~Moda anti-Eminescu, anti-naţional şi anti-canonic, motiv de mândrie şi progres

MODA ANTI-EMINESCU, ANTI-NATIONAL ŞI ANTI-CANONIC,

MOTIV DE MÂNDRIE SI PROGRES

Unii, văd în gesturile fanteziste ale ţambalagiilor Patapievici şi Preda, care cântă manele marinăreşti marelui jupân încă de la cafeaua de dimineaţă, un exemplu de dat la lume! Bineînţeles, nu un exemplu bun ar putea fi dat! Ci unul cam în felul acesta: un elev se scapă pe el în clasă şi în ciuda ferestrelor deschise, pute-al dracului! Dar elevii-lideri au cuvântul lor: „Lăsaţi-l aici ca să-l vadă şi doamna dirigintă ce a făcut!”.

Cam aşa procedează şi d-l Roncea cu Horia Patapievici şi Cristi Preda. Se scandalizează că articolele lor marca Pata-Preda au fost şterse de pe Internet şi n-au fost lăsate acolo ca să le vadă lumea! Păi puţeau rău de tot domnule Roncea! Iar daca-ş fi Suleiman Magnificul, ce mai bice le-aş da eu pe spinare! Iată că pot avea şi eu o idee tot atât de primitivă ca şi ideile lor anti-româneşti pe care şi le-arogă pentru a se urca pe piedestalul „originalilor” sau cum zic ei, pe piedestalul „modei progresiste europene”. Hmmm, halal progres!

Moda asta de a lovi într-o mare personalitate a românilor, pentru a te ridica, nu este nouă. Încă de pe vremea lui Ceauşescu, tipi precum Paler s-au remarcat prin aruncarea cu noroi în Ceauşescu. Şi s-au menţinut „postrevoluţionar”, aruncând şi contra lui Iliescu, şi contra lui Constantinescu şi acum contra lui Băsescu! Metoda deci nu diferea şi nu de dragul de a arăta adevărata faţă preşedinţilor României scriau aceşti „anti” ci pentru propria lor înălţare! Dacă ar fi scris numai despre Ceauşescu era cinstit, dar aşa, cu pana mereu pe preşedinţii României (deşi unii merită, o recunosc!), era o stratagemă de a nu sta la coadă şi a te băga peste rând, ca să ieşi cumva în evidenţă.

Şi treptat, moda s-a extins la primul ministru, la miniştri, la parlament, la cler, la alţii. Mai nou şi mai grav: se atacă valorile şi patrimoniul profund al neamului nostru.

Uitaţi-vă la d-l Djuvara: pentru a scoate o carte de senzaţie, pentru a se avânta în prim plan, lansează ideea cumanistă şi desfiinţează pe Basarabi ca întemeietori de ţară! Patapievici îl bagă pe Eminescu în debara, ca pe „un cadavru”. Cristi Preda îl ia imediat ca exemplu pozitiv. Iar cete de jurnalişti pregătiţi pe bandă rulantă şi la repezeală, le urmează ca într-o isterie colectivă.

Esenţa scrierilor Pata-Preda-Pleşu-Tismineţki constă în contestare perpetuă. În atacuri ieşite într-atât de mult din normal, încât ele par ceva „original”. Şi chiar sunt originale dar nu orice idee originală este şi benefică! Adică să fie folositoare, să aibă un caracter practic sau să fie o revoluţie printre alte idei.

Dar dacă ne uităm atent după lansarea acestor „idei originale” în ce locuri călduţe au ajuns „inovatori” ca Preda Cristi sau Cătălin Avramescu, mari consilieri de jupân marinăresc, este clar ca spusele lor au avut valoare zero pentru cultură, zero pentru lumea de rând şi totul pentru ei!

Degeaba o întoarce ca la Ploieşti Patapievici că el n-a zis că „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasăm dacă vrem sa intrăm în Uniunea Europeană”. Bine, n-a zis-o dar concluzia întregului articol, cam asta e! Iar scopul personal, este acela pe care l-am zis eu, ieşirea din tipare pentru a părea mai deştept ca alţii.

Ce zice Pata-Pleşu? Dar staţi puţin! Mai întâi să vă spun de ce mă aliniez şi eu la această „formulă” deja consacrată! Păi când îi văd la televiziune cum vorbesc ei la „vorbe” (patent Pleşu!) într-o locuinţă de lux, îmi trece de dorul ţaţelor de pe uliţa satului. Tot aşa torceau şi ele la vorbe pe iarbă nouă pentru că, nu-i aşa?, şi iarba de la marginea drumului tot de lux era şi ea! Şi luau la bârfă tot satul, de la văcar până la popă.

Aşadar, ce zice Pata-Pleşu?

I-auzi: „Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi ieşim azi din zodia naţionalului.” Va să zică, lumea e pe cale de a declanşa război în Balcani din cauza „naţionalului” iar Patapievici se scarpină liniştit în cap, muşcat de păduchi europeni. Noi nu trebuie să mai fim „naţionali” ci doar sârbii şi ungurii! Care unguri, îşi pun pe situl judeţului Covasna simbolurile şi junii lor îmbrăcaţi în costume maghiare!

Toate naţiunile luptă pentru identitatea lor, numai la români zodia naţionalului trebuie să apună! Aţi mai auzit vreodată vreo diversiune mai mare, deschisă „la ambele capete”? Pentru că ea este lansată în dublu scop. Primul ar fi năucirea acelora care nu prea au timp de citit. Ce-şi vor zice ei? „Ia uite mă, ce-al dracului e Patapievici, se dă la Eminescu!”. Şi când dai în „mai marii României” întrebarea este: iese ceata Pata-Preda-Pleşu în evidenţă cu ceva în acest fel? Ieseeee! Deci, diversiune reuşită!

Al doilea, însăşi diversiunea e un şpil. Intr-o lume fără canoane, tradiţie, patrimoniu, fără iubire de naţie şi dragoste de cultura pe care ne-au lăsat-o înaintaşii, ceata revoluţionară, „europeană”, a lui Pata-Pleşu va fi urcată pe marele piedestal, pe măreţele culmi ale perfecţiunii aidoma chiorului ajuns împărat în ţara orbilor!

Pentru că ce mai zice Horia?

„Profund el (Eminescu n.a.) nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti.” I-auzi, Miţule! Car’ va să zică, nimeni nu trebuie să mai gândească esenţa, rădăcina lucrului, cauza şi direcţia lui, pentru că nu eşti „postmodern”, nu eşti la modă! Alta trebuie să fie acuma cutuma „intelectualilor progresişti” ca Pata-Plesu: să bea nişte tutun marinăresc pe malul mării, să scrie cu partizanat politic spunând că din contra, alţii sunt cei care se vând sau sunt deja vânduţi, nu ei!

Iar ca să arate clar că alţii sunt vânduţi, ei fiind fireşte „progresişti europeni”, inventează formula unei culturi româneşti „diferite” (ghici!) de cultura franceză, „ca şi celelalte mari culturi”. Pe urmă mai spun că nu ei, plimbăreţii duşi la mare cu helicopterul prezidenţial, fac din cultura română contemporană una „a admiraţiei, a elogiului şi a apologiei”! Ci ceilalţi! Ei fiind fanii culturii franceze şi a celorlalte mari culturi, care prefera critica, răsturnarea valorilor, contestarea. Aţi văzut unde-i progresul? Să ne facem praf valorile naţiei!

Asistentul (bine zis!) universitar şi băsescian Cristi Preda călcând în rahatul diversionist al lui Horia îşi începe şi el ideile „progresiste” aşa: „Daca un intelectual francez ar afirma azi ca „exista un om deplin al culturii franceze”, el s-ar descalifica, indiferent daca obiectul demonstraţiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud”. Păi cine ar fi afirmat vreodată că „există vre-un om deplin al vreunei culturi”? Însăşi noţiunea de cultură este altceva! Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori (DEX online) nu poate fi în nici un fel apanajul cuiva, aici e un nonsens! Iar un francez n-ar scoate niciodată din contextul general pe Descartes, Balzac sau Rimbaud cum nici unui român nu-i este permis să separe din cultura naţională pe Eminescu, Creangă sau Caragiale. N-am auzit nici-un francez că vrea să-i scoată pe Descartes, Balzac sau Rimbaud din cultura proprie şi să-i arunce în debara ca „depăşiţi” aşa cum fac „progresiştii” noştri, adicătelea Pata-Cristi-Pleşu!
În ce scop o fac, am spus. In ce fel, o spune asistentul pe şleau dând exemplu unor presupuse cutume „din cultura franceză” (ca şi celelalte mari culturi, mai adaugă el): răsturnarea valorilor, contestarea.
Poate el dovedi că francezii, germanii, italienii sau alte naţii s-au pus pe dărâmarea propriei culturi, pe răsturnarea valorilor ei, pe contestări drastice? Asta să fie moda progresistă a occidentului actual? Care păsărică de-a lui Băsescu i-a şoptit lui o asemenea prostie?
Vai şi amar de capul nostru! Hai să ne dărâmăm valorile, hai să le „răsturnăm”!
Hai să-i dăm jos pe Eminescu, Creangă şi Caragiale şi să-i punem pe Patapievici, Preda şi Pleşu!Asta-i mai lipsea României!

Doamne fereşte!