~N.N. Tomoniu: „Coana Europa bagă bombe la cuptor“

Amprentarea romilor în Italia a aprins Europa
Luna iulie 2008, lună a lui cuptor, au găsit-o pe Coana Europa cu roaba de bombe la gura cuptorului. Din roaba plină ochi, două bombe rumene şi rotunjoare vor încinge de-acum înainte două mari flăcări gemene peste Europa: rasismul şi naţionalismul.

Peste flacăra rasistă din Europa, izbucnită prin Italia, s-a aruncat deocamdată un strop de spumă la 14 iulie a.c., prin „Report Documents Italy’s Abuse of Roma, Raises Specter of Past Persecution”. E un document formal, deşi sugestiv intitulat  „Security a la Italiana: Fingerprinting, Extreme Violence and Harassment of Roma in Italy (2008)”.

Flacăra naţionalismului a primit şi ea un strop de apă, peste deja marele incendiu separatist ce mocneşte în Europa, prin arestarea lui Radovan Karadzici, cal de dar troian al guvernului sârb pentru a fi primiţi şi sârbii săracii, sub fusta promiţătoare a Europei.

Cât de dezamăgiţi vor fi sârbii când vor constata că Madam Europa e doar pe dinafară bine sulemenită, pe dinăuntru fiind scorbură şi putregai, vom vedea. Deocamdată dezamăgirea cea mai mare am trăit-o, şi-o mai trăim, noi românii. Parafrazând spusele părintelui Alexandru Stănciulescu-Bârda de la Molovăţ, românii noştri aflaţi la muncă prin Europa ar putea exclama de urgenţă: ,,- Măi, români, măi, voi sunteţi nişte îngeri, mă, faţă de ce am văzut noi în Apus!” . Nu ducem parafraza până la capăt adăugând şi sfârşitul „Nu vă spunem amănunte, ca să nu vă dăm idei!” pentru că ideile proaste ale occidentului deja le-am luat!

Deviaţii sexuali fac parade pe bulevardele Bucureştiului în loc ca politicienii români să emită legi prin care să le rezolve problema. Tot aşa, după model italian, poliţaiul autohton rezolvă cu buldozerul problema locuinţelor romilor cu mulţi puradei de pe la periferiile oraşelor. Mafia românească îşi ascunde şi ea adevăraţii mafioţi sub instituţia numită DNA, instituţie privată în slujba lui „Băse – cappo di tutti”. Acţionând ca în Sicilia şi New-Yorkul interbelic, procurorul de caz român spune una iar „ţuluşul şef”, vorba lui Cristoiu, spune alta.

Cu asemenea metehne ne-a pricopsit Coana Europa cea mult visată! Unde abia intraţi, vedem că bomba naţionalismului are aceleaşi rădăcini ca şi populismul băsescian de la noi. Observăm că, clasei politice europene oriunde-ar fi aşezată ea în triunghiul Atlantic – Mediterana – Baltica, puţin îi pasă de consecinţele populismului ei ieftin, bomboană  sigură de atras electoratul. Mândră de reuşita ei din aprilie 2008 când a câştigat alegerile generale, Forza Italia, prin recentele acţiuni rasiste a ajuns la o asemenea magnitudine xenofobă de acţiune împotriva romilor în Italia, încât harkening-ul ei readuce Roma la timpurile persecuţiei din anii 1930 şi 1940. Prin bomba pusă în Italia de guvernul Berlusconi sprijinit din România, în campania sa din aprilie, de însuşi marele marinar al ţării, rasismul se va întinde în Europa ca râia.

Fenomenul este grav pentru că el creează o isterie la nivelul maselor din occident. Teama privind imigrarea şi securitatea, va împinge tot mai mult populaţia autohtonă la ură rasială. Mai întâi la ură împotriva romilor. Tara Bedard de la European Roma Rights Centre atrage deja atenţia că „amprentarea copiilor, distrugerea de case, violenţa fizică, au devenit o rutină. Parte din viaţa de zi cu zi pentru mulţi romi în Italia”.

Intrarea noastră în Europa prin şmecherii şi practici dâmboviţene, iată că a dat şi ea „contra-idei” italienilor: nu mai iau amprentă romilor şi puradeilor lor, ci tuturor italienilor. Bravo măi, dacă tot luarăţi patentu’ românesc, amprentaţi-l întâi pe Berlusconi macaronarul şef!

Dar dacă în chestiunea rasismului Berlusconi face un pas dâmboviţean înapoi, la presiunea unor comisari serioşi ai ţărilor nordice, în privinţa naţionalismului dement reparaţiile nu mai sunt posibile. Arestarea lui Radovan Karadzici nu mai poate învia pe cei 100 000 de musulmani, bosniaci şi sârbi masacraţi şi nici readuce la casele lor pe toţi cei 2 milioane de refugiaţi de pe timpul atrocităţilor.

Indiferent dacă, aidoma lui Miloşevici, criminalul Radovan Karadzici va fi găsit mort  în celula sa înainte de a fi spânzurat, faptele rămân fapte iar capetele de acuzare sunt cutremurătoare pentru acei ani negri ai Europei dintre 1992-1995:

– şase capete de acuzare pentru genocid şi complicitate la genocid (Srebreniţa şi aiurea)

– două pentru crime contra umanităţii

– unul pentru violarea legilor şi regulilor de război

– unul pentru violarea gravă a Convenţiei de la Geneva

– unul pentru persecuţie

– două pentru deportare şi alte acte inumane

– unul pentru teroare şi întărâtarea civililor

– unul pentru luare de ostatici

Toate acestea sunt deci fapte ale lui Karadzici şi ale unei mâini de oameni apropiaţi, având acelaşi fanatism naţionalist ca Hitler. Unde-ar fi fost Iugoslavia acum dacă aceşti nebuni n-ar fi existat! La prăbuşirea comunismului, sârbii erau cu două-trei decenii înaintea noastră şi ar fi intrat în Uniunea Europeană demult. Acum au ajuns săracii Europei, în afara căilor ei de comunicaţie şi în afara participării la deciziile majore privind continentul.

Iată un exemplu, cât se poate de concludent, cum pot nişte conducători să întoarcă malefic dezvoltarea propriei lor ţări din evoluţia ei firească.

În doar cinci ani, un nebun  cu carismă şi prestanţă de om serios, îşi poate face ţara praf.

În 12 iulie 1990, Karadzici este unul din membrii fondatori ai partidului democratic sârb din Bosnia – Herţegovina.

La 27 martie 1992, este preşedinte al consiliului de securitate naţional, în aprilie ONU recunoaşte Bosnia iar în decembrie 1992, Karadzici  devine deja, ca Ceauşescu, pe fondul unor aţâţări de tip naţionalist, preşedinte unic şi comandant suprem al forţelor armate! Visul dintotdeauna al conducătorilor de tip stalinist, trăiţi o viaţă întreagă în societăţi cu regimuri totalitare de tip comunist. Să fie ei  „în toate şi-n cele ce sunt”!

Iată cum pot exista conducători care doar în cinci ani (într-un singur mandat!) pot abate o ţară de la mersul ei normal.

Care nu vor recunoaşte în ruptul capului că au greşit!

Mai bine cer socoteală lui Dumnezeu şi-l fac pe El vinovat, ca Băsescu la inundaţii, decât să-şi recunoască falimentul politic şi să se retragă.

România întâiului marinar al ţării este astăzi o ţară ocolită de marii actori ai construcţiei Europene, Ucraina ne sfidează şi ne calcă în picioare iar turcii ne folosesc ca purtători de cuvânt pe lângă Noua Poartă de la Bruxelles a Europei, pentru a fi primiţi şi ei în singurul imperiu continental al lumii.

„Or fi şi autorităţile de vină, dar e şi Dumnezeu vinovat!” zice Băsescu.

Măi, români, măi! Chiar avem nevoie să ne bată Dumnezeu cu inundaţiile, pentru a ni se deschide mintea?

Prof. NICOLAE N. TOMONIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s