~Nemeş Cristina Gabriela: „Responsabilitatea profesorului de religie“

Se apropie un nou an scolar,prilej de bucurie si emotii din partea elevilor dar si de implinire profesionala din partea colegilor, ca a trecut un an si ca fosti elevi,acum ,majoritatea dintre ei ,sunt studenti.Acestia duc mai departe numele orasului , dar si al scolii ,unde au trait si invatat. Contributia personala la formarea elevului,atat intelectuala cat si crestina,participarea si trairea emotiilor,alaturi de elevi,la diferite concursuri,examenul final,apoi admiterea la facultate,toate acestea sunt responsabilitati dar si privilegii pentru un dascal.As merge mai departe si as intreba daca astazi este o responsabilitate ori un privilegiu,sa fii dascal de religie?

Fiecare om a primit un talant de la Dumnezeu si libertatea de a-l inmulti cum stie el mai bine.Practic fiecare om are o chemare de la Dumnezeu,bunaoara,medicul este chemat sa vindece neputintele trupesti ale omului,preotul insa are acel har de la Dumnezeu de a vindeca sufletul omului.Si as putea continua,insa cel mai frumos lucru si mai durabil este ca omul sa  lucreze in slujba lui Dumnezeu,  in orice meserie aleasa.

Bine,atunci doar preotii au certitudinea alegerii lui Dumnezeu?Nicidecum,ci toti cei care slujesc aproapelui in numele lui Dumnezeu si care recunosc ca toate darurile primate sunt ale lui Dumnezeu si ca, de la sine putere ,nu se poate realiza nimic. Privilegiul oferit omului de catre Dumnezeu este de a se bucura de toate darurile oferite lui.Exista o mare responsabilitate,im  primul rand,fata de DUMNEZEU,apoi fata de semenul sau,ca purtator al chipului lui Dumnezeu in el si ,nu in ultimul rand,fata de el insusi,deoarece de ceea ce va alege omul,va depinde implinirea 1vocatiei lui ca si crestin ori ca si profesie,chemat fiind de Dumnezeu.

Mantuitorul Hristos ne cheama:”Daca vrea cineva sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine,sa-si ia crucea sis a-Mi urmeze Mie”(Matei 2o,16),insa ne-a lasat libertatea de alegere ,ceea ce implica responsabilitate.Cei care s-au incumetat de  a alege  acest drum-a-L face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor-au certitudinea implinirii vocatiei doar atunci cand roadele se vad ,in timp.Asa cum Mantuitorul spune ca pomul bun se cunoaste dupa roade,asa si omul,se cunoaste dupa fapte.Iar Mantuitorul IIsus Hristos –Invatatorul nostru-ne invata cum faptele sa fie bune,placute lui Dumnezeu,:sa fim blanzi si smeriti cu inima.Doar asa”jugul”-povara ,poate fi usoara,cand constientizam ca Hristos este cu noi pana la sfarsit(Matei,28,19-2o).Indemnul lui Hristos de a merge sa savarsim lucrarea este intarita de catre Episcop atunci cand primim binecuvanare si intarire sufleteasca de a incepe  practic lucrarea in scoli.De acum ,ora de religie este practic liturgie,caci asa cum preotul il slujeste pe Dumnezeu  la altar,asa si profesorul  are ca altar,catedra ,de unde il face cunoscut elevilor pe Dumnezeu,prin cuvant.Acest cuvant are putere multa doar atunci cand sunt in legatura cu faptele profesorului de religie .Hristos spunea atat de frumos:”cuvintele mele sunt duh si viata”,de aceea aveau”putere multa”,se cuvine dar sa dobandim acest duh prin rugaciune catre Hristos,Mantuitorul nostru.In acest sens,pr.Boris Bobrinskoy in “Impartasirea Duhului Sfant”,spunea ca scopul omului este de a se impartasi cu Duh Sfant.1

Virtutile de capatai ale dascalului de religie sunt:dragostea-fata de Dumnezeu,de biserica,de profesie si de copii- si  rabdarea,iar atunci cand pare lipsit de rabdare,cum spunea pr.Cleopa,trebuie sa aiba indelunga rabdare.

Elevii,mai ales cei mici din clasa a-I-a,asteapta multe raspunsuri caci au multe intrebari,care sunt practic intrebari de adult, iar raspunsul trebuie sa fie pe masura lor,de aceea gasesc ca ,pe langa informatie,un rol important il au povestioarele duhovnicesti.

Elevii trebuie deprinsi de mici cu biserica,caci sufletul lor pur este gata sa –l accepte pe Dumnezeu.Vizitele la biserica,pelerinajele si serbarile ,iata aceste activitati extrascolare au o mare insemnatate  alaturi de diferitele metode aplicate la ore.Sufletele celor mici sunt ca niste carti in care profesorul de religie va scrie cu litere de foc,cuvinte care nu se vor sterge niciodata .Sa nu ne jucam cu aceste suflete de care vom da seama atunci cand Hristos Ne va Chema la Sine si ne va intreba ce am facut cu timpul si cu talantul pe care ni l-a dat.

Daca un coleg,directorul ori inspectorul va asista la ora,cu siguranta ca ,se va urmari metodele aplicate,relatia:professor-elev,felul in care se desfasoara lectia   Insa ,nevazut,Hristos participa la ora,chemat prin rugaciune,si priveste cu atentie la ceva mult mai important:la sufletul copiilor si la responsabilitatea dascalului ,in lucrarea pe care a primit-o,la modul in care realieaza din acesti omuleti niste buni crestini,oameni de baza ai societatii noasre.Formarea elevilor presupune informatie dar si legatura,comuniune cu Dumnezeu.Poate fi un succes ori un esec. De noi depinde ca acest mare dar de la Dumnezeu,religia in scoli,sa  nu ne fie luat.Depinde de implicarea responsabila a fiecarui dascal de a vedea in profesie o vocatie sin nu altceva.Nu este usor ca atunci cand vorbesti elevilor de virtutile morale ,societatea este pe punctual de a legifera prostitutia,avortul,homosexualitatea,casatoria dintre  barbati ori femei.Nu trebuie intrat cu forta in sufletul copilului,nu trebuie respins,marginalizat,caci incet-incet ura si violenta verbala si fizica se va cuibari in sufletul lor.Multi elevi au parintii plecati in strainatate si sunt singuri in adevaratul sens al cuvantului.Sunt copii complexati care beneficiaza de un tratament special din partea psihologilor din scoli. Acestia lucreaza insa la psihicul copilului,profesorul de religie are la indemana posibilitatea de a lucra cu sufletul acestuia,asa cum Hristos ne-a invatat.

Sunt multe de facut si fiecare lucrator este pus la lucrul sau prin vointa lui Dumnezeu.Sa socotim acest lucru un mare dar de la Dumnezeu,sa inmultim talantul prin rugaciune,sa fim in pace cu elevii nostri,cu mai-marii nostrii,cu noi insine si cu Dumnezeu.Sa credem ca ceea ce avem e de la Dumneeu si, ceea ce am primit ,am primit pentu a-l ajuta pe aproapele nostru.Roadele?Le vom vedea la timpul hotarat de Dumnezeu,fie aici,fie in Imparatia Sa.Bine este sa calatorim cu aceste intrebari:oare,ceea ce fac  eu acum,ii place lui Dumnezeu?,oare,ceea ce spun eu acum ii place lui Dumnezeu?,iar la sfarsitul calatoriei,sa  nu auzim mustrarea Mantuitorului:”Vai voua,carturarilor si fariseilor fatarnici.Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor,ca voi nu intrati,si nici pe cei ce vor sa intr nu- i  lasati.(Matei 23,13).,ori:”Ce ai facut cu fratii Mei mai mici?”
PROF.NEMES CRISTINA GABRIELA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s