~Emil Poenaru: „Dunărea la Cazane „

Pe malul de nord al Dunării, o stâncă masivă (de înălţimea unui bloc cu patru etaje) se ridică din ape, pe care privind-o, prof. univ. dr I.C. Drăgan şi-a imaginat-o a fi semnul de mărturie a fermităţii şi neclintirii celor care au fost învinşi.

Şi a hotărât că această stâncă se cuvine să dobândească înfăţişarea regelui erou Decebal.

Din profundă dragoste faţă de patria noastră, faţă de poporul nostru şi de istoria lui, s-a născut şi planul transformării stâncii uriaşe de lângă Orşova cea mai înaltă stâncă sculptată din lume într-un monument impresionant.

Lucrarea este dificilă, nu numai prin amploarea ci, cât şi datorită faptului că sculptorii trebuie să se instaleze în dreptul ei pe pontoane fixate în apele fluviului şi apoi sa folosească modalităţi de ancorare specifice alpiuişlilui. pentru a putea sculpta.

Costul lucrării, suportat de domnul prof. dr. I.C Drăgan, se ridică la milioane de dolari. Între investiţiile similare făcute de I.C. Drăgan, această gigantică sculptura este cel mai important monument-cadou făcut memoriei noastre istorice.

Dar nu doar pentru mărimea deosebită a efortului financiar merită să mulţumim iniţiatorului acestui monument, ci mai ales pentru semnificaţia acestuia.

El se constituie ca un punct de sprijin al memoriei colective a poporului nostru, care se numeşte istorie.

Personajul pe care îl întruchipează monumentul, are o certă valoare exponenţială pentru toţi cei care au trăit, au luptat şi au murit pentru libertatea neamului.

Privind acest monument, se răscolesc profunde gânduri despre destinul nostru sub această parte a noastră de cer, şi pe această parte a noastră de pământ, despre datoria sacră pe care ne-o transmit înaintaşii noştri, privind valorile faţă de care îndepărtarea înseamnă trădare. El ne aminteşte adevăruri pe care nu avem dreptul să le uităm.

Monumentul se oglindeşte în apele fluviului sfânt al dacilor. În apele ce curg şi vor curge neîncetat, aşa cum este şi curgerea timpului. Faţă de această curgere a anilor, secolelor şi mileniilor, figura împietrită în stâncă este chemată să devină un paznic al neuitării.

EMIL POENARU