~„O poveste americană“

In 1947 un subofiter de aviatie roman , deoarece traieste am sa ii spun X.,impreuna cu mai multi colegi au reusit sa fuga din Romania  in Turcia . Au facut-o spectaculos folosind un avion meteo caruia ii preschimbasera,facusera mai mari, rezervoarele.

Au fost tinuti in Turcia vreme de circa  optsprezece luni.Au fost in „incomunicado” fiind supusi la „debriefing” intens . Finalmente au fost lasati sa plece in „lumea libera”.

X. initial a ajuns in Argentina si vreme de un si jumatate a lucrat ca mecanic de vapoare de transport comercial.In 1951 a ajuns in America.S-a „pierdut” acolo si s-a insurat cu o romanca-americana,ceva mai batrana decat el si al carei tata  avea ceva bani.

Cei doi au trait de atunci si pana acuma intr-o casa a socrului , din zona ,” la tara „,facand una si alta si nereusind sa sporeasca material.La adanci batranete  traiau,vorba vine, dintr-un venit lunar de circa  opt sute de dolari

La varsta   foarte inaintata la care sunt  , ea a ajuns sa fie luata intr-un azil ( a avut o fractura de picior) al statului.Ei nu pot sa plateasca nimic si deci se afla la voia functionarilor.El traieste uitat si intr-o casa care este ,in limbajul lucratorilor sociali locali ,”condamnata”,adica este considerata neutilizabila pentru oameni.

Ca sunt in disperare este un  eufemism.Nu mai sunt nici macar disperati : singuri,saraci,uitati,isi roaga moartea.

Si  aceasta poveste a inceput ca un „vis american” si , poate ,chiar asta si este.

ALEXANDRU NEMOIANU