~Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Sus-jos! Sus-jos!“

De douăzeci de ani asistăm la flotările pe care le face clasa politică românească: sus-jos, sus-jos, sus-jos! Astăzi auzim despre unul sau altul că e cel mai competent, cel mai bun, ce mai…, este omul providenţial, care va scoate ţara la lumină. Şi noi, muritorii de rând, ne bucurăm cu sinceritate, fiindcă oricare am vrea să fie bine şi lucrurile să intre în normalitate. Trec câteva luni şi despre acelaşi om ajuns în vârful piramidei sociale se spune că este incompetent, corupt, tâmpit, chiar nesimţit, cum încerca zilele trecute să ne convingă o parlamentară, referindu-se la primul-ministru al României. Te prinde lehamitea, când vezi asemenea circ derulându-se an de an şi anotimp de anotimp, în timp ce ţara se adânceşte tot mai mult în sărăcie, în deznădejde, în mizerie morală. Ne pleacă tineretul peste mări şi ţări să-şi caute o pâine şi un rost în viaţă, fiindcă nu vede perspective de realizare aici; ne scade populaţia de la un an la altul; numărul morţilor este de câteva ori mai mare decât al născuţilor; îmbătrâneşte lumea şi  generaţiile tinere sunt tot mai subţiate; industria naţională este piesă de muzeu şi amintire a ceea ce fost cândva; agricultura este o zdreanţă dintr-un veşmânt de lux al ţării; cultura şi oamenii de cultură sunt cenuşăreasa societăţii; snobii şi sfertodocşii se umflă precum broasca din poveste, sfidându-ne cu neruşinare când îşi scot prostia pe gard şi ne obligă să le-o admirăm; manualele de istorie se subţiază de la an la an, fiindcă nu trebuie să ştim prea mult despre trecutul nostru; starea morală a populaţiei este tot mai decăzută; infractorii mişună ca puricii pe câini. Des, tot mai des, vin mai marii sau mai micii să ne cerşească voturile şi ne promit marea cu sarea. Ne aruncă drept momeală, sau plată, sau mită sau cum vreţi să-i ziceţi, câte o bucată de pâine, câte o sticlă de bere sau un kilogram de zahăr. În ultima vreme am văzut ca ne-au trimis câte două plicuri, cu care cred că ne vor cumpăra convingerile, conştiinţele şi voturile! Abia după ce ajung unde vor să ajungă, prostindu-ne cu neruşinare, vedem cât ne-au minţit, dar e prea târziu. Indiferenţa ne cuprinde ca  o pecingine. Numărul celor ce nu se duc la vot e tot mai mare de la un scrutin la altul. Chiar trebuie să treacă patruzeci de ani de rătăcire prin pustie ca la poporul evreu pentru a ajunge în pământul făgăduinţei? Chiar nu avem oameni capabili, care să zică şi altceva decât ,,Sus-jos, sus-jos?” Chiar nu suntem suficient de maturi ca să ne dăm seama că este timpul să ne ocupăm şi de lucruri mai serioase, decât să fim măscărici de circ?

________________

„VACILE STĂPÂNIRII“

Ţara e înglotată în datorii; criza e tot mai apăsătoare; nemulţumirile domină la tot pasul,  ameninţând să izbucnească în greve şi mişcări de stradă; unii miniştri sunt anchetaţi pentru risipirea nechibzuită a banilor publici; pensionarii şi salariaţii se tem că în curând nu vor mai fi bani pentru pensii şi salarii în vistieria ţării; spitalele sunt ameninţate cu închiderea; bolnavii mor pe coridoarele spitalelor şi nimeni nu-i bagă în seamă; judecătorii sunt într-o îndelungată grevă mascată; mari unităţi industriale sunt transformate în fier vechi; noi, grădinarii Europei, importăm castraveţi muraţi din Vietnam şi mere din Polonia sau din Italia,  struguri din Africa de Sud, făină de oriunde; importăm pioneze din China şi ace cu gămălie din Japonia, fiindcă industria noastră nu e în stare să le facă; pleacă milioane de tineri din ţară în străinătăţi, peste mări şi ţări, să-şi încerce norocul şi să-şi câştige pâinea; populaţia ţării scade din an în an; sunt sate în care, cu fiecare înmormântare rămâne şi câte o casă pustie; şcolile se închid din lipsă de copii; afaceriştii dubioşi, bişniţarii, traficanţii şi alte asemenea categorii îşi zidesc palate, în timp ce atâţia intelectuali adevăraţi sunt împinşi la marginea societăţii, ca un gunoi  nefolositor. Imaginea ar putea fi completată cu multe alte aspecte de acest gen!…

În acest context sumbru, iată că preşedinţia noastră a găsit leacul! Va propune parlamentului legiferarea prostituţiei şi a narcoticelor şi totul se va rezolva. Iată cum!

Curvele vor lua de la prefectură  autorizaţie şi vor deschide firmă înregistrată la Camera de Comerţ.  Fiind prostituţia legală, cele în cauză îşi vor putea pune firmă la poartă şi vom putea citi: ,,S.C. Focul Veşnic SRL”, ,,S.C. Talpa Iadului SRL”, ,, S.C. Păsărica Bobotită SRL” şi altele multe asemenea. Când vei intra într-o aşa ,,instituţie”, vei plăti o taxă, ţi se va elibera chitanţă, vei fi înregistrat în condicuţă şi te vei face fericit. Starea de fericire îţi va creşte simţitor şi ţi se va prelungi până la sfârşitul vieţii, când vei afla că ai fost pricopsit şi cu un microb de SIDA.  Ce contează! Important este că văcuţa are lapte. Domnul stat va trece din când în când şi el pe acolo şi o va mulge sub formă de taxe şi impozite. Specialiştii apreciază că la numărul fetiţelor dispuse să deschidă asemenea firme şi la pofta lor de muncă, ar putea să vină la vistieria statului mai mult decât ar veni de la un combinat. La urma-urmei, decât să ai un combinat chimic, spre exemplu, mai simplu şi mai ecologic este să ai o târlă de curve! Important este ca profitul să fie mai mare! Păi, nu?!

A doua văcuţă  o reprezintă narcoticele. Până acum am auzit doar că ele vin clandestin de peste mări şi ţări. Din când aflăm că vameşii ori poliţia de frontieră au dat câte o ,,lovitură” şi au descoperit câteva kilograme de ,,praf al morţii” prin nu ştiu ce cotlon de maşină. Se face mare caz de o asemenea reuşită şi noi, muritorii de rând, încercăm să credem că suntem apăraţi cu străşnicie ca să nu fim intoxicaţi noi şi copiii noştri cu nenorocita otravă. Nu ne vine a crede când auzim însă că zeci de mii de tineri se droghează, mai cu seamă cei din licee şi facultăţi. Ne întrebăm de unde procură otrava, dacă paza de la graniţă este atât de vigilentă, mai ales că cel care începe ,,tratamentul” trebuie să se ,,trateze” în fiecare zi în schimbul unor mari sume de bani! Decât să întărim paza  ca să oprim intrarea în ţară a otrăvurilor de acest fel şi să insistăm asupra educaţiei tinerilor, mai bine legalizăm consumul de droguri. În momentul în care o lege de genul acesta va intra în vigoare, drogurile nu se vor mai vinde pe sub mână, consumul şi răspândirea drogurilor nu vor mai constitui infracţiune, ci o activitate comercială propriu-zisă. Atunci vom putea cumpăra droguri de care ne va pofti inimioara, aşa cum cumpărăm astăzi cafea sau zahăr. Important este ce categorii de unităţi vor distribui aceste otrăvuri: alimentarele, farmaciile, buticurile?

Aş propune ca drogurile să fie preluate şi puse în vânzare de către firmele care oferă servicii şi produse funerare: sicrie, respecte, cruci de pus la mormânt.  Cei ce ar cumpăra droguri de acolo ar deveni clienţii preferaţi şi siguri ai acelor unităţi şi, în caz de deces, ar fi serviţi cu prioritate cu celelalte  servicii şi produse. Din industria drogurilor se scot sume colosale. Nici industria de armament nu o depăşeşte. Vă daţi seama ce bani ar curge la buget din impozite pe producţia şi comerţul cu produsele respective!

Şi iată cum cele două văcuţe din ograda preşedinţiei ne vor scoate din nevoi! Ştiu conducătorii noştri  ce trebuie făcut!!!

Oricum, parlamentarii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate cultele din România, instituţiile cu rol educativ şi nu numai, toţi oamenii de bine, români adevăraţi şi creştini adevăraţi, au datoria sfântă, în faţa lui Dumnezeu  şi a generaţiei prezente şi a celor viitoare ale neamului românesc, să ia atitudine hotărâtă şi fără echivoc, cât mai este vreme!

_________________

„RUGĂCIUNE CIUDATĂ“

Dragii mei! Multe veţi fi citit în viaţa Dvs. şi multe rugăciuni veţi fi auzit. Şi eu la fel! Zilele trecute, însă, am găsit pe internet o ,,rugăciune”, care m-a dat gata. N-aş fi crezut că există aşa ceva. Nu ştiu cine a compus-o, dar veţi vedea şi Dvs., că, după ce vă umflă râsul, vă opriţi în loc şi ziceţi: ,,Nu cumva ăsta o avea dreptate?” Iată ,,rugăciunea”:

,,De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,/ Şi actualii, dar şi foştii,/ Cei mai deştepţi de pe Pământ /Au fost întotdeauna …PROŞTII!// Nu te ruga la ursitoare/Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,/ Mai bine urlă-n gura mare:/,,Iubite Doamne, fă-mă… PROST!// De ce să tragi ca la galeră,/ Să-nveţi atâtea fără rost?/ De vrei să faci o carieră,/ Ajunge numai să fii ….PROST!// În lumea asta cu de toate,/ Unde se-nvaţă contra cost,/ Păcat că nici o facultate/ Nu dă diplomă de…PROST!// Avem impozite cu carul,/ Dar înotăm în sărăcie/ Şi ce buget ar avea statul/ Dintr-un impozit pe… PROSTIE!// Ei sunt ca iarba, cu duiumul,/ Să nu-i jicneşti, să nu-i împroşti!/ O, Doamne, de ne-ar creşte grâul,/ Cum cresc recoltele de …PROŞTI!// În lumea asta răsturnată,/ Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,/ Savanţii noştri mor de foame/ Şi numai PROŞTII sunt deştepţi!//

Pr. ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s