~Octavian Paler

# Am vazut, mai ales in ultimii ani, prea multe canalii tinere semanand perfect cu canaliile batrane, ca sa mai fiu tentat sa consider tineretea o valoare in sine. Nu stiu daca si alti batrani din Romania isi dau seama ca noi, cei din varsta ultima, suntem din ce in ce mai enervanti. Eu, unul, da. Ce-i drept, initial m-a socat faptul ca s-a ajuns, chiar la ura, dar dupa aceea m-am obisnuit. Si nici nu ma mai mir. Stiu prea bine ca in conflictul, natural, dintre generatii, batranii n-au avut niciodata, si nu pot avea nici azi, vreo sansa. Noi aparam in mod ridicol si inutil niste ruine biologice si niste tristeti cu care o societate avida de viitor nu are ce face. Vremea noastra a trecut. Si tot ce mai putem spera e sa nimerim intr-o lume mai buna „dincolo”. Daca exista un „dincolo”.
# Cui apartine viitorul au priceput si fascismul italian, si nazismul, si comunismul, si legionarii, deoarece, fara exceptie, au mitologizat tineretea pentru a se servi de ea. Dar asta e o alta poveste. Pe mine nu ma supara nici impertinenta pe care o arboreaza unii juni politicieni, desi ea nu e totdeauna de bun gust. Ma supara doar atunci cand tineretea acopera un „nimic” mai proaspat si mai galagios decat un „nimic” reumatic.
# E „util” si „avantajos”, oare, patriotismul azi? N-as zice. Judecand dupa ceea ce se vede de cincisprezece ani in Romania, nu patriotismul umple buzunarele. El produce doar caraghiosi care vorbesc in pustiu. Si daca argumentele mele nu conving, imi ramane o scuza. Pentru mine, e prea tarziu ca sa iau in serios avertismentul pe care l-am vazut pe usa unui astronom la Boston: „O mancare buna valoreaza mai mult decat un cer instelat”.