~N.N. Tomoniu: „Trezirea domnului Cătălin Avramescu“

Incredibilele mârşăvii politice care proliferează în această toamnă a alegerilor parlamentare, nu ne mai miră totuşi după două decenii de „democratură”. Dimpotrivă, ele ne dau ocazia să savurăm destinşi, circul electoral de mare atracţie cum ar fi pupatul băsescului cu acela care l-a scuipat şi l-a ameninţat cu puşcăria în plin parlament. Cum ar fi monoloagele „prostănacului” promiţând  „o Românie dată naibii” după ce FSN-FDSN-PDSR-PSD-ul lui a făcut ca România de azi chiar să fie dată dracu’ la propriu de toată Europa, devenind toţi de-a valma „ţiganii Europei”! Cum ar fi „soluţia tâmpită” a lui Băse contra prostănacului Gioană, scoţând la înaintare pe „Dragă Stolo”, deja om de pensie şi care se ceruse singur „pe-afară” presat de rahatul politic românesc.

Dar dacă lui Stolo nu-i mai pute politica după noul ordin primit ca să candideze premier, observăm pentru prima dată în alegerile postdecembriste trezirea spectaculoasă din „somnul raţiunii” a unor cobai politici.  Scriam în articolul meu „Cobaii politici ai lui Băse”, că cel mai caracteristic model autohton al cobaiului politic de la noi era, spre marea mea părere de rău, „respectabilul” Cătălin Avramescu şi remarcam cu amărăciune: „Cu greu va putea înţelege  acest om cuminte că „unde-i minte-i şi prostie” şi că între el şi Mitică Dragomir, din punct de vedere politic, chiar nu este nici o diferenţă”. Ei bine, demisia spectaculoasă a universitarului C. Avramescu din politică echivalează astăzi cu explozia petardei din 22 decembrie ’89 în timp ce Ceauşescu ne mai promitea 100 de lei.

Dar să fim înţeleşi, doar gestul în sine este de apreciat! Ca model de urmat. Schimbarea macazului avramescian în sine, nu diferă cu nimic de populismul sefului lui mult iubit, Băse. Dacă avea aceea verticalitate morală ce încă se mai păstrează pe ici pe colo în mediile academice, nu se băga cu nasul în oala dejecţiilor politice. Ca să nu fie nevoit astăzi să spună, privitor la candidatura sa pe listele PD-L, că „găsesc inacceptabil ca o persoană profund tulburată din punct de vedere al standardelor democratice sa ocupe o funcţie atât de importanta în statul român. Logica mea nu este o logica de partid. Eu nu mi-am pus o problema ca membru de partid, ci mi-am pus o problema de cetăţean. Daca una dintre cele mai importante funcţii în statul roman poate fi prostituată în asemenea hal, răspunsul este nu.”

Asemenea fraze ar trebui să-i facă cinste d-lui Avramescu. Dacă nu s-ar referi strict la Vadim. Faptul că nu-l bagă în oală şi pe Basescu, ţine într-adevăr de fairplay. Distinsul C. Avramescu mâncând cum bine ştim pâine prezidenţială. O zice totuşi mai pe ocolite: „gestul meu este unul de condamnare a tuturor celor care participă la această farsă. Asta include şi partidele şi liderii care i-au permis lui Vadim Tudor sa stea atâţia ani în aceasta funcţie”.

Am văzut întâmplător zilele acestea pe un post TV, o emisiune având ca invitaţi pe fostul ministru Răsvan Teodorescu şi distinsul domn Avramescu. Da, chiar aşa!  In aceea emisiune C. Avramescu chiar era un distins domn dacă nu mai mieuna băsisme politice ca de obicei. Şi care vorbea normal cu alt distins om de cultură. Vorbind chiar despre cultură. Vorbeau  rar, ascultându-se reciproc şi spunându-şi părerile la timpul potrivit, fără a se întrerupe unul pe celălalt după cutumele actuale de la televiziunile dâmboviţene. După ce aceşti domni trăiseră experienţa bălăcărelii politice şi se retrăseseră din politică, ce să vezi? Minune! Deveniseră normali.

Ce rază de speranţă îmi dă acum acest „om cuminte” cum spuneam eu într-un articol despre C. Avramescu. Dar care mă şocase într-atât urlând politică, încât mă făcuse să afirm că „unde-i minte şi prostie”! Acum, ţinea un adevărat curs despre politică fără să facă politică. Vorbea despre sistemele parlamentare europene, despre democraţie şi riscurile ei, despre principii şi despre lucrurile inacceptabile în politică cu exemple concrete din politica dâmboviţeană.

Dacă nu cumva e un truc ieftin, prin gestul dânsului de retragere de pe scena politică C. Avramescu face un pas mare de salvare a imaginii proprii şi de salvare a imaginii mediului academic de unde provine. Pentru că eliberat de povara partizanatului politic, acum poate vorbi liber.

„Mie mi se pare ca întâmplarea este gravă în cel mai înalt grad. Pentru ca mi se pare inacceptabil ca o persoană complet rătăcita din punct de vedere politic şi moral sa stea într-una din funcţiile cele mai importante din statul nostru. E o problemă de principiu. Politica democratică normală începe după ce ţi-ai stabilit anumite principii. De acolo poate începe compromisul. Dar nu poţi compromite atomii de baza ai democraţiei.”, spunea d-l Avramescu înlăturând speculaţiile că gestul radical de detaşare al dumnealui de PD-L, ar fi copilăros, ar fi pripit.

Adevărat ce spune d-l Avramescu că se ridică o nouă punte spre intrarea lui Vadim în parlament.

Dar ar fi si mai adevărat dacă referirea la faptul că este inacceptabil ca „o persoană complet rătăcită din punct de vedere politic şi moral” să stea într-una din funcţiile cele mai importante din statul nostru, s-ar lărgi.

Şi s-ar lărgi spre toţi cei implicaţi, inclusiv marele Băse care neagă totul după bunul obicei. Obicei într-atât de uzitat încât suntem imuni.

Pentru că daca spui că Vadim este un nebun şi tu te înfrăţeşti cu el, tot nebun eşti şi tu.

VERITAS SIMPLEX ORATIO! (Adevărul se rosteşte simplu!) Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 49, 12

Prof. NICOLAE N. TOMONIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s