vor avea respectul pentru sexualitate si flexibilitatea in viata de angajat nu vor mai cauta substitutul discriminarii sangeroase a avortului

Prin bunavointa:

The Catholic Resource Network

Trinity Communications

PO Box 3610

Manassas, VA 22110

Voice: 703-791-2576

Fax: 703-791-4250

Data: 703-791-4336

Publicat in The Evangelical Catholic, feb. 1992, si ALL About Issues, mai 1992

Traducere si adaptare de Ilinca Zamfirache pentru Asociatia Provita Bucuresti

______________

„MIŞCAREA PENTRU VIAŢĂ“ – DE LA PRO-STIE LA PRO-TEJAREA VIEŢII*

Se caută: o nouă strategie pentru „avocatul vieţii”

22 ianuarie marchează o aniversare cruntă: 33 de ani** de când Roe v. Wade a legalizat avortul. A trecut o generaţie de când a căzut primul val de copii nenăscuţi, şi cifra acumulează aproape 37 de milioane. În timpul acestor ani, la aproape 3 copii născuţi a fost avortat câte unul. Numele lor ar fi acoperit lista de nume a celor căzuţi în războiul din Vietnam de 700 de ori.

Avortul a fost un dezastru, atât pentru copiii care au murit cât şi pentru cei care au supravieţuit morţii unui copil: părinte, bunic sau rudă. Ne-a nenorocit pe toţi. Cum am putea să măsurăm costurile spirituale ale unei naţii ce îşi desemnează moartea propriilor copii ca pe „un drept cucerit”? Ne ademeneşte gândul de a nu ne mai gândi la aceasta, dar dacă gândim ne înfuriem înăbuşit.

Nici evitarea subiectului nici furia, nici replica nu ne face să progresăm. Ca mişcare, „pro-life”*** a încetat. Suntem împotmoliţi într-un impas. Am avut mici victorii şi mici pierderi, dar sub linia finală a socotelilor rezultatul este acelaşi: 1,5 milioane de avorturi pe an. Mă folosesc de această morbidă aniversare pentru a ne recompune strategia.

A deveni un bun ascultător

Mişcarea „pentru viaţă” a menţinut oamenii în antipatie faţă de avort, dar nu a transmis o voinţă fermă pentru a i se opune. De aceea am adoptat neconvenţionala atitudine de a asculta mai atent obiecţiile care se aduc cauzei noastre.

Îmi place să ascult păreri pro şi contra. Şi eu am participat la acestea. Am reprezentat ambele părţi: personal, în colegiu, eram acea „neastâmpărată” activistă pentru avorturi, care blamam bărbaţii etc. Susţineam că avortul este esenţial eliberării femeii. Femeile nu ar fi capabile de a dobândi acelaşi succes ca şi partenerii lor bărbaţi dacă nu ar fi eliberate de handicapul naşterii şi creşterii copiilor. Apoi, in 1976, imediat după Roe, am citit un eseu în revista Esquire intitulat “Ce am văzut la clinica pentru avorturi.” În acesta, eseistul şi chirurgul Richard Selzer descria un avort în săptămâna a 19-a care, pe vremea aceea se efectua procedându-se la o injecţie. Autorul descria cum medicul introducea acul în pântecul femeii, şi cum, apoi, a “văzut cu totul altceva decât m-aş fi aşteptat să văd acolo… acul aflat în pântecul femeii a suferit o zdruncinătură la capătul de fixare. Mai întâi într-o parte. Apoi în partea cealaltă. Se bălăbănea, se zmucea şi zdruncina ca o undiţă mâncată de un peşte mare.”

Imaginea l-a oripilat, ca şi pe mine. Niciodată nu am considerat fiinţa din uter ca pe altceva decât o grămadă de ţesuturi în plus, nu ca pe o fiinţă umană care vrea să-şi ducă viaţa. Autorul şi-a încheiat eseul: “orice s-ar spune în apărarea avortului, cealaltă apărare nu poate ieşi din mintea mea. Nimeni nu mă mai poate convinge mai mult. Ce mai pot spune vorbele în faţa adevărului văzut cu ochii mei?”

Adevărul văzut de acest autor m-a afectat profund. Nu am mai putut spune că avortul era corect – dar nici nu puteam să sar în “extrema” cealaltă. Ştiam că sarcina neplanificată putea să deschidă uşa dezastrului în viaţa unei femei. Dilema părea de nerezolvat.

După o vreme am găsit o ieşire din această problemă dar de aceea ar trebuie să ascultăm cu atenţie şi “partea cealaltă”, şi abia apoi să ieşim din capcană.

De mai mulţi ani am participat la dialoguri pro/anti avort, iar acum fac parte dintr-un comitet de dialog pe această temă. De obicei, un dialog începe atunci când membrii unei comunităţi devin conştienţi că între ei apare lipsa de comunicare şi ostilitatea, şi s-ar dori să se ajungă pe un teren neutru măcar pentru a începe un dialog. Pentru a ajunge la ceva mai mult decât atât, este nevoie de captarea încrederii, însă, în multe ocazii, un simplu dialog este mai mult decât suficient. Dar a porni de la “bunul simţ” pentru a discuta, nu reprezintă mai nimic pentru cei puşi pe fapte. Cei care acceptă dialogul însă, vor câştiga mult. În grup restrâns, un “avocat al vieţii” poate descrie experienţele care au dus-o la convingerile sale. Adepţii avortului pot pune întrebări suplimentare, şi apoi sunt la rândul lor rugaţi să reformuleze ce au înţeles pentru ca anumite sentimente să fie clarificate. Nu li se permite să convingă pe nimeni şi nici să critice.

De asemenea, un “avocat al vieţii” prin aceeaşi atitudine, poate să-şi dea seama de poziţia celeilalte partide. De exemplu, am învăţat că în timp ce majoritatea oamenilor sunt convinşi că avortul omoară copiii, adepţii avortului pot dezvolta foarte multe explicaţii pentru a anihila această convingere primară. Unele dintre acestea ar fi: copiii nedoriţi vor fi abuzaţi, şi chiar dacă unele femei se tem să nu moară din cauza avortului, altele se tem de… suprapopulare. Simplul fapt că se argumentează: “Ai un copil” nu ajută, ci poate provoca o sumedenie de întrebări ale femeii moderne.

În ambele cazuri, faptul că au fost ascultate cu atenţie devine, pentru femeile acestea, o experienţă benefică.

Aceste dialoguri dau posibilitatea de a asculta şi a fi ascultat, educă pe “avocatul vieţii” să fie atent şi să asculte, şi să nu-i mai considere pe ceilalţi “nişte păcătoşi” ci oameni ca şi ei. Aceşti “duşmani” ai vieţii trebuie să fie iubiţi aşa cum ne spun îndemnurile creştineşti.
Astfel de dialoguri formale nu intenţionează să devină şedinţe de convingere; nici măcar de negociere a vreunui compromis, deşi sperăm ca un anumit procent dintre ascultătoarele noastre să fie de acord cu noi şi ca măcar, ca şi în cazul primelor discuţii avute prin acest comitet, să sensibilizăm conştiinţa adopţiilor.

Ambele părţi ale acestor dezbateri iniţiate de noi sunt chinuite de convingerile celeilalte părţi. Aceste întâlniri vin să răstoarne convingerile preconcepute. Una dintre adeptele avortului mi-a spus: “Am ştiut dintotdeauna că “avocaţii vieţii” nu sunt decât restauratorii societăţii patriarhale care oprimă femeile, dar mai că-mi vine să cred că vă preocupă şi soarta copiilor”. Am fost şocată: am crezut că “pro-aborţioniştii” zic despre noi că ne preocupă doar soarta copiilor şi că nu ne interesează femeile însărcinate. De asemenea mă deranjau caricaturile în acest sens. Mulţi sunt preocupaţi de viaţa nenăscuţilor dar se tem de o catastrofă care ar strica ordinea socială dacă s-ar trece la declararea avortului ca ilegal. Aceste dialoguri ale comitetului nostru ajută la clarificarea neînţelegerilor. Ele nu garantează câştigul cauzei, ci ne ajută să ajungem la un dezacord respectuos între părţile beligerante.

A deveni convingători

După ce ascultăm, abia apoi convingem. Convingerea trebuie să devină principala strategie de a ajunge la vreun rezultat. În timp ce dialogul de bun simţ serveşte la împăcarea momentană şi la dobândirea calmului necesar unei conversaţii, totuşi nu ajută pe nimeni să intre în barca celuilalt. Acest lucru e bun doar la o cafea între prietene.

Primul pas în trecerea la convingere poate suna surprinzător: ilegalizarea avortului nu este o chestiune cu prioritate. Avortul este ilegal pentru că este o violenţă împotriva celui mai mic din familia umană. Dar chestiunile politice copleşesc pe cele morale. Problema avortului a devenit un fel de meci în care terenul pierdut de unii devine câştigul celorlalţi dar nimeni nu renunţă la luptă. Această polarizare ne face să nu mai ajungem niciodată la o soluţie; şi fără rezoluţii, calm, consens, nu se va ajunge la protejarea nenăscuţilor. Chiar o victorie ca amendamentul la constituţie, în care să se protejeze explicit viaţa nenăscută, va fi imediat atacată de oponenţii noştri. Nu se vor linişti până nu o vor distruge. Noi nu am stat liniştiţi în combaterea lui Roe vs. Wade de 33 de ani încoace. Un acord deplin trebuie atins până să se ajungă la dreptatea cu statut de lege permanentă.

Acestea sunt recomandările mele în privinţa unei politici care să convingă.
Mai întâi, “avocatul vieţii” are un mesaj simplu “Ai un copil!” Mereu am repetat că viaţa intrauterină este de fapt un copil, am arătat sonograme, am arătat bătăile inimii de la 21 de zile, am arătat că unul din trei nenăscuţi moare în avort.

Este un mesaj cu efect. Este cel care m-a convins pe mine. Este argumentul cel mai de seamă care convinge şi întăreşte, şi este cel mai folosit. Dar are un revers al medaliei : expresia ”Ai un copil !” se dovedeşte a avea replici tari.

În primul rand sărmana femeie gravidă auzindu-ne descriindu-l pe micuţul ei copilaş îşi poate aduce aminte de nefericita ei copilărie şi gândi: “Ăştia îl preţuiesc mai mult pe copil decât pe mine” ea şi copilul devin rivali, iar noi suntem de partea copilului. Cine e de partea ei? Avocaţii avortului?! Ea – împreună cu copilul ei – va înclina de partea celor care o simpatizează şi o sfătuiesc. Femeile din categoria “de mijloc” se vor simţi dojenite pentru că nu-şi iau în seamă datoria de femeie.

Mai mult, oponenţii noştri consideră mesajul “Ai un copil!” ca pe un atac personal asupra lor. Atunci când se pronunţă cuvintele : “Avortul este un act imoral deoarece omoară un copil” ei înţeleg: ”Cei care favorizează avortul sunt persoane imorale”. De multe ori m-am întrebat la discuţii de ce oponentul meu nu apără avortul ci mă atacă pe mine.
Mesajul “Ai un copil !” nu oferă toate soluţiile ci crează nedumerire. Mesajul ar trebui să fie convingător. Conversaţia ar trebui să treacă dincolo de acest punct.

Ce doresc femeile

Auzind acest mesaj, oponentul nostru replică: “Da, dar femeile totuşi doresc avortul.”

Deci argumentaţia noastră ar trebui să dovedească faptul că avortul răneşte femeia. În ce fel doreşte femeia avortul? Nimeni nu economiseşte bani în eventualitatea unui avort. Costă sute de dolari şi aceşti bani ar putea fi folosiţi altfel. Procedeul este adesea umilitor, chiar dureros, cel puţin neplăcut. Chiar credem că femeile doresc aşa ceva?

Mai mult, procedeul nu vindecă o problemă fizică, ci dimpotrivă, strică un proces natural, sănătos. Ne nedumereşte că doctorii îl practică. Aceştia sunt chemaţi când e necesară intervenţia într-un proces care atacă sănătatea. După cum corpul nostru e făcut să respire şi să digere mâncarea, corpul femeii este făcut să poarte şi să nască un copil. Aceasta este o ecologie echilibrată şi atunci când ceva se interpune cu violenţă în acest proces, cum este în cazul avortului, nu e de mirare că pot apărea neplăceri.

Studiile au arătat că rata de avorturi spontane, sarcini extrauterine şi sterilitate post-aborţională creşte îngrijorător. Mai nou, au fost date semnale de alarmă la relaţia dintre avort şi cancerul mamar.

Femeile nu doresc avortul. Acest lucru este costisitor, umilitor, dureros şi potenţial periculos. Şi nu am numit cel mai important efect: avortul distruge inima femeii. Până la urmă ea ştie că îşi omoară copilul care este în definitiv ca şi ea, ca şi ceilalţi născuţi.

Am primit odată o scrisoare de la un bărbat a cărui soţie, după avort, a căzut în depresie. “I s-a spus că are controlul corpului ei. Dar ce control este acesta care are de-a face doar cu corpul şi te face să pierzi controlul minţii ?” Avortul a fost prezentat ca un eliberator al femeii.

Acest lucru îmi aduce aminte de opera lui Verdi, Trubadurul. Indignată de nedreptatea făcută de conte, Azucena l-a furat pe copilul acestuia, şi, într-un act de răzbunare l-a aruncat în foc. Sau aşa a crezut ea. Dar uitându-se mai bine, l-a văzut pe copil întreg şi sănătos, în schimb, cel pe care îl aruncase în foc era copilul ei. Avortul poate semăna cu eliberarea, un mod orgolios de a te lupta cu nedreptatea. Iluzia ţine până vezi cu ochii tăi pe cine ai aruncat în foc.

Deci ar trebui să ţinem seama că avortul loveşte în femeie. Nu îi împlineşte acesteia idealul de libertate.

Problema practică

Odată ce am ajuns să convingem că avortul omoară copii şi răneşte femei, ar trebui să ne întrebăm “cum putem trăi fără acesta?”

Avortul este o parte a unei maşinării complexe de aburire a unor realităţi sociale, legate de disponibilitatea sexuală a femeii, de eliberarea bărbatului de responsabilitate şi de datoria femeii de a se susţine economic prin propriile forţe. Presiunea acestor forţe sociale nu poate fi minimalizată. Acestea cer un număr de 4000 de avorturi pe an, făcând din avort cea mai practicată procedură medicală modernă. Dincolo de a gândi la scoaterea în afara legii a avortului, adepţii acestor acţiuni ar trebui să gândească mai departe de aceasta. Oamenii ar gândi că, în acel moment un număr de 4000 de femei ar trânti uşile şi ar începe să plângă. Ce ar trebui să se întâmple ca această controversată situaţie să fie liniştită ?

Vorbind în mare, există două probleme de rezolvat mai întâi. Prima este aceea de a preveni sarcinile nedorite iar cea de a doua de a oferi sprijin femeilor gravide astfel încât să opteze pentru a nu avorta.

Prietenii noştri care ni se opun sunt de asemenea foarte interesaţi de a preveni sarcina şi de aceea discută foarte mult de contracepţie. Contraceptivele au apărut în anii ‘60 pe scară largă, şi diferite alte forme de “educaţie sexuală” apăruseră deja înainte de această dată. Contracepţia nu este o idee nouă. Folosirea prezervativului a fost chiar prezentată la un moment dat ca pe un act de patriotism. Oamenii nu sunt în afara subiectului, şi ştiu unde să caute contraceptive. Cu toate acestea, rata avorturilor rămâne 1,5 milioane anual. Orice ar face acest fel de “educaţie” sexuală, rata avortului nu scade.

Atunci când relaţia sexuală are loc între persoane care nu au nici un angajament unul faţă de altul, eventuala sarcină rezultată devine în general nedorită. Repunerea în valoare a eticii care are în vedere relaţia sexuală bazată pe răspundere şi angajament, înseamnă redescoperirea valorii castităţii de dinaintea căsătoriei. Mişcarea de tineret “Dragostea adevărată aşteaptă” este un bun exemplu pentru repunerea în circuitul social a acestei etici sexuale, şi ar trebui încurajată.

Dar pentru femeia gravidă deja, jurămintele de castitate, educaţia sexuală şi contracepţia sunt lucruri care nu mai încălzesc cu nimic. Înainte de a scrie articolul “Reale alternative” (Conciliar Press 1997) am petrecut un an în studiul problemelor legate de sarcină, căutând argumentele pe care se sprijină femeile atunci când aleg avortul. Mă aşteptam să găsesc probleme practice în capul listei : financiare, neplăcerile îngrijirii copilului, presiunea de a abandona şcoala. Totuşi, după ce am intreprins propriul meu studiu, şi după ce am citit concluziile altor studii de acelaşi fel, nu s-a cristalizat nimic pregnant.

Doar atunci când am vorbit cu femei care au avortat, a apărut un cvasi-unanim consens. Femeile au avortat din cauza relaţiilor cu partenerii lor. De cele mai multe ori ele avortaseră pentru a-i face pe plac tatălui copilului care le presa să avorteze. În câteva cazuri, femeia, deja pe masa de operaţie, se ruga de soţul ei, în speranţa că acesta s-ar fi răzgândit şi ar fi oprit procedura. Pe locul doi apare presiunea unui părinte, în majoritatea cazurilor, mama fetei.

Deci de cele mai multe ori am găsit femeia care avortează ca fiind slabă în relaţia cu o persoană pe care ea vrea să o protejeze sau faţă de care trebuie să se poarte frumos pentru că are consideraţie. Dar prea târziu femeia descoperă că o altă persoană ar fi trebuit să aibă prioritate în respectul datorat: propriul său copil nenăscut. Durerea ulterioară avortului apare din convingerea că această relaţie a fost trădată.

A sprijini femei cu sarcini nedorite înseamnă a continua să le asigurăm locuinţă, îngrijire medicală, consiliere, etc. Dar ar trebui să acordăm mai multă atenţie prieteniei durabile cu aceste femei, – lucru mult mai valoros decât orice ajutor material – şi să facem tot posibilul pentru repararea relaţiilor de familie.

În loc de a-l categorisi pe tatăl copilului ca pe un nemernic şi a-l exclude din relaţie, ar trebui să vedem dacă este posibilă o căsătorie. Pentru că, în definitiv, el este cel desemnat de Dumnezeu pentru a avea grijă de femeia sa şi de copil. “Căsătoriile de urgenţă” au în mod surprinzător, o mare rată de success: 50% din căsătoriile contractate între adolescenţii negri, făcute iniţial pentru a legitima o sarcină, au fost găsite intacte 10 ani mai târziu (la o rată a divorţurilor de 50%, acestea se situează în normal). Cuplurile de albi în aceeaşi situaţie stau mai bine: 75% erau împreună după 10 ani. Dacă o căsătorie se distruge, apare posibilitatea unui beneficiu financiar din partea tatălui: 64% din mamele divorţate sau separate primesc pensie alimentară. Pentru femeile care nu au fost căsătorite procentul acesta ajunge doar până la 20.

La o recentă conferinţă a centrelor de ajutor în caz de sarcină nedorită mi s-a spus că nu există o broşură cu care un consilier să se adreseze unui posibil tată care să fie pus în cunoştinţă de cauză şi să accepte responsabilitatea de părinte. Ar trebui ca în aceste locuri să existe cel puţin câte 12 exemplare.

Centrele de ajutor în caz de sarcină nedorită pot de asemenea ajuta îmbunătăţirii relaţiilor dintre gravidă şi părinţii ei. Centrul din Greenbelt, Maryland de exemplu, merge cu gravida la părinţii ei pentru a o ajuta să le dea vestea pe teren neutru, cum ar fi de exemplu un restaurant. Astfel, dacă adopţia este una din opţiunile prezentate în timpul convorbirii, fata este de 6 ori mai dispusă să o accepte.

Meditând la cea mai bună soluţie în cazul sarcinii nedorite, personalul centrelor de specialitate ar trebui să evite tentaţia de a prezenta fetei alternativa de a deveni singurul părinte al copilului său ca pe cea mai bună. Acest lucru apare ca o chemare emoţională, dar în realitate este cea mai inteligentă păzire a copilului de: performanţă şcolară redusă, delicvenţă şi de apariţia unei noi generaţii de mame necăsătorite. Mama singură se află mereu în probleme financiare pe care adesea nu le poate rezolva deplin. De asemenea rareori termină şcoala sau se căsătoreşte. Ea ar trebui să se gândească întâi la căsătoria cu tatăl copilului iar pe locul doi la adopţie.

Împotriva legii?

Aceste trei idei: avortul omoară copii, răneşte femeia, putem trăi fără avort – însumează o viziune convingătoare şi de efect asupra avortului. E important să notăm că nici una dintre acestea nu menţionează prezenţa lui Dumnezeu. Nimeni nu poate folosi citate religioase sau din Biblie pentru a susţine acest punct de vedere.

Întotdeauna este lipsit de eficienţă să foloseşti citate religioase cu persoane necredincioase. Când le spui că avortul nu e bineplăcut lui Dumnezeu, nicidecum nu îţi vor răspunde : “Vai, da, nu m-am gândit niciodată !” în schimb îţi răspund: “A, deci eşti din ăia cu biserica” şi orice mai spui apoi nu va mai fi luat în consideraţie.

Atunci când aceste trei puncte sunt acoperite, de obicei se replică : “ai dreptate, doar că avortul nu ar trebui să fie ilegal”.

Deoarece nu există şansa de a face avortul ilegal în prezent, să nu ne aventurăm în discuţii sterile până la momentul oportun. Un ţel mult mai posibil de atins pentru “avocaţii vieţii” ar fi acela ca, prin atentă ascultare şi înţeleaptă consiliere, să convingem că putem trăi şi fără avort. Toată această acţiune de convingere poate deveni ulterior un consens cultural care să ducă spre ţintă.

Deci ţinta noastră rămâne aceeaşi: aceea de a pune capăt acceptării acestei atrocităţi atât din punct de vedere legal cât şi social. În America există un număr de legi fără de care societatea nu ar putea trăi şi fără de care am cădea în barbarism. Acestea sunt legile împotriva violenţei faţă de copii, de soţie, violul şi uciderea. Aceste legi sunt de cele mai multe ori singurele care să-i apere pe cei mici şi slabi. Legile avortului se înscriu aici. Copiii nenăscuţi sunt cei mai mici membri ai familiei umane, şi ei au nevoie de protecţie.

Avem 33 de ani de experienţă a neglijării acestei legi de protejare socială: aceşti copii sunt ucişi cu un ritm de 4000 pe zi. Ajutorul umanitar, bunăvoinţa, compasiunea, nu-i ajută. Doar forţa legii o poate face. Dacă o va face, nu va fi nici atunci perfect. Dar aceşti copii merită orice fel de protecţie pe care le-o putem oferi.

Oponenţii legilor care ar limita avortul tind să prezinte o societate în care femeile sunt investite cu putere şi libere, argumentând că un număr mic de avorturi permise (37 de milioane) este preţul plătit pentru a ajunge acolo. Dar o societate dreaptă se poate construi pe moartea unor copii? Câte ucideri mai putem tolera pentru a atinge această viziune utopică?****

Traducere, adaptare şi sublinieri : Laura Bădulescu pentru Asociatia Provita Bucuresti

____________________

* Frederica Mathewes Green: Pro-Life [Christianity Today, January 12, 1998]

** Articol scris în 1998, dată la care se împlineau 25 de ani de la fatidicul eveniment.

*** „pentru viaţă” – articolul prezintă probleme specifice vieţii sociale americane contemporane

**** Societatea românească postdecembristă ar trebui să îşi pună aceeaşi întrebare

______________

PROVITA PENTRU NĂSCUŢI ŞI NENĂSCUŢI

Cu ocazia Zilei Internationale a Copilului, Asociatia ‘Provita pentru nascuti si nenascuti’ din Bucuresti amenajeaza in Parcul Tineretului un stand informativ.

Zilele de sambata 31 mai si duminica 1 iunie ii vor gasi pe 10 tineri voluntari ai filalei bucurestene a Asociatiei ‘Provita pentru nascuti si nenascuti’ in Parcul Tineretului si Oraselul Copiilor din Capitala, unde va avea loc o actiune de promovare a ideilor pro-vita. Astfel, tinerii vor sta de vorba cu trecatorii iesiti la plimbare in parc si vor distribui materiale cu mesaje promovand dreptul la viata al copilului nenascut, frumusetea maternitatii si solutii alternative la avort in cazul unei sarcini nedorite.

Se vor imparti pliante, brosuri, fluturasi, iar trecatorii vor putea studia planse color reprezentand stadiile dezvoltarii intrauterine, ca argument in sprijinul afirmatiei ca ‘viata incepe odata cu momentul conceptiei’. Copiii veniti in parc cu parintii sau bunicii vor primi blocuri de desen, creioane, creta si alte materiale cadou de la Asociatia noastra.

Standul poate fi recunoscut usor dupa bannerele albe cu inscriptia ‘Viata incepe la conceptie’.

Actiunea se inscrie in campania de informare ‘Vreau sa aflu…’ inceputa in anul 2007 si adresata in special tinerilor elevi si studenti, dar si celor preocupati de un raspuns la una din marile provocari ale societatii contemporane, problema inceputului vietii umane.

Coordonatorul activitatilor filialei, Bogdan I. Stanciu, a declarat in legatura cu aceste activitati urmatoarele:

‘Noi afirmam si sustinem dreptul la viata si la demnitate al tuturor, fara deosebire de rasa, conditie sociala sau alte criterii, incepand cu momentul conceptiei si pana la moartea naturala. Aceasta este viziunea provita (prolife) asupra lumii si asupra sensului existentei umane. Ideile pe care le afirmam sunt in deplina concordanta cu morala crestina, cu traditia autentica a poporului roman dar si cu dovezile medicale care demonstreaza fara urma de indoiala ca omul este om din secunda conceptiei si ca avortul este, de fapt, omucidere.

‘Actiunile noastre vizeaza constientizarea populatiei cu privire la problemele morale si medicale pe care le ridica avortul, intr-o tara in care din pacate acesta este considerat inca o metoda contraceptiva. Noi incercam insa o constientizare in duhul blandetii crestine, prin promovarea frumusetii maternitatii si a bucuriilor pe care le aduce nasterea de copii.’

Asociatia ‘Provita pentru nascuti si nenascuti’ – Bucuresti este o filiala a organizatiei cu acelasi nume infiintata de parintele Nicolae Tanase in urma cu 15 ani. Aceasta a oferit si ofera, in asezamintele de plasament familial din Valea Screzii si Valea Plopului, judetul Prahova, asistenta sociala si ocrotire unui numar total de peste 1000 de beneficiari, copii abandonati, tineri nevoiti sa paraseasca sistemul de orfelinate de stat, mame abuzate si alungate de acasa impreuna cu copiii lor sau femei insarcinate care doresc, impotriva vointei familiei, sa duca sarcina la capat. Asezamintele Provita sunt cea mai mare initiativa privata de acest fel din tara.

Asociatia Provita are 6 filiale in toata tara

______________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s