■ Dimitrie Grama

”SCANDALUL CONSILIERULUI PREZIDENTIAL “OBRAZNIC ESTE UN SIMPTOM !

Cu toate ca mi-am promis sa nu mai angajez in “polemica romaneasca”, totusi sunt acum nevoit sa o fac, in urma lecturii unor aberatii semnate Cristian Preda in “Dilema veche” si a raspunsului dat acestuia de Adrian Botez in ARP.Este vorba despre Mihail Eminescu, un roman adevarat, in spirit si fapta, un exemplu de comportament etic si intelectual si deci o marturie in timp. Doresc sa incep acest scurt comentariu, cu citeva din cuvintele marelui poet si vizionar roman, Eminescu, care pe la 1868-1870 scria (vezi Scrieri Politice si Literare, vol. I , Ed. Stindardul, Furstenfeldbruck, 1980);

“Ce sa va spun! Iubesc acest popor bun, blind, omenos, pe spatele caruia diplomatii croesc charte si resbele, zugravesc imparatii despre care lui nici prin gind nu-i trece; iubesc acest popor, care nu serveste de cit de catalici tuturor acelora ce se inalta la putere – popor nenorocit care geme supt maretia tuturor palatelor de ghiata ce i-le asezam pe umeri.

Pe fruntea sa strainii scriu conspiratiuni si aliante ruso-prusiene, pe seama sa croesc revolutiuni grandioase ale Orientului, a caror fala o duc vre-o trei indivizi – a caror martiriu si desonori le duce poporul sermanul……

In fata unificarii patriei noastre sfisiate, singerinde, va iertam chiar crima paricidului, dar sa ne omoriti putina incredere ce-o aveau puterile in noi – garantia existentei noastre nationale, pentru a nu ajunge nicairi, – asta e crud. Apoi ne-ati jucat guvernul in miinile unoe oameni, dintre cari unii nu au alt merit, decit ca sint saminta urdorilor Fanarului, n-au alte cunostiinte decit facafluturi de hirtie….”Browser-ul nu permite afişarea acestei imagini.

In multe esee si comentarii anterioare am incercat sa-mi expun parerea ca, din pacate, poporul roman, asa cum il caracterizeaza si Eminescu acum aproape 150 de ani, a fost din nou pacalit acum, dupa “revolutie”, a fost cotropit de forte straine. Am mai spus si repet, “POPORUL ROMAN ESTE CONDUS DE O SLEAHTA DE VENETICI”, cu ajutorul murdar al unora care cu toate ca sunt romani, nu sunt. De aceea nu este de mirare ca tara este condusa de unul Basescu, de care ma indoiesc ca ar putea fi roman, deoarece romanu-i falos si daca ar fi fost roman si avea asa un nume si-l schimba dracului! El face parte din natiile conlocuitoare si in spaima lui primordiala, nejustificata logic de a fi demascat, el isi asigura Puterea pe care o inconjoara protectionistic cu mercenari, cu oameni veniti odata ca si stramosii lui din Asia, Mongolia, Judeea, Rusia. Caci oare nu din Rusia au venit cu “Armata Rosie”, parintii lui Tismaneanu, Plesu, Liiceanu, Patapievici si a inca citorva mii de venetici care acum realmente conduc Romania?
Adrian Botez, acest roman pur-singe, este adinc tulburat si revoltat de “blasfemia” nationala, semnata, Cristian Preda si publicata in Dilema veche a lui Plesu. Exista insa o logica simpla aici; Eminescu a fost si este considerat de evrei, antisemit, deoarece a avut tupeul sa critice caracterul si atitudinea etico-morala a evreilor europeni. Pe timpul lui Eminescu, o atitudine clara si critica, o postura intelectuala si filozofica de observare a unor fenomene sociale, facea parte din arsenalul polemic, facea parte din structura dialogului liber, necenzurat.

Acum nimeni nu mai are voie sa critice judaismul (pentru ca ustura la buzunar) sau islamismul (pentru ca sari in aer, explodezi) in Europa noastra unita, unde prin lege se interzice libera expresie.

Eminescu, spre fericirea lui si a noastra, a fost un om liber si a avut posibilitatea sa-si exprime sentimentele si observatiile, lasind astfel o marturie de o valoare colosala inspre intelegerea ordinei actuale, atit in Romania, cit si in alte parti ale lumii.

Cind Cristian Preda incearca, in spaima servitudinii, sa-l anuleze pe Eminescu, facind referinte tocmai la atitutdinea poetului la “problema evreilor”, el de fapt, fara sa-si dea seama, reactualizeaza o tema si nu o tema nationala, ci internationala, deoarece oricum am incerca sa musamalizam realitatea, evreii sunt, prin propria lor attitudine, o societate stranie, “aleasa” de ei insasi sa fie izolata de restul lumii, o societate “paria”, cu legi si drepturi extraordinare, pe care toti, indiferent de ce cred si sufera, sunt nevoiti sa le respecte. Doar pentru simplul motiv: “ca este vorba despre evrei si Israel”.

Cristian Preda, ori nu cunoaste, ori ignora faptul ca Eminescu, in caliatea lui de observator, jurnalist, filozof si vizionar, nu a comentat sau criticat doar evreii, cu toate ca inteleg ca asta doare celor de la “Dilema” si poate personal scribentului Preda, ci Eminescu a criticat la fel de obiectiv, societatea romana cu diversele ei probleme, si mai ales a criticat atitudinea ungurilor fata de fratii lui din Ardeal si cea a rusilor fata de fratii lui basarabeni. Eminescu, poate mai curind, ii critica pe evrei atunci cind evreii din Romania au inceput o campanie internationala de descreditare a Romaniei, unde, vezi bine ei nu aveau drepturi. Eminescu, de asemenea, lucid, raspunde unor provocari initiate de evreii din Romania si mai ales ca urmare a conferintei de la Paris de la 11 Decembrie 1876, sub presedentia d-lui Cremieux, membru al senatului si presedinte al “Aliantei Universale”, in care Alianta universala a Israelitilor, propune clauze care ar putea sa legalizeze situatiunea actuala a Evreilor din Romania si dupa ce “Jewis Chronicle” propune ca primele sedinte ale acestui congres sa se tie cu usile inchise! Eu, ma intreb, de ce cu usile inchise, daca evreii nu aveau “un cadavru in debara”?!Browser-ul nu permite afişarea acestei imagini.

Eminescu citeaza cu aceasta ocazie un autor francez, dovedind prin acest citat ca era vorba de o problema internationala si nu numai romaneasca cum lasa sa se inteleaga C. Preda si il citez pe Eminescu:

“Un autor frances, al carui nume nu-l mai tinem minte, a aratat ca din cele mai singeroase sacrificii ale omenirii, neamul care s-a folosit mai mult, fara sa risce nimic, au fost Evreii. Va sa zica de aceea ar fi cheltuit Rusia zeci de milioane de ruble si ar fi pus in miscare sute de mii de suflete crestinesti, de aceea s-ar fi pierdut Serbia floarea tineretului, de aceea cheltuim noi cu intretinerea armatei 250.000 lei noi pe zi, pentru ca din aceste sudori amare ale taranului nostru, a celui sirbesc, a oierului muntenegrean, a rusului sa se foloseasca in mod egal – Evreii, ei cari´n presa au fost contra crestinilor, ei cari ne-au batjocorit pe noi, pe Sirbi, pe Rusi ei, cari prin jurnalistica lor fatarnica si mincinoasa ne numesc semi-asiati, semi-barbari. Apoi sa ne ierte d-nialor! Conferinta s-a adunat pentru a regula starea celor cari au suferit si s-au sacrificat, nu a acelora cari din suferinte si sacrficii sáu folosit si astazi si totdeauna. Puterile europene au recunoscut insile ca pretentiile Evreilor in Romania sint “neindreptatite”

Tot Eminescu continua;

” In numarul in care sint la noi (peste 600.000 la 1875), Evreii ramin “straini de rit necrestin”, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici nu pot pretinde mai mult de cit a fi suferiti si ne pare ca n-áu nici o causa de a se plinge de toleranta noastra. Daca gustul li-e numai decit dupa drepturi egale, conform “contractului social”, iata Austria-i aproape, apoi Germania, Anglia, Franta, Italia, cine-i opreste de a merge cu drumul de fier, unde li vine la indemina, ca sa se bucure de toate drepturile posibile? Eminescu continua;Browser-ul nu permite afişarea acestei imagini.

“Ce serviciu a adus omenirii indaratnicul si egoistul neam evreesc? Ocupindu-se pretutindenea numai cu traficarea muncii straine, alegindu-si de patrie “numai” tarile acele, unde prin deosebite imprejurari s´a incuibat coruptie, ei urmeaza in migratia lor pe pamint tocmai calea opusa omenirii intregi. Caci neamurile reintineresc dinspre Rasarit la Apus, – Evreii merg dinspre Apus spre Rasarit: Pe cind tarile romanice reinvigoresc prin migrarea popoarelor germane, ce cursera din Rasarit, Germania insasi ajunge la marirea de astazi prin energia unei rase slave germanizate, America infloreste prin colonii europene, care urmeaza marea cale a soarelui, Evreul trece din Germania in Polonia, din Polonia in Rusia, din Austria in Romania si Turcia, fiind pretutindenea semnul sigur, simptomul unei boale sociale, a unei crise in viata poporului, care ca la Polonia se sfirseste citeodata cu moartea nationalitatii.”

Eminescu, in activitatea lui de jurnalist, observa si descrie problemele sociale si politice ale timpului sau, dar am impresia, studiind istoria universala, ca Eminescu era foarte bine documentat si foarte obiectiv in concluziile lui privitoare la “situatia evreiasca”. Nu pot sa nu ma gindesc ca din antichitate si pina in zilele noastre, acest popor mic, de doar citeva milioane de oameni, au generat atita vrajba si conflicte de care o omenire intreaga sufera si se pare ca va suferi si in viitor.

Dar, sa lasam sentimentalismul deoparte, sa lasam sentimentele de mindrie nationala si sa trecem mai departe!!

Foarte bine, eu zic; hai sa respectam evreii asa cum sunt ei, cu atitudinea lor discriminatorie fata de alte natii, considerindu-se; “poporul ales”, sa le respectam calitatile de muzicieni si de afaceristi, dar de ce nu am fi indreptatiti sa criticam felul “mafiotic” in care au pus mina pe mass-media internationala, pe banci si alte institutii financiare. De ce sa nu avem dreptul sa ne aparam de tendinta lor naturala de a distruge un loc, o natie, pe care dupa ce au golit-o de resurse, o parasesc? Pentru ca sa nu uitam, evreii sunt un popor inca migrator, probabil ultimul si singurul popor migrator din lume. Browser-ul nu permite afişarea acestei imagini.

Dar, din pacate, toate lumea ne avertizeaza; “fiti atenti, nu criticati evreii, pentru ca Mosad nu doarme. S-ar putea sa aveti neplaceri mari, mortale!”

Si atunci ma intreb: Care este deosebirea intre evrei si musulmai? Noi, crestinii sau ateii nu avem dreptul sa-i criticam nici pe unii, nici pe altii din nici un punct de vedere. Pentru ca daca ii criticam, ii ofensam, pe ei personal, istoria sau dumnezeii lor!

Ma intreb; sunt musulmanii mai fundamentalisti decit evreii sau invers! Unii ne ameninta cu procese, inchisori, ruina economica si sociala, ceilalti ne amenintea cu “razboi sfint”!

Care-i diferenta? Si nu se trag aceste popoare din aceiasi stramosi? Si nu vin ei din exact aceiasi regiune a acestui Pamint?

Ma intreb: de ce nu Plesu, Liiceanu, Tismaneanu, P Roman, Patapievici si tot restul beneficiar nemultumit, nu pot sa vada generozitatea poporului roman si in loc sa-l defaimeze si sa incerce sa-l distruga, distrugindu-i istoria si spiritul, nu incearca sa faca corp comun cu noi vlahii, aromanii, getii, tracii si impreuna sa contribuie la gloria acestui vechi popor european?!

De ce?!

_______________

“APEL LA ÎNCEPUT DE AN”

APEL LA INCEPUT DE AN

Sfirsitul lui 2006 si inceputul lui 2007, marcheaza o noua etapa in dezvoltarea istorica si politica a Romaniei. In ce mod, intrarea in Comunitatea Europeana, va influenta soarta poporului roman intr-un viitor apropiat, este inca nesigur, prematur de a se trage niste concluzii definitive. Nu putem decit sa speram ca, acum, de data asta cel putin, Romania va lua o atitudine demna unui vechi popor central european, o atitudine care sa ne faca pe toti romanii sa umblam cu fruntea sus. Doar in acest fel, bazindu-se pe un popor mindru si cu o identitate clara, Romania ca membra in Comunitatea Europeana, va gasi inspiratia si taria sa se remarce si sa fie respectata de celelalte natii europene. Cu toate ca entuziasmul clipei isi merita pe deplin celebrarea, doresc doar sa amintesc faptul ca o mare parte din fratii nostrii din vechile teritorii traco-geto-dacice, sunt neglijati, ba chiar uitati de cei care ar trebui sa-si asume responsabilitatea etnica de intregire a poporului roman. Indemn Noua Romanie sa-si indeplineasca datoria morala de “tara muma” fata de toti romanii, indiferent de atitudinea unor state invecinate care s-au format tirziu pe vechi pamint romanesc! Sa dorim Guvernului intelepciune si succes in efortul de a conduce poporul roman spre o soarta mai buna si mai demna decit in trecutul recent.
Anul 2007, la o suta de ani de la marea rascoala populara, sa reprezinte si sa marcheze, inceputul adevaratei natiuni pe care, pina acum, doar simbolic, am numit-o “Romania Mare”.

In ultimii doi-trei ani, prin efortul D-lui Artur Silvestri si intermediul ARP, o mina de oameni de cultura, tinuta etica si patriotica, au reusit sa gaseasca domenii comune de atitudine umana si de expresie literara sau polemica, creind o alternativa necesara presei “nepotiste” din Romania. Anul 2007, va pune la dispozitia romanilor de pretutindeni, sapte noi reviste cu diverse tematici, reviste care in timp, sunt sigur, ca vor reprezenta, nu numai o alternativa la asa-zisa “presa oficiala”, ci vor fi cele mai serioase si reprezentative publicatii care promoveaza o adevarata cultura romaneasca. Pentru ca aceste publicatii sunt intr-adevar libere si nu au alt interes decit promovarea talentului, documentarea marturiilor istorice si unitatea romanilor de pretutindeni.

_______________

„REVOLTA LUI BADIN“

Sunt bombardat de dezvaluirile compromitatoare la adresa politicienilor romani si ma intreb: pentru cine scrie si se agita Andrei Badin in jurnalul Campul Romanesc? Pentru romanii din tara, pentru cei din diaspora sau pentru aboriginarii australieni? E bine ca scrie, dar ma intreb, care este efectul, care este rezultatul acestor articole demascatoare? La ce contribuie oare, in Romania, critica obiectiva a unor realitati politico-sociale si ma intreb, mai ales, care este concluzia, la care logic se poate ajunge studiind “fenomenul mass-medial” roman, ca unealta de structurare a gindirii populatiei si ca arma de aparare a societatii contra abuzului de putere exercitat de fortele politic-administrative?!
Tocmai astazi citesc in Campul Romanesc despre: “Povestea prosperitatii familiei Basescu”, in care se amintesc o parte din misculatiile financiare pe care Basescu, sprijinit de familia lui devotata (si este normal sa fii sprijinit de propria familie, nu-i asa?) si mai ales sprijinit de functionari de stat si bancheri actuali in noul stat capitalist Romania, cum este iertat de datorii, cum i se fac credite si iar i se iarta datoriile neplatite sau platite intr-un fel, de familie sau de “societatiile lui de afaceri”. Citesc cum Basescu contrar logicului, in loc sa fie demascat ca impostor si element corupt, continua sa cistiga puncte politice in aparatura politica a Romaniei.
Bine, ma intreb eu acum, cit de naiv poate sa fie Andrei Badea, incit sa se mai minuneze la astfel de proceduri in viata politica si economoica a Romaniei actuale, cind eu, plecat de 40 de ani din Romania, nu ma mir deloc.

Nu poate sa fie vreo surpriza pentru oricine care are posibilitatea de gindire umana, faptul ca majoritatea celor care au avut posibilitatea si care detin acum, atit puterea politica, cit si cea economica in Romania, au ajuns acolo unde sunt, folosindu-se de fostele institutii de control si de putere ale fostei ordini comuniste si prin comun acord, redistribuind mafiotic, averea statului roman, averea natiei romane, celor care faceau si in continuare fac parte din structura statala impusa Romaniei dupa cel de-al doilea razboi mondial de ocupantii rusi si exersata de atunci si pina acum, un “ceva” continuu firesc, de “elementele” rusofile implimentate cu forta in structura etnica romana si de “elemente” corupte autohtone.

Aici nu este vorba doar de un Iliescu, de un Basescu, ci de mai toti care “s-au ajuns” economic, de toti care, slugarnic, servesc un sistem bazat pe necinste, de toti acesti ministri, ambasadori, directori comerciali si culturali, de toti care in propaganda mass-mediala lingusitoare, continua sa promoveze demagogia sau sa abduca interesul public inspre banalitati puerile si prostesti. DE TOTI ACEIA CARE CONTINUA CU INVERSUNARE SA PACALEASCA SI SA SUBJUGE POPORUL ROMAN SUB UMBRELA UNEI FALSE DEMOCRATII, SUB UMBRELA PROTECTUARE A UNEI EUROPE UNITE SI INDIFERENTE.

Deoarece se stie in toata Europa ca Romania este condusa de o oligarhie corupta, individualista, care fara nici un fel de jena sau de retinere, isi pune interesele ei proprii in fata intereselor natiei pe care o conduc! Se stie acest lucru si Europa Comuna accepta acest lucru, cu toate, ca din cind in cind, mai ameninta cu vorbe rastite, cu demagogia interesatului. Da, cu demagogia interesatului, deoarece Europa Comuna nu are nici un interes in ridicarea Romaniei, la un nivel de concurenta a tarilor vestice, deoarece oricum este mai ieftin sa arunci un ciolan unui caine flamind care pentru acel ciolan iti va linge mina, decit sa accepti ca un caine venit din salasuri necunoscute, sa aibe posibilitatea sa se hraneasca si sa se dezvolte singur intr-un animal puternic si greu de controlat.

Am scris acum citeva saptamini un scurt eseu privitor la viitorul (inchipuit de mine) al Romaniei, in care am sustinut, cu toata convingerea, ca Romaniei ii vor mai trebui vreo 75-100 de ani de dezvoltare in umilinta si furtisag, pina cind o noua generatie si o noua ordine va putea face posibila trecerea spre moralitate, etica si decenta politica si sociala.

Romanul actual, nu poate sa biruie fortele diabolice autohtone, pentru ca ele sunt sprijinite de forte straine, forte care domina “evolutia” statala, bazate pe uniformizarea conceptiei nationale si mai ales bazate pe dorinta de control al tuturor natiilor, a tuturor indiviziilor natiilor respective.

Ciudat este faptul ca nimeni nu isi da seama ca, in fond, este vorba de “ciclicitatea istorica”. Noi, oamenii actuali, care condamnam puternic sclavagismul antic si trecut, suntem, in fond, obiectele unui sclavagism modern, bine camuflat de propaganda “liberala”, in care se sustine sus si tare doctrina statului “atot-stiitor” si “atot-bine intentionat”. Statul, pe cale legala si altruista, ne-a debarasat de povara raspunderilor personale si familiare, ne-a debarasat de angajamentul social si national, ne-a debarasat de dorinta de alegere libera. Actuala aparatura statala, formata din o elita cu puteri care cu usurinta depasesc puteriile antice ale regilor sau nobilimii, considera toata populatia unui stat ca fiind “dependenta”, sclava sistemului, fara drepturi de auto-determinare, fara drepturi de auto-aparare, fara drepturi de miscare libera, fara drepturi, fara drepturi. Drepturile sunt scrise undeva in volume groase, pe o limba care nu poate fi inteleasa decit de alesii statului si care drepturi pot fi talmacite in interesul puterii. Toata aceasta excrocherie este bine camuflata in spatele unor placarde: “alegeri libere”, “democratie”, etc.

Deci, Romania se afla acum la rascrucea la care si alte state europene sau ne-europene, s-au aflat la un moment dat, in goana lor nechibzuita spre “progres”. Acum, omul obisnuit este supus unui bombartdament informativ in care diverse scenarii banale de buna-stare economica concureaza pina la disparitie orisice alta ideologie. Romanii, ca si alte popoare, sunt victima unor manipulatii politico-sociale cu ajutorul unui aparat mass-medial lipsit de raspundere morala si deci lipsit de posibilitatea de “trezire” la o realitate beneficiara lui, neavind alte “modele de comparatie” decit experienta altor natii in sclavie. Exista totusi, o diferenta de buna-stare materiala intre diverse natii, nimic de spus, dar nu exista o diferenta de conceptii, de ambitii politice.

Inteleg ca ceeace eu expun aici suna dur, suna exagerat, dar doresc sa provoc omenirea la o gindire contrara propagandei universale de indoctrinare, doresc sa deschid usi si ferestre inchise cu forta, de cei care vor sa ne tina prizonieri, ferestre prin care sa privim o alta realitate, usi prin care sa putem iesi din temnitele “aurite” ale unor demagogii bazate pe dorinta de mai bine, bazate pe sperantele utopice ale sarmanului om de rind.

Sunt convins ca toti cei care demasca si vor demasca, toti acei; Andrei Badin, Botez, Florea, Grama, Silvestri, Hetco, Al lui Gheorghe, etc., etc., etc, la ora actuala, nu vr putea schimba fluxul gindirii si al deciziilor pe care un popor “in transa” morala si spirituala “poate” sa le faca.

La viitoarele alegeri prezidentiale, guvernamentale, judetene, directoriale, etc., poporul roman ii va alege din nou pe Iliescu, pe Basescu, pe Tismaneski, pe Iotzchi, si Ovici, Fekete si pe fratii lor, care vor continua sa-i minta si sa-i pedepseasca. Pentru ca merita. Pentru ca fac parte dintr-o omenire noua, o omenire care si-a vindut spiritul pentru o punguta de arginti aruncata undeva in alta parte in alta tara, undeva unde se zice ca ar fi si tara lor. Asa se zice si lumea crede!

_______________

„BELFAST, ORAŞUL OAMENILOR CARE MERG PE JOS“

Dimitrie Grama este un important scriitor român, care trăieşte, de mulţi ani, în Danemarca; în acelaşi timp, este şi un celebru doctor chirurg, de renume european. Pe lângă numeroasele volume de poeme, dintre care cel mai răsunător este “Bastian, şi alte confesiuni” (2005), Dimitrie Grama pregăteşte acum un volum de eseuri (“Cotidianul mistic”) şi o carte de călătorie, de unde desprindem şi fragmentul următor despre Belfast.

*

Belfast, de fapt ca toate celelalte oraşe din Irlanda de Nord sau De Sud, are o istorie lungă şi turbulentă. Este fără îndoială un oraş de faţadă “Janus”, faţada cizelată în timp atât de irlandezii catolici cât şi de scoţienii şi englezii protestanţi.

Istoria oraşului este marcată de nelinişti civice, sărăcie, mişcări revoluţionare, recorduri mondiale industriale, etc. Şi toate aceste “moşteniri” au creat până la urmă un spirit tenace care emană un optimism demn de invidiat.

Menţionat prima dată la 666 AD ca Beal Feirsde (gura de la încrucişări, în celtică), ca loc de bătălii între vechile popoare irlandeze, rămâne oricum un loc neînsemnat până în 1177 când Ulsterul (Irlanda de Nord) este cucerit de normanzi. Abia după ce conducătorul normand John de Courcy a construit un fort normand de apărare la gura de vărsare a râului Lagan în 1178, Belfast a devenit o aşezare permanentă. De menţionat este faptul că dintre toate triburile irlandeze, ferocii războinici celţi din Ulster au fost cel mai greu învinşi, indiferent de

puterea armată sau de faima cuceritorului.

De-a lungul Evului Mediu propriu-zis, oraşul a cunoscut o stagnare sau, în cel mai bun caz o dezvoltare foarte lentă şi abia după 1650 Belfastul a început să prospere în felul unui centru comercial, profitând în mare măsură de o industrie locală dezvoltată pentru acea vreme, mai ales cea a inului, construcţiilor navale (de corăbii şi mai târziu de vapoare), produse care

luau calea Angliei, Franţei şi Spaniei.

În acea perioadă prosperă de la sfârşitul sec. XVII şi începutul sec. XVIII, Belfastul şi-a dublat populaţia cu fiecare deceniu. Tot atunci apare primul ziar al oraşului, la 1737, prima bancă – la 1752, primul teatru – la 1768 şi primul spital – la 1815. Din 1870, Belfastul a început să producă cele mai frumoase, cele mai mari şi mai rapide vapoare din lume. Cel mai faimos este desigur, “Titanicul”, vasul nescufundabil, care în prima lui cursa transatlantică de la Southampton la New-York în 1912, a fost învins de un “ice-berg” abia vizibil la suprafaţă

oceanului. Când vestea scufundării Titanicului a atins Belfastul, majoritatea populaţiei s-a adunat în centrul oraşului plângând. A murit unul din copiii ei dragi. Şi acum soarta Titanicului este vie în memoria şi imaginaţia acestor oameni mândrii.

Era modernă nu a adus cu ea doar prosperitate şi fericire în Belfast. În timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost unul din cele mai bombardate oraşe britanice, Luftwaffe distrugând mai bine de 25.000 de case şi parte din industria de nave de război şi de armament, dar nu le-a trebuit mai mult de şase luni acestor oameni să se pună pe picioare şi

chiar să mărească producţia industrială.

Toată lumea îşi aduce aminte de anii şaptezeci, de “Bloody Sunday”, când armata britanică, în 1972, în Derry a împuşcat mai mulţi “Civil Rights”, demonstranţi, declanşând un val de asasinate şi teroare, iniţiat şi executat de IRA (Irish Republican Army). Doar într-o singură zi au explodat patruzeci de “car bombs” în acest oraş unde atmosfera era similară cu cea a Bagdadului actual.

După 1998 străduinţa şi ambiţia pacifistă au dat rezultate şi acum Belfastul se bucură de o perioadă nouă de pace şi bună-stare.

Când te apropii de el, mai ales de pe mare, Belfastul te întâmpină brusc, ca o “arătare” sau mai curând ca un “Hibernian Rio”, cum l-a numit un scriitor irlandez, înconjurat de dealuri înalte, de mare si de valea râului Lagan. Nu are mai mult de 500.000 de suflete, dar parcă toate pulsează cu un optimism molipsitor şi cu renumita ospitalitate irlandeză.

Cu toate că există autobuse cu etaj descoperit, speciale pentru “sight-seeing”, Belfatul este un oraş uşor de parcurs ad modum “perpedes apostolorum”. Lume plăcută, bulevarde intime şi la distanţe omeneşti, “Puburi”….

Pe lângă numeroasele clădiri exuberant “Victoriene” şi “edwardiene”, cu sculpturi şi ornamente artistice, Belfastul se mândreşte şi cu cel mai mare “port pe uscat” din lume, unde braţele enorme ale macaralelor străpung norii.

O bună parte din centrul oraşului este “pedestrianizat”, înlesnind astfel omului plimbarea de la un magazin la altul, de la o instituţie la alta şi din loc în loc, în puncte strategic bine alese, sunt bănci pe care poţi să te aşezi să-ţi odihneşti picioarele, să mănânci un sandwich sau doar să priveşti piaţa cu capete de poeţi, oameni de ştiinţă, regi şi regine sculptate în granit.

Primăria oraşului, “City Hall”, construită prin 1903 în marele stil al Renaşterii clasice, cu coloane şi interioare de marmoră italiană, domină piaţa centrală şi cartierul comercial al oraşului.

“Queen’s University” mi-a atras îndeosebi atenţia, nu pentru faptul că ar fi aşa de bătrână sau aşa de impunătoare ca cele din Oxford şi Cambridge, pe care de fapt eu le cunosc mult mai bine, dar această Universitate din 1849, construită de Charles Lanyon, are un charm deosebit, întâmpinându-te cu căldură, ca un vechi prieten. Nu are deloc atmosfera închisă, austeră a unei instituţii cu tradiţii ştiinţifice şi educative, ci mai curând suflul unui “Music-Hall”. Însă entuziaştilor după spectacole “Grand Opera House” le oferă un program bogat şi variat, de la pantomimă la operă şi pe lângă ea mai sunt câteva teatre cu program extrem de interesant cum ar fi; Belfast City Arts Theatre, Lyric Theatre, Ulster Hall, ca să numesc doar câteva din ele.

Dar ceea ce mie personal mi-a plăcut, având deja dinainte o admiraţie şi fascinaţie pentru muzica celtă irlandeză, a fost posibilitatea de a-mi petrece puţinul timp liber în acele “puburi” care în fiecare seară au un repertoar de muzică “live”. Acolo, consumându-ţi în linişte halba de bere şi mâncând nişte cârnaţi, poţi să asculţi muzică tradiţională, folk, jazz, blues, sau muzică rock. Depinde de ce pub alegi. Diverse formaţii de muzică sau trubaduri irlandezi, care mai apoi au devenit celebri, şi-au început cariera muzicală în astfel de localuri. Iubitorii de muzică poate că recunosc numele Van Morrison, originar din acest oraş.

La fel vreau să-l amintesc pe unul din contemporanii mei în sport şi unul din marele talente ale fotbalului european, George Best, care tocmai acum se luptă pe viaţa şi pe moarte cu o infecţie după un transplant de ficat.

Normal ar fi trebuit să fie mort de câteva zile, dar spiritul şi tenacitatea lui tipic irlandeză îl mai ţin în viaţă şi cine ştie, cu voia lui Dumnezeu, poate îl vom întâlni la anul în vreunul din puburile pe care cu mare plăcere le mai frecventa!

Cu toate că am stat trei săptămâni în Belfast, nu am văzut tot ce aşi fi vrut să văd si parcă mă desprind cu greu de acest oraş primitor cum puţine oraşe mai sunt pe lumea aceasta.

_______________

DESPRE PROGRES

Progres, Succes şi Fericire

Ideia generala este ca, progresul, succesul si fericirea, merg mina in mina si ca odata ce fiinta umana a descoperit regula, formula, care duce la succes, aceasta formula va fi de-a pururi aplicata, garantind in acest fel fericirea. In societatea de astazi, progresul, succesul si fericirea sunt de obicei traduse prin buna-starea materiala si renumele mass-medial la care cineva, un individ, un grup de indivizi, un stat sau o confederatie de state, a putut sa ajunga. Acest fel de gindire si de interpretare al realitatii este foarte puerila si limitata, deoarece este lipsita de suportul cunoasterii istorice si de suportul unei adevarate si profunde inteligenti, care combina armonios cugetul cu un spirit elevat.

Inainte de a trece mai departe, il citez pe Apollinaire, care spune: “On imagine difficilement a quel point le succes rend les gents stupides et tranquilles”, (este greu de imaginat in care masura succesul pacifica oamenii in prostie).

Ca exemplu istoric, am luat Roma antica, avind in vedere progresul, succesul si fericirea acestui oras, care dupa cum bine se stie, a dominat toata lumea cunoscuta timp de o mie de ani, performanta inca ne-egalata. Datele istorice actuale, ne relateaza ca locuitorii Romei, romanii, in anul 509 i.e.n., au rasturnat dinastia etrusca (din Toscana) si au intemeiat in Roma o republica, faimoasa in antichitae pentru virtutea, justitia si longivitatea ei. Motto-ul republicii era: Senatus Populusque Romanus, Senatul si Poporul Romei.

Ce inceput formidabil, bazat pe egalitate si justitie, bazat pe munca si raspundere civica! Inarmata cu aceasta extraordinara si revolutionara atutudine, Roma a putut, citeodata chiar fara efort militar, sa cucereasca lumea inconjuratoare, deoarece Roma venea nu numai cu sabia in mina, Roma venea si cu o iluzie, o speranta spre o alta ordine sociala mai buna. Timp de sute de ani, Roma a raspindit cultura si tehnologia, cunoscta de ei, in toate colturile imperiului, Roma a aparat societatea de atacurile celor din afara si a acordat cetatenie tuturor celor care acceptau Pax Romana, justitia si obligatiile de cetatean roman. Orisicine indiferent de origine sociala sau etnica, putea pe baza de talent si cunostiinte sa devina consul sau senator la Roma. Doar asa se poate explica longevitatea dominantei romane, prin aceasta atitudine adevarat democratica. Roma ca oras, ca asezamint omenesc cu aproape un milion de suflete, a ajuns sa cunoasca cel mai mare succes al antichitatii. Locuitorii Romei nu erau obligati sa mnceasca, fiind hraniti de stat si singurele lor activitati erau consacrate placerilor, teatrului, luptelor de gladiatori, etc. Un oras fericit!

Odata cu renuntarea la republica si cu introducerea dinastiei, pe vremea lui Augustus (mort la anul 14 A.D.), lucrurile se schimba in Roma. Conducatorii statului nu mai sunt cei alesi dupa merite, ci sunt arbitrar impusi de imparat sau de sotia imparatului, sau de garda pretoriana, sau de plebeia acum dezmatata, drogata de placeri, decadenta. Exemplul lui Tiberius, Caligula, Nero sunt reprezentative Romei decadente. Din cetateni seriosi, constinciosi, muncitori si democrati, romanii din Roma ajung in apogeul civilizatiei lor, sa aspire doar la satisfacerea placerilor carnii, sa aprobe ferocitatile patologice impotriva gladiatorilo si a crestinilor si sa dezvolte o pasiune patologica pentru buna-starea si concurenta materiala. Romanii au ajuns sa fie obsedati de infatisarea fizica, de dieta, de renume, de birfa. Similaritatea cu aspiratiile omului modern, omul de azi, promovat mass-medial, este zguduitoare!

Apoi au venit barbarii! O Roma slabita de coruptia si decadenta sistemului tiranic, imperial, este incet incet dezmembrata si cucerita. Ciudat este faptul ca plebeia necrestina si magnatii romani, atribuie caderea Romei, crestinilor. Ei crestinii sunt vinovati, ei care au fost marginalizati si persecutati, ei care nu au avut nici macar dreptul sa se organizeze, dar mai sa lupte cu arma in mina sa apere ceva, daca era ceva de aparat pentru ei! Si mai ciudat este faptul ca multi crestini incep sa creada ca s-ar putea sa fie adevarata aceasta invinuire, ca poate Dumnezeu i-a uitat si parasit! Slujbele de pocainta si de iertare nu pot reabilita in intregime mustrarile de constiinta de care multi crestini sufera in perioada aceea. In 354 A.D., in orasul Tagaste (acualul Souk-Ahras din Algeria), se naste Aurelius Augustinus, acel om care in tinerete a acceptat doar filozofiile “rationale”, fiind adeptul lui Cicero si al lui Plotinus si care a considerat crestinismul ca fiind o doctrina bazata pe misticism antirational si confuzie intelectuala. Din intimplare la 31 de ani, intr-o gradina din Milan, Augustinus citeste un vers din Biblie (Rom, 13:13), dupa care renunta la o cariera lucrativa si se reintoarce la Tagaste, unde dupa cum se stie a functionat ca preot, apoi bishop (cardinal). Tot aici, de-a lungul vietii, Augustinus a scris nenumarate studii filozofic-religioase si mai multe carti, dintre care cea mai cunoscuta este “Orasul lu Dumnezeu”. Augustinus spune ca lumea este organizaa in “doua orase”, care se lupta pentru suprematie in aceasta lume si care vor continua sa lupte etern. Unul din aceste orase este uman-material, intors in jos, pe cind celalat oras este divin-spiritual, indreatat in sus inspre Creatorul a tot ce exista. Augustinus expune Roma ca fiind un oras uman si decaderea sau disparitia lui nu are nimic de a face cu crestinii care il locuiesc, deoarece acestia in fond traiesc in alt oras spiritual, care nu poate fi cucerit de nici o armata. Bogatia si gloria paminteasca, spune Augustinus, nu reprezinta nimic in comparatie cu gloria spirituala a orasului divin, interior, oras care poate exista la fel de bine atit in interiorul unui cersetor, cit si al unui imparat. In mare masura, reabilitarea crestinilor si redarea crezului in spiritualitate, este meritul lui Augustinus.

Astazi, omul modern, la fel ca romanii Romei decadente, este devotat lucrurilor materiale, folosind cea mai mare parte din energia vitala ca sclavi ai societatii de consum, fiind fascinati de succes si glorie material-mass-mediala. Majoritatea oamenilor moderrni, din statele industrial dezvoltate traiesc intr-o lume virtuala, unde placerile si condimentele vietii sunt expuse pe o piata fictiva, fantezista si consumate sub influenta si sub presiunea unor dascali ipocriti si spiritualiceste, goi. Nu este de mirare ca diversi cintareti, sportivi, artisti de cinema, modele, fotografi, croitori, frizeri, etc, etc., sunt celebritatile cele mai respectate si mai faimoase din lumea noastra moderna. Nu are importanta daca au ceva de spus sau nu pe linga expunerea propagandista de succes si de fericire, expunere pe care noi toti suntem obligati sa o analizam, sa traim cu ea, fiind de multe ori singura alternativa de informare sociala si de “educare” a tineretului. Nimeni nu mai vorbeste de Leonardo da Vinci, de Newton, Einstein, Hawkins sau alti filozofi si oameni de stiinta si cultura, genii ale gindirii umane trecute si actuale. Nimeni nu este interesat sa promoveze o spiritualitate si moralitate profunda si aici ma refer mai ales la dezineresul mass-medial si publicistic in aceasta privinta. Ma refer la treptata disparitie a adevaratilor dascali. Acei oameni care doar acum citeva decenii in urma, puteau inspira atit din puct de vedere intelectual cit si moral, generatii intregi, chiar popoare intregi.

Acei oameni, care acum sunt marginalizati de isteria stralucitoare a stupiditatii si superficialitatii.

Ma intreb, unde va duce iluzia succesul ui si al fericirii omului modern?

Este rational sa ne asteptam la o ciclicitate a istoriei si sa ne pregatim de invazia barbarilor?

Nu stiu, inchei cu Apolinaire: “Este greu de imaginat in ce masura succesul pacifica oamenii in prostie”

_______________

SĂRMANUL VOLTAIRE!

Doresc sa public in Epoca un comentariu la adresa Scrisorii deschise publicata de Dr. Avocat Petre Costea, care merita un raspuns, altfel nu ar avea nici o valoare. Deci:

Cu sentimente amestecate, am citit articolul: “Scrisoare deschisa privind evolutionismul si creationismul in scolile din Romania”, articol, scrisoare, in care cu un angajament si devotament demn de admiratie, Dr. Avocat Petre Costea, se revolta si incearca sa elimine din invatamint teoria evolutionista.Dr. Avocat Petre Costea isi motiveaza, ca reprezentant al AFR (Alianta Familiilor din Romania), acest apel, printre altele si faptului ca sub comunisti, darwinismul a fost folosit ca materie obligatorie si deci D-sa vorbeste despre “indoctrinarea in evolutionism” la care regimul comunist a supus populatia. Dar daca doctrina comunista a folosit si darwinismul in scopul de a controla masele, acest fenomen face parte din arsenalul orisicarei credinte sau tehnocratii cu ambitii de dominare dictatoriala a unui grup de oameni sau a intregii omeniri. Filozofic, dar mai ales etic-moral, nu exista nici un fel de diferenta aici intre comunism si diversele religii care cauta sa controleze fiinta umana prin indoctrinare si prin interzicere. Se pare ca Giordano Bruno a fost ars pe rug de adeptii unei doctrine dictatoriale si mai apoi Galileo Galilei a fost nevoit sa-si renege observatiile matematice tocmai spre a nu fi ars de viu de adeptii doctrinei universal acceptate in acea vreme, cel putin in Europa si in coloniile Europei.

In acest context macabru, care nu este amintit in “Scrisoare deschisa.., Dr. Avocat Petre Costea, il acuza pe Voltaire de ateism si il acuza ca ar fi un fel de guru al rautatii umane! In fond, sarmanul Voltaire, nu a facut altceva decit sa se revolte impotriva prostiei si a metodelor in-umane si corupte prin care clericii vremii lui, vorbim aici de anii 1600-1700, se straduiau sa controleze dictatorial omenirea. Voltaire s-ar fi revoltat in aceiasi masura si impotriva comunismului, deoarece sunt sigur ca, la fel ca si alti filozofi si ginditori trecuti si actuali si Voltaire este constituit din materie umana pura si nu din cirpaceli temporare care au doar un scop perfid si profitor. De asemenea, Nietzsche este amintit ca un element diabolic in evolutia speciei omenesti, dar aici il scuz pe autorul “scrisorii”, deoarece Nietzsche nu este usor de inteles nici chiar de filozofii de profesie si atitudinea lui Nietzsche fata de forta volitiva si de resursele vitale umane, irita pe cei sclavic legati de o anumita doctrina, indiferent daca acea doctrina este pur religioasa sau sociala, de exemplu legata de umanism, socialism, etc. Consider ca Nietzsche nu trebuia amintit in acest context si din pacate facind referinta la Nietzsche, autorul se auto-compromite in ochii altor intelectuali, care vad cele expuse dintr-o alta perspectiva moral-intelectual-spirituala.

“Evolutionismul nu e o stiinta demonstrata tangibil” reprezinta in opinia mea, o alta expresie dubioasa in aceasta scrisoare deschisa, deoarece Dr. Avocat Petre Costea nu ne initiaza in secretul unei stiinte demonstrate tangibil! Se dau ca exemplu 600 sau chiar mai multi ”invatati” la nivel Ph.D. (Phylosophy Doctor) care nu accepta ideea evolutionista si sunt nevoit sa ma intreb in ce ramura stiintifica sunt acesti carturari activi si cunoscuti? Si mai ales cum si cind, neobservat de restul lumii stiintifice, din care si eu modesc oarecum fac parte, evolutionismul a fost exclus ca stiinta?

Ca Pew Research Center expune cum ca 26% din populatia SUA nu accepta evolutionismul si ca 42% din populatia SUA il respinge din start, ma obliga sa constat ca, ori ceeace PRC reda ca un fel de “adevar” este bazat pe o analiza a unui anumit grup subiectiv ales de oameni din SUA sau daca nu, foarte trist atunci, ma sileste sa constat ca o mare parte a populatiei SUA este limitata in conoastére si foarte indoctrinata. De altfel, intotdeauna o singura analiza, un singur exemplu, trebuiesc privite cu restrictie si suspiciune. Ar fi fost necesare si alte exemple in acest context care sa validiteze cele expuse de PCR, altfel nu pot sa accord nici o valoare obiectiva expunerilor celor de la Pew Research Center.

Apoi, intr-un ton lamentabil, Dr.Avocat Petre Cristea, ca reprezentant al Aliantei Familiilor din Romania, se plinge de “impuneri pseudo-stintiifice” copiilor, cu directa aluzie la teoria evolutionista si ca un scut aparator intelectului infantil, se cere “libertatea parintiilor de a-si educa copii”. Ma indoiesc ca dorinta de control a parintilor asupra propriilor copii si indirect a tuturor copiiilor, este beneficiar intelectelor in formare. De asemenea aceasta libertate a parintiilor de educare a copiilor, prin interzicerea si eliminarea altor idei si concepte pe care parintii nu le inteleg si nu le accepta, ar duce direct la o dictatura de educatie si la o indoctrinare a copiilor mai severa decit doctrina comunista.

Nu, D-le Petre Costea, nu sunt de accord cu interzicerea, nu sunt de accord cu limitarea cunoasterii doar unor sabloane acceptate de un grup de oameni la un moment dat, la fel cum nu sunt de accord cu interzicerea lectiilor de religie in scoli.

Libertatea de gindire si de alegere a cunostiintelor in toate domeniile vietii intelectuale si spirituale este esentiala, daca dorim sa ne ridicam la un nivel superior, daca dorim sa dam o sansa veritabila fiintei umane sa depaseasca stadiul inferior de lupta cu proprii ei demoni, cu prostia rautacioasa, care imbracata in diverse haine stralucitoare incearca sa orbeasca omul, incearca sa-l impiedice sa vada mai departe sau mai mult decit unii si altii au hotarit ca el ar avea dreptul sa vada.

Din punct de vedere moral si, dupa crezul meu, filozofic, orisice interzicere, orisice doctrina totalitara care se expune pe ea insasi ca detinatoare a “adevarului”, mai ales a “singurului adevar”, reprezinta fundamentul unor ordini ambitioase care au ca si scop primordial controlul si dominatia unui grup anume de oameni sau al intrgii omeniri. Nu are importanta apoi ca-i vorba de comunism, imperialism, umanism, crestinism, iudaism, musulmanism, s.a.m.d.

Consider ca o angajare demna de admirat din partea AFR, ar fi fost aceea in care s-ar fi cerut educarea copiilor si tinerilor paminteni, deci si a celor de natie romana, in spiritul cunoasterii neconditionate, unde fiecare “teorie” si “doctrina” poate fi analizata si criticata, poate fii acceptata sau refuzata in conformitate cu doza de adevar si de cunoastere pe care acea teorie o detine, altfel exista doar riscul ca o forma de indoctrinare inlocuieste alta forma de indoctrinare in ambitia prosteasca pe care unii sau altii o au de a controla domeniul intelectual uman. Scolarii nu pot beneficia din nici un punct de vedere de o astfel de atitudine regresiva in gindirea umana.

Si eu sunt crescut si educat in Romania anilor 1950-1960 si, la fel ca si majoritatea celor pe care ii cunosc, deci in plina epoca de delir comunist si cu toate ambitiile sistemului, nici eu si nici altii ca mine nu am putut fi indoctrinati si transformati in marionete umane, in sclavi ai unei doctrine nesanatoase. Undeva atit noi, copiii, cit si parintii nostrii simteam, poate in mod inconstient, sau pur si simplu din dorinta de libertate a gindirii ca indoctrinarea comunista nu este in conformitate cu adevarata cunoastere, simteam ca suna fals.

Varietatea si libertaea totala in gindire si educatie, prin expunerea logica si obiectiva a tuturor fenomenelor universale, din care atit religia cit si stiinta fac parte, sunt singura sansa de evolutie intelectual spirituala a copiilor nostrii.

_______________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s