■ PERSPECTIVE ŞI RETROSPECTIVE – o rubrică de Ioan Mugioiu (Elveţia) – arhiva

SUVERANITATEA STATALĂ ÎN LOC DE SĂRĂCIE

Langenthal. Elveţia. 14 Septembrie 2008. Un titlu deosebit de sugestiv al unui articol foarte intere-sant apărut în ziarul <<Zuercher Zeitung>> ,din 26 Iunie 2008, sub semnătura D-lui Johannes B. Kunz (şeful actual al Secţiei de Sarcini Extraordinare din Secretariatul de Stat în Departamentul Confedera-ţiei Elveţiene) : „Suveranitatea statală în loc de sărăcie. De ce ţările dependente de ajutorul de dez-voltare trebuie să devină suverane.”

„Suveranitatea statală e considerată pe scară largă astăzi ca o piedică în colaborarea internaţională, pace şi bunăstare. De fapt şi adevărat, suveranitatea este cauza bogăţiei în Vest, deaceea este ea apă-rată în ţările care năzuiesc spre bunăstare din Est. Subdezvoltarea Sudului este urmarea lipsei de su-veranitate. Politologul francez Bertrand de Jouvenel descrie suveranitatea ca totalitatea autorităţii legitimate a statului, ca o idee modernă ale cărei începuturi pornesc de la prăbuşirea nobililor euro-peni şi concentrarea puterii în persoana stăpînului absolut şi suveranului.”

Revoluţia franceză a realizat la 1789 un nou suveran: „statul popular”.

Există oare în istorie vreun exemplu de stat cu suveranitate limitată, dar cu o bunăstare spirituală şi materială ridicată ? Pînă la timpurile actuale, nu. Statul este singura formă de organizare socială, care

poate asigura unui popor sau naţiune bunăstarea. Tocmai prin caracterul colectiv şi deci un ţel unic centralizat. În Elveţia, cu toate că este un stat federal, statul este totul (fie pentru Elveţia germană, Elveţia franceză sau Elveţia italiană). Fiecare cetăţean elveţian, indiferent de poziţia lui în societate are un nivel de trai asigurat. Franţa îşi mulţumeşte bunăstarea tocmai centralizării ei şi puterii statale. Altfel Franţa ar fi fost în coada Europei ! Belgia îşi mulţumeşte lipsa de dezvoltare, în comparaţie cu vecinii ei tocmai lipsei unui stat puternic. Olanda a putu să devină <ea însaşi>, numai, la timpurile lui Mihai Viteazul, cînd s-a eliberat de sub spanioli. România a pierdut „trenul” la acele timpuri ale lui Mihai Viteazul, lăsînd să i se prăbuşească <podul spre naţiune>. Nici victoria militară din 1918 nu a

fost folosită, precum la olandezi la anii 1600 şi la francezi la anul 1918, în interesul ţării. Căci in anul 2003 românii adoptă o constitutie antistatală transformănd România într-un stat multinaţional. Sărăcia anului 2008 este cruntă în România. Jaful ţării a devenit virtute în România şi pus pe picior de egalitate cu inteligenţa. În Suedia, ţara cu cîteva milioane de locuitori, statul e sfînt. Printr-o economie centra-lizată ( de la ac de cusut, automobile, locomotive şi pînă la program spaţial) se realizează cîştigurile care asigură un înalt nivel de trai chiar şi unui şomer (de cîteva ori mai ridicat decît al unui inginer român într-un post de răspundere). În Finlanda, statul asigură bunăstarea pînă şi a unui bătrîn nepens-ionar, asigurîndu-i asistenţa medicala gratuită, locuinţă gratuită şi hrana zilnică care i se aduce acasă.

„Sistemul vestfalic a mijlocit statelor suverane reglementatrea avuţiilor şi posesiunilor interne. Diferi-te state precum Anglia, Olanda şi Confederaţia Elveţiană au aşezat temelia pentru dezvoltatrea capi-talismului şi a dreptului exclusiv al statului pentru ridicarea impozitelor şi a democraţiei moderne.

O religvă a timpurilor trecute ?”

Numai prin puterea statului, Confederaţia Elveţiană a putut supravieţui fără războaie cîteva sute de ani. Secretul a fost o armată deosebit de puternică. Mulţi politicieni elveţieni sînt convinşi că dacă Elveţia ar fi fost un stat naţional, nivelul material şi spiritual al ţării ar fi fost mult mai ridicat. Suveranitatea limitată poate, desigur pentru popoare ( nu naţiuni) incapabile şi cu nivel scăzut de inteligenţă, să în-semne un avantaj, în sensul că „şeful” asigură un nivel de trai mai mult sau mai puţin acceptabil (dar fără foamete şi boli). Acesta este de fapt scopul <Globalizării>.
„Suveranitatea, considerată pe nedrept ca un concept pur juridic, este tratată astăzi ca un scut de apărare în spatele căruia dictatorii îşi pot desfăşura activitatea lor nefastă nederanjaţi. Această per-cepere a realităţii politice a dat ocazie fostului secretar al ONU, Boutros-Ghali să spună, că timpul suverani-tăţii absolute şi exclusive a trecut, mai ales că teoria nu s-a potrivit cu practica. Urmaşul său Kofi Anan credea că poate să confirme aceasta şi că ar putea să redefinească suveranitatea statală.

Cînd pe deoparte ONU întreprinde aşa numitele intervenţii umanitare în state suverane, zace pro-blema to-tuşi în primul rînd nu în aceea că, deasemenea ca şi  în Europa vestfalică, se răneşte suve-ranitatea, ci că aceste intervenţii în cele mai multe cazuri sînt fără rezultate şi cel mai des, precum în Somalia, în Irak, au urmări care sînt mai tragice decît starea de dinainte de operaţie. Pe de altă parte extinderea către Est a Uniunii Europene reprezintă încercarea cu mijloace paşnice de a ridica un nou imperiu feudal în care apare o reţea de instituţii abia capabile să dea socoteală unei subţiate şi parţi-ale suveranităţi. Atît pentru apologeţii amestecului în treburile interne ale altor state cît şi pentru susţinătorii integrării europene  suveranitatea statală este o relicvă a timpurilor trecute.”

Dispariţia lagărului comunist la anul 1990 şi implicit a unui echilibru militar în lume a condus automat la apariţia unor forţe de dominaţie economică şi implicit politică, de tipul <democraţia leului>, <a la Fontaine>. Căci aşa „a lăsat Domnul pe pământ” starea de lucruri !

Desigur că în această situaţie, suveranitatea devine o piedică în cadrul procesului de „colaboare” între ţări. Menţinerea niveluilui de trai (lupta pentru ciolan), în noul echilibru economic, devine „mărul lui Adam”. Căci piaţa vestică de export, în fostele ţări comuniste, a dispărut !

Corespunzător dispare şi rolul de „supervizor” neutral al ONU. El încape pe mîna ţărilor vestice prin nominalizarea unor marionete vestice, chiar dacă uneori erau oameni de culoare.

Războiul din Serbia a fost cea mai flagrantă încălcare a suveranităţii naţionale a unui stat. Şi aceasta cu aprobarea ONU ! Cele mai groaznice bombardamente din istorie. Motivul: detronarea unui „dictator” ales legal de către popor. Sau, limitarea suveranităţii unei ţări ? Asemenea organizaţie s-a blamat pen-tru totdeauna.

Dovadă: Acţiunea rusească în Georgia s-a desfăşurat absolut după acelaş model ca în Serbia. Deci ONU a legalizat de fapt o nouă linie în limitarea suveranităţii statale.

„Cele mai multe din ţările în curs de dezvoltare, şi anume în Africa la sud de Sahara nu au fost, de la dobîndirea neatîrnării lor, niciodată cu adevărat suverane. Pe deoparte au rămas ele sub influenţa puterilor coloniale de dinainte şi deci sub amestecul regulat şi deseori forţat în treburile lor interne. Pe de altă parte intră ele în reţeaua ajutoarelor de dezvoltare, de stat sau privat, care în capitatele vestice proiectează strategii şi planuri în care suveranitatea, din cauza nepotrivirilor dese cu condi-ţiile impuse, este tratată ca piedică în calea dezvoltării şi ca nerespectatrea drepturilor omului sau a egalităţii femeilor cu bărbaţii sau a unor regimuri nepotrivite.

De ce însă au nevoie statele dependente de ajutor străin de suveranitate ? Pentru că numai suverani-tatea crează premizele de apariţie a capitalului necesar pentru dezvoltare.”

Există vreo ţară africană care în ultima jumătate de secol a reuşit să devină suverană  şi respectiv să aibă o creştere a bunăstării materiale şi spirituale ? Niciuna. Dispariţia comunismului a tăiat orice şansă de suveranitate a unor ţări din Africa, care începuseră cu ajutorul URSS, României, Germaniei Democrate, etc, programe statale economico-politice de suveranitate. Pare grotesc, dar în asemenea ţări, distruse pentru totdeauna de colonialismul vestic, numai societăţi totalitare comuniste pot conduce la o suveranitate şi respectiv bunăstare.

„Numai cu ajutorul, menţionat din aceste scrieri, bazat pe puterea civilizatorică a statului suveran a luat fiinţă capitalul mobilizator şi capitalul capabil de investiţie, care în ţările în curs de dezvoltare au dat posibilitatea tranzacţiilor peste reţelele ilegale şi criminale ale posesorilor pământuriler ţărăneşti sau grupurilor mafiote. Numai cînd prin activitatea statului suveran eşecul economiei la negru, a co-rupţiei şi a presiunilor financiare, precum şi riscul urmăririi statale devine  mai scump decît sarcinile legalităţii, apar atunci siguranţă juridică, proprietate şi capital. Prea mari sarcini de impozite încu-rajează ilegalitatea, frînează formarea de capital şi pereclitează suveranitatea.

Perturbarea cu Africa

În Asia statul suveran este spre modă, în Sud însă, pînă acum abia. Siguranţa juridică în America Latină există numai pentru o infimă minoritate, în Africa la sud de Sahara practic inexistentă.

În cele din urmă pot instituţiile de dezvoltare să frîneze capacitatea de formare a capitalului, căci ele condiţionează prin programele de dezvoltar,  dorinţele şi necesităţile ţărilor beneficiare de ajutor.. Suveranitatea alunecă prin aceasta, ca un sinonim al Naţionalismului şi Dictaturi, în loc de formula magică a transformării bunurilor ilegale în capital. Că prin aceasta dezvoltarea este evitată au observat ţările primitoare de ajutor. Ele au refuzat în decembrie 2007 la întîlnirea din Lisabona- Piaţa Comună- Africa- parteneriatul cu Uniunea Europeană, cu toate că aceasta promitea ajutoare substanţiale. Prevăzutul comerţ liber ar fi dezavantajat pe africani, în timp ce condiţionările ajutorului de dezvo-ltare ar fi rănit suveranitatea.

Într-o carte multilaterală cu titlul <<Perturbarea cu Africa>> propune Robert Calderisi, fostul repre-zentant al Băncii Internaţionale, analiza compoziţiei Bancii Mondiale, Fondului Internaţional şi pro-gramului ONU  de dezvoltare, ale căror domenii de activitate  sînt neclar  mărginite.El aşteaptă, odată cu reducerea „actorilor”, o ridicare a transparenţei şi eficienţei ajutorului de dezvoltare, care suverani-lor le va uşura legitimarea ajutorului din ţările donatoare. Prin aceasta ar putea să ia fiinţă o bursă in-ternaţională a colaborării, care prezintă programul propriu de dezvoltare al ţărilor receptoare şi unde instituţiile de ajutorare îşi pot alege strategiile lor conform acestor programe. Astfel că se poate realiza piaţa de ajutor de dezvoltare cerută de expertul ONU, Stephen Browne, şi prin aceasta se poate garan-ta atît  suveranitatea receptorului cît şi a emitentului.

Statele Europei aşteaptă din continua subţiere a suveranităţii lor bunăstare în viitor. În Asia , unde astăzi se produce capital, este suveranitatea, de nediscutat, ca realizare a secolului 20, precum în Euro-pa înainte de 1914. Pentru oamenii din ţările în curs de dezvoltare- cea mai mare parte a populaţiei globului- este suveranitatea o idee modernă, tot aşa de nouă şi atractivă precum şi sperata şi realizata bogăţie.”

Statele din Asia, precum China, Vietnamul, statele Coreiei şi Japonia au un orizont bine defi-nit şi stabil: consolidarea statală şi suveranitatea ca motiv al bunăstării.

China are cel mai mare ritm de dezvoltare eonomică cunoscut pînă acum. Efectul nu s-a lăsat mult aşteptat în bunăstare. Colegi de-ai mei de serviciu sînt ocupaţi în China cu succes în in-stalaţii chimice. Ei iau masa de prînz în cantină alături de colegii chinezi.

În Lucerna (Elveţia) turistul chinez este onorat şi asta nu numai pentru pătura superioară chineză. Ce mai există în tehnologia vestică ce nu e în China produs ? O imensă ambiţie na-ţională, cu mari perspective de succes. Nu şi-a luat în considerare Vestul prea multe optimi-ste şanse de succes ? Sau şansa disperării ?

Vietnamul, ţara victoriei militare a tuturor timpurilor, a renăscut din cenuşe şi pomi fără frunze, şi este pe drumul clar al bunăstării.

Coreea de Sud a reuşit în cca. 15 ani să devină o forţă economică de temut pentru multe ţări vestice. Automobilele coreene reduc, prin calitate, evident şansa automobilelor vestice. Coreea de Nord, cu toată sărăcia actuală, reuşeşte să devină o putere nucleară, ceea ce nu este prea simplu de neglijat (nu politic, ci ştiinţific şi tehnologic).

Japonia este cel mai fascinant stat al Orientului Îndepărtat. De la 1945 încoace, suveranitatea statală, cu toate condiţiile înjositoare americane, a fost, fără nici un fel de derută, scopul prin-cipal al acestui popor talentat. Bunăstarea a urmat automat, moderat, dar sigur. Căci caracte-rul colectiv al acestui popor nu cunoaşte compromise. Chiar dacă într-un hotel din Tokio se doarme ca într-o cuşetă de tren. Nici cele două bombe nucleare inutile (pe care ultimele do-cumentare americane (2008) încearcă, grotesc, să le justifice ca necesare, ca motiv, ca să reducă pierderile americane la cucerirea Japoniei în 1945) nu au reuşit să le distrugă spiritul naţional.

Tehnologia japoneză era şi în anii 1943-1945 superioară tehnologiei americane, franceze şi germane. În domeniul naval, navele japoneze, conform specialiştilor americani, care le-au inspectat în 1945, erau mult superioare tehnologiei americane, deaceea, pentru ca ruşii sa nu copieze tehnologia japoneza din 1945, le-au aruncat în aer ( ca. 26 bucăţi). La o întîlnire între un submarin japonez (la anul cca. 1943-1944, după o independenţă de drum de 35000 Km) cu unul german, era submarinul german ca un „purece faţă de elefant”.). Avioanele japoneze erau în 1944-1945 militar deosebit de eficiente. Pregătirea militară japoneză era absolut de vîrf. Astăzi fiecare copil japonez ştie în caz de cutremur, ce e de făcut. Rezultat: deosebit de puţine victime umane în caz de cutremur sau alte catastrofe naturale. Cultură deosebit de bogată şi cu o clară identitate. Actual, cea mai inventivă naţiune de pe pământ. „Nimic nu zboară şi se mănânca”, precum spune vechiul român, fără ceva japonez: tehnica automobi-lului este de departe cea mai avansată din lume, tehnica electronicii şi calculatoarelor nu este mai prejoasă decît cea americană. M-ar interesa cu ce japonezii sînt mai prejos decit america-nii ! Mîndria japoneză are o clară bază materială. Asta m-a convins, că pentru mândrie există  o bază neapărat necesară.

Nu se poate începe un război al Georgiei împotriva Rusiei, dacă nu există o armată georgiană capabilă de un război. Promisiunile vestice făcute Georgiei sînt numai pe hîrtie. Un japonez nu ar putea gîndi şi acţiona ca un georgian sau român.

Afganistanul a dovedit că e capabil de suveranitate în războiul cu Rusia. Cu toate că eonomic era „purecele faţă de elefant”. Un popor lipsit de economie, dar plin de naţiune ! În lupta cu Vestul, şansele sînt din zi în zi mai reale. Un popor, fără stat, dar cu naţiune puternică, are şansa cuvintului de sfîrşit.

Iranul, o mare cultură şi un stat puternic în antichitate, nu a uitat de suveranitaea sa amenin-ţată de noile actuale condiţii internaţionale. Arma nucleară a devenit astăzi singura forţă, din păcate, a respectului statal. Deja iranienii sînt capabili, în domeniul de tehnologie de virf, să ofere ţărilor dezvoltate o mare surpriză a suveranităţii. Chiar dacă femeile iraniene, conform democarţiei vestice, capul cu o maramă şi-l acoperă (dar acesta este dreptul iranian la o iden-titate naţională). Israelul va trebui cu acestă ţară să ajungă la o înţelegere şi nu invers !

India, ca întotdeauna una din cele mai mari culturi ale lumii, cu o vechime de neestimat încă,

cu un „pas de melc”, „prin noi însine”, dar sigur, filozofic cu siguranţă una din cele mai sta-bile naţiuni ale lumii, îşi defineşte suveran drumul istoric. Inteligenţă la un înalt nivel, spiri-tual şi tehnic şi „prin noi înşini”. Pradă a < globalizării>, înţelege conştient aceste manevre.

Indonezia, un stat cu tendinţe suverane, dar cu potenţial uman încă nesuficient conştient acestui ţel. Din păcate prea puţin dinamic.

Este uimitoare paralela între Africa ş România ! Corupţia în Romania a mers de la mic pînă la şefi de stat, de la cîteva kilkograme de mere pînă la vinderea ţării. Merită un asemenea stat să existe în Europa ? Deaceeaa au reuşit slavii şi maghiarii să pătrundă pe teritorii locuite de români (respectiv daci) şi să-şi impună puterea. Tracii erau ,documentar, ca un popor slab cunoscut. Slăbiciunea unui popor se plăteşte. Deaceea românii nu au ajuns la naţiune.

__________________

REVOLUŢIA ROMÂNĂ ŞI EUROPA DE VEST

24 Octombrie 1999. În seara zilei de 17 Decembrie 1989 m-am suit în gara Dunav, din Belgrad, în acceleratul Belgrad-Timişoara-Bucureşti sosind de la Basilea (Elveţia). Descrierea întîmplărilor am făcut-o în articolul <Declaraţie>. Pe această rută mai fusesem încă de două ori în Romania. Deosebit de ciudată a fost situaţia din gara Vîrset (Iugoslavia), unde nu s-a suit nici un pasager, cu toate că sala de aşteptare era plină. Uşile, în spatele cărora stăteau o mulţime de persoane erau încuiate ! De ce ? Ajuns la Moraviţa , am fost daţi jos din vagoane (numai cetăţenii străini !)cu geamantane cu tot şi duşi într-o sală mare. De la cei doi soldaţi de securitate de la intrare am aflat că, peste cîteva ore, vom fi trimeşi înapoi la Belgard, exact ca şi călătorii din seara precedentă. De la unul din soldaţii (cel cu cîine lup) de la intrare (Prenume :Wolfgang , din Bucureşti) am aflat că la Timişoara s-a declanşat o intervenţie străină. Nu-mi venea să cred. Nici nu eram pregătit mental pentru o asemenea ipoteză. Nici unul din pasageri nu a fost controlat sau legitimat. Ceea ce absolut clar am remarcat, a fost existenţa a două grupuri foarte omogene (evident în „civil“): o grupă de poloneze şi un grup de arabi, toţi de acceaşi vîrstă. Cu experienţa europeană, care o am, pot afirma, cu mare probabilitate, că era vorba de un grup de mercenari arabi din Anglia. Probabil aceiaşi care în Timişoara au tras în grupul de copii. Mercenari polonezi, au luptat şi în Croaţia, în numele catolicismului, împotriva sîrbilor ortodocşi. Deasemenea mercenari germani au luptat în Croaţia împotriva sîrbilor. Speculaţiile lansate de diversioniştii vestici, că Securitatea şi Armata au tras, au avut efect moral la timişoreni . Nimeni nu a avut capacitatea de pricepere, că Securitatea sau Armata nu ar fi întreprins o asemenea acţiune. Din multe motive. Spun aceasta ca anticomunist.

Diversiunea externă şi-a realizat, cu destul succes, mobilizarea maselor împotriva propriilor organe de apărare. Succesul s-a datorat în special cosmopolitismului românului, lipsei unui sistem propriu românesc de informare în masă şi lipsei capacităţii de înţelegere politică a românului. Cine a organizat transmiterea pe viu a „Revoluţiei“ pe tot globul pămîntesc ?. O întrebare deosebit de importantă, căci TV-Romană nu ar fi fost capabilă de aşa ceva ! Radio Budapesta, citat continuu în mediile informaţionale vestice, anunţa, a doua zi după „revoluţia“ de la Timişoara un număr de 60.000 de victime ale Securităţii Române ! Copii împuşcaţi de „Securitate“ la Timişoara! Emoţiile trebuiau continuu ridicate la extrem, pentru pregătirea Legitimităţii unei Intervenţii armate vestice şi probabil estice în Romania. Pactul Hitler-Stalin se pare că a funcţionat din nou. Am stat de vorbă cu martori oculari ai „revoluţiei“ ,care mi-au relatat că în Sud-Estul Ţării se puteau întilni oameni ciudaţi ca comportament şi îmbrăcăminte. Se presupune că erau diversionişti ruşi. Punerea în aplicare a Pactului Hitler-Stalin a fost prompt împiedicată de către Armata Romană. Răspîndirea „Revoluţiei“ la Bucureşti o aşteptam într-un hotel din Belgrad. În Bucureşti apar deasemenea mercenari arabi diversionişti. Evenimentele din Bucureşti ridică deosebit de multe întrebări , la care printr-o cercetare amănunţită se poate da un răspuns clar.

Unele din întrebările de bază : Cine a incendiat Biblioteca Universitară ?. Cine a încercat să incendieze Muzeul Naţional de Artă? Ce scop au avut aceste acţiuni diversioniste: efect imediat de mobilizare a romanilor împotriva Armatei sau efect de durată, prin distrugerea unori valori inestimabile de cultură, pierdute pentru totdeauna pentru Cultura Romană ? Căci ,la acea dată , Securitatea deja nu mai juca nici un rol ! Orice speculaţie în această direcţie conduce la superficialitate.

Diversiunea Culturală este astăzi una din principalele strategii vestice de luptă în hegemonia politico-economică. Căci un popor fără identitate culturală proprie are, în lupta pentru existenţă şi un nivel mai bun de trai, numai o şansă : sclavia modernă în numele „democraţiei vestice“.

Evenimentele şi cauzele „ Revoluţiei“ din Romania din Decembrie 1989 pot fi elucidate încă, la 10 ani după desfăşurare. Date suficiente există, martori oculari şi participanţi direcţi (medici din spitalele din Timişoara, militari, membrii ai Securităţii, luptători revoluţionari, primari, cetăţeni de la graniţa vestică, ş.a.) există. E nevoie numai de o muncă intensivă practicată de persoane cu largă viziune (necosmopolite şi cu spirit de ţară) politică şi culturală şi neinfluenţate de diversiunea vestică.

Sunt necesare o serie de clarificari a unor evenimente de bază :

1.Cine a organizat Războiul Informaţional împotriva României: persoane particulare, „jurnalişti“, organizaţii neguvernamentale, organizaţii guvernamentale, membrii corupţi ai Consiliului Europei, etc. ?. Materiale documentare există suficient în presa vestică.

2. Care au fost primele semne şi acţiuni premergătoare „revoluţiei“ de la Timişoara ? Cu foarte mare probabilitate se pot obţine date şi de la autorităţile şi serviciile iugoslave.

3. De ce erau blocaţi călătorii în gara Vîrşet ? 4. Cine a condus copii în Timişoara prin faţa armelor teroriştilor ?

5. Cine a organizat înscenarea din cimitirul din Timişoara ? „Descoperitorul“ victimelor există şi deci poate fi cercetat. Această acţiune a fost în amănunt organizată şi a avut urmări din cele mai grave asupra imaginei României în străinătate. Este vorba de o insultă adusă poporului român şi nu regimului Ceauşescu. Intelectualii timişoreni au istorica datorie de a elucida această monstruoasă înscenare. Un popor care are pretenţia că are Naţiune, are obligaţia de a-şi apăra calitatea de naţiune.

6. Cine a organizat transmiterea continuuă a diferitelor evenimente şi în special a înscenării din cimitirul de la Timişoara în reţelele de televiziune mondială ?

7. Cine au fost mercenarii (teroriştii) din diferite oraşe ale ţării şi cum au acţionat ei ? Există nume şi date suficiente de terorişti arabi ucişi în luptă. Date suplimentare se pot obţine şi de la autorităţile iugoslave, căci mulţi terorişti au pătruns prin Iugoslavia. Deasemenea de la diferite aeroporturi româneşti unde au aterizat avioane în perioada premergătoare „revoluţiei“.

8. Cine a incendiat Biblioteca Universităţii din Bucureşti şi cine a încercat să incendieze Muzeul Naţional de Artă ?

Sunt întrebări care trebuiesc clarificate chiar dacă multora din interiorul ţării sau multora din exteriorul ţării nu la va fi pe plac.

Toate aceste evenimente au fost posibile numai datorită românilor şi Orbului găinilor. Aceste clarificari pot avea un efect deosebit de pozitiv asupra evoluţiei viitoare a societăţii româneşti şi a României. Căci „ revoluţia“ nu s-a terminat în Decembrie 1998.

Eşecul ei în Decembrie 1998 , dpdv extern, nu a însemnat şi sfîrşitul ei. Perseverenţa bolnăvicioasă vestică, cu pionul Ungaria, continuă acţiunea de diversiune politico-economico-culturală împotriva Romaniei :

1.Conflictul „etnic“ de la Tîrgu Mureş din martie 1990 (în ziarele germane definit ca Pogromul de la Tîrgu Mureş împotriva minorităţii maghiare) organizat şi coordonat din exterior, soldat cu un eşec extern. Imagini televizate fac din nou ocolul pămîntului. Romani bătuţi cu ciomege şi căzuţi la pămînt, sunt prezentaţi la televiziunile vestice ca etnici maghiari maltrataţi de romani !. Minciuna jurnalistică brutală şi iresponsabilă vestică lucrează cu febrilitate la escaladarea conflictului.

<Marele Atlas al Lumii> (1990, Naumann & Goebel) sub patronajul concernului german Bertelsmann conţinea deja la această dată <Regiunea Autonomă Maghiară> pe harta României. La protestul meu mi s-a răspuns, textual:.< Mureş este o provincie în România, unde trăiesc foarte mulţi unguri. După rearanjarea graniţelor după cel de al II-lea Război mondial, populaţia ungară se străduieşte să obţină o regiune autonomă în cadrul României, pînă astăzi însă fără succes. Cartografii au marcat denumirea

Mureş-Autonomă Maghiară şi Szekelyföld ceva prea devreme >. Obrăznicie iresponsabilă, care indică rolul german în acţiunea de distrugere a României.

2.Diversiunea Informaţională în sistemele de informare în masă vestice prin falsificarea realităţilor din Romania. În majoritatea cazurilor este vorba de autori de etnie maghiară din România. Succes total.

3.Presiuni masive ale unor cercuri corupte mafiote (germani în special) din Consiliul Europei asupra guvernului roman privind „drepturile“ la „identitate culturală“ a „minorităţii“ maghiare din Romania, care au mers atît de departe încît practic statul

roman a ajuns la desfiinţare. Amestec masiv în treburile interne ale României.

4.Presiuni vestice , în schimb de promisiuni deşarte, pentru desfiinţarea Armatei Române.

5.Presiuni vestice , in schimb de promisiuni deşarte, pentru desfiinţarea economiei romaneşti şi transformarea României

într-un stat agrar la nivelul unor ţări latino-americane şi africane.

6.Marginalizarea Balcanului şi transformarea lui într-o „rezervaţie“ vestică, fără nici un cuvînt de spus în Europa. Ci numai o Piaţa imensă pentru produsele vestice şi deci pentru menţinerea nivelului de trai în ţările vestice.

Toate aceste acţiuni au fost posibile din cauza naivităţii poporului roman, incapabil de a înţelege falsurile brutale şi perversitatea morală vestică.

Din Istorie nu s-a învăţat nimic. S-au făcut întotdeauna false alianţe, cu un partener tradiţional antiromanesc : Germania.

Orbul Găinilor nu are vindecare. În plus, guverne infantile, care pentru cîţiva dolari, au distrus statul roman, economia la nivel de vîrf mondial şi întreaga societate romanească. Dacă toate aceste acţiuni, care fac parte de fapt din „revoluţie“, nu vor fi clarificate de către societatea românească şi la locul potrivit categorizate prin sistemele de informaţii în masă, România nu va avea nici o şansă de supravieţuire ca stat şi implicit ca naţiune.

_________________

~”Bursa calităţii”

Produse româneşti

Ulei de motor PETROM Multigrad RO3 M15W40 Super 2hc. Durată de viaţă de cca. 4 ori mai mare decît un ulei de motor similar german. Deaceea cînd plec din România îmi cumpăr o rezervă bună de asemenea ulei.

Prelucrari mecanice de precizie şi tratamente termice pentru piese mari la CUG-Cluj. Nu multe firme în Europa de Vest pot face asemenea prelucrari. Prin anii 1996 am comandat pentru o firmă elveţiană, producătoare de mari prese, batiuri deosebit de complexe din punct de vedere al sudurilor şi prelucrărilor de precizie. In plus mese de scule pentru prese cu o precizie şi calitate a suprafeţelor deosebit de ridicate, executate intr-un termen record de 2 săptămâni. La recepţia lor, beneficiarului elveţian nu-i venea să creadă că au fost produse în România. Succesul CUG-lui Cluj s-a datorat atunci directorului G. Ciurtin.

Produse lactate NAPOLACT- Cluj a căror calitate este cu mult deasupra calităţii celor mai bune produse vestice similare. de ex.: caşcavalul Moeciu şi untul de masă.

Untul de masă ( 85%) produs la Baia Mare. Efectiv calitate ce nu se poate întîlni în Vest.

Pui proaspeţi şi congelaţi de la Iaşi. Gust de neconfundat ( cu alte genuri de carne) în comparaţie cu cele mai bune produse similare vestice, chiar şi cele denumite „BIO”.

Carne de porc de la combinatul de porci de la Călăraşi. Carne de porc cu gust de carne de porc. De neîntîlnit în Europa de Vest, chiar şi în Franţa ( ţara cea mai calitativă europeană, dpdv al calităţii mîncării) şi chiar şi aceea produsă „BIO”.

Cîrnaţi olteneşti proaspeţi de porc produşi la Râmnicul Vâlcea.

Ciocolata ROM. Până la anul cca. 2000, de un înalt rafinament. O reţetă originală, care din păcate, prin vestificare ( zahăr excesiv şi chimicale) a devenit „leşinată”.

Berea CARAIMAN, CIUCAŞ de BRAŞOV, CIUC şi URSUS sînt beri de nivel de vîrf european. Cu un gust deosebit de rafinat şi inconfundabil. De aproape 30 de ani cunosc foarte bine berea vest-europeană. Dau absolut clasă berii germane !

Apele minerale: Poiana Negri, Borsec, Biborţeni, Dorna, Tuşnad sînt exclusiv peste orice apă minerală vest-europeană. Concurenţă vest-europeană pentru aceste ape îmi este necunoscută, cu toate că de aproape 30 de ani, beau numai apă minerală, căci cea de la robinet este efectiv periculoasă.

Benzina „ROMPETROL”. Primul lucru pe care-l fac cînd intru în Romania, de mulţi ani de zile, este să caut o staţie de benzină ROMPETROL. Cînd părăsesc România caut la graniţă întotdeauna o staţie ROMPETROL. Motorul lucrează complet altfel.

Transportorul blindat cu 4 axe. Piesă de mare valoare militară. Transportoarele similare vestice au numai 3 axe, ceea ce le limiteaza esenţial domeniul de folosire. Firme vestice militare au început să copieze deja acest model. La valoarea acestui transportor blindat se ridică numai transportorul similar rusesc.

Conform unei emisiuni specializate la televiziunea elveţiană din anul 2005, fiecărei arme

scoase din funcţiune ( aşazisa „dezarmare” propusă de Vest) după anul 1990 i-au luat locul

10 arme ! Înarmarea a atins, în anul 2005, un grad nemaiîntîlnit în istoria omenirii.

Puşca automată AKM 47, variantă românească. Armă deosebit de sigură în funcţionare şi de precizie.

Avionul de luptă românesc IAR –cu performanţe tehnice deosebite, în comparaţie cu produse similare vestice.

Sacou produs la Cluj. Calitate de virf european.

Ing. Hidraulică – Construcţii de maşini – Instalaţii Industriale

IOAN MUGIOIU, Elveţia, 3 Aprilie 2005

__________________

~”Disgraţie publică faţă de România, Bulgaria şi celelalte ţări balcanice candidate (2003)”

29 Iunie 2003- Basilea- Elveţia. Conferinţa de la Tesalonic (Grecia) din 20 Iunie 2003 a fost în ciuda show-ului dirijat de tip comunist, un eşec total. Toate punctele importante au fost evitate. Se încearcă, ca deobicei în Piaţa Comună, să se intre pe fereastră cînd uşa este închisă

Strategia Franţei şi Germaniei, de a pune mîna total pe putere, impune strategii ocolitoare perverse. In Octombrie 2003 se va trece la treaba directă. Se vor lasa din nou păcăliţi mulţi membrii ai Pieţii Co-mune ? 16.000 de poliţişti şi nave de război patrulau la coastele Mării Egee. Pentru a apara conferinţa în faţa demonstrantilor.

Drumul Pieţii Comune este evident către radicalizare, cu asemanare din zi in zi mai mare cu CAER-ul.

O democraţie nu va putea avea loc, atîta timp cît există tendinţe de hegemonie. Din contră Piaţa Comună, prin înfiinţarea forţei de intervenţie, va produce noi războale în Europa.

Aşa cum a afirmat un înalt funcţionar german din conducerea Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki, liniştea în Iugoslavia şi Bosnia nu se va aşterne atîta timp cît trupele străine nu se vor retrage din Balcan.

Un articol sugestiv şi realist din ziarul cantonal elveţian de circulaţie, Solothurner Zeitung din 21 Iunie 2003, cu titlul : „Furtună de vîrf europeană în Absurdistan” comentează : „ Niciodată pînă acum nu

s-au făcut asemenea eforturi pentru o conferinţă de vîrf a Pieţii Comune. Rar au fost hotărîri aşa de neimportante. De două ori într-o jumătate de an se întîlnesc şefii de stat şi guvern la „ sfatul euro-pean”, egal, dacă ceva este de hotărît sau nu. Prima oară pe lîngă şefii celor 15 state vechi ale Pieţii Comune iau parte şi cei 10 noi. …”

Articolul prezintă importanţă din punct de vedere românesc prin ultimul pasaj ,cu titlul : „ Blair şi

Fischer înjură”. În traducere sună astfel: „ Astăzi a devenit Absurdistan-ul şi mai absurd. Şefii can-

didaţilor pentru Piaţa Comună ai Turciei, Bulgariei şi României precum şi ai ţărilor balcanice s-au îmbrîncit în mulţime. În faţa unei asemenea îngrămădiri au înjurat englezul Toni Blair, belgianul Guy Verhofstadt şi ministrul de externe Ioşca Fischer. Chiar şi veteranii conferinţei şi-au pierdut răbdarea.

(kla).

Aroganţa submediocrităţii nu se sfieşte nici măcar în public să-şi manifeste superioritatea. O insultă

adresată unui popor de 23 de milioane, care înainte de anul 1990 avea o economie mai dezvoltată decît multe ţări vest europene. Ca nişte cerşetori sînt trataţi şi se comportă balcanezii ! Un barometru care arată adevărata faţă a Pieţii Comune şi adevărata intenţie faţă de România. De ce nu a fost România

admisă în Piaţa Comună şi de ce au fost admise cele 10 ţări ? O întrebare care dă multe răspunsuri.

Este de fapt vechea graniţă între Bizanţ şi Catolicism ?

Lipsa de demnitate şi lipsa noţiunii de ţară a românului, caracteristici tradiţionale, au permis cu uşu-rinţă forţelor de hegemonie europene să elimine un potenţial concurent şi să aducă o ţară bogată la nivel de sursă ieftină de materii prime. Cu cît s-a acceptat mai mult, cu atît disgraţia vestică faţă de România şi români a crescut. În plus românii sînt ortodocşi, iar majoritatea covîrşitoare a Pieţii Co-mune este de religie catolică şi reformată.

Cu un an în urmă se ceruse la Muenchen, la întîlnirea tradiţională a iredentiştilor germani, alungaţi din Cehia, ca Cehia sa nu fie primită în Piaţa Comună, dacă autoritaţile cehe nu vor retroceda proprietăţile minorităţii germane. Tocmai la acel timp, aveau loc alegerile în Cehia. Şi partidul de gu-vernămînt şi opoziţia au fost la unison, cum e cazul la naţiuni închegate. Ei au respins orice cerere în acest sens declarînd că în această situaţie Cehia renunţă la aderarea la Piaţa Comună. Mai mult decît atît, au pus condiţia de aderare a Cehiei la Piaţa Comună : renunţarea în scris de catre Germania la această cerinţă ! Planul preşedintelui ceh de atunci, Beneş, de a alunga minoritatea germană din Cehia, a fost calificat de către parlamentul actual ceh ca legal şi conform cu hotărîrile din Norvegia.

Rezultat : Cehia a fost primită în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

România, în aceeaşi situaţie, nu a alungat minoritatea maghiară din România, participantă la Holocaustul ungar în Romania. De ce ? In plus România retrocedează « proprietăţi maghiare » în Transilvania obţinute de fapt prin falsuri în acte şi crime. În loc să cheme în faţa tribunalului pe criminalii de război maghiari şi ucraineni. Un popor care nu se respectă pe el însuşi nu are nici o şansă la existenţă. Sînt românii, după cum se spune în Vest, slab cu duhul ? Se pare că ăsta-i adevărul crud.

Cu cît vor rînji mai mult spre Vest, cu atît vor fi în Vest mai dezagreaţi!

Eşecul minorităţii maghiare din Slovacia a fost total. Slovacia a acordat minorităţii maghiare, de cca. 15 % şi masată la graniţa cu Ungaria, numai facilităţi referitoare la păstrarea identităţii culturale. Şi nu ca România, drepturi politice etnice de stat in stat.

Rezultat: Slovacia a fost primită în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

Polonia a pus condiţia unei finanţări suplimentare a ţăranilor polonezi pentru a putea face faţă importu-rilor de produse agricole din Vest, la preţ scăzut şi calitate inferioară. În plus Polonia a refuzat cerinţe-le minorităţii germane, alungate din Polonia, de a i se retroceda proprietăţi confiscate de statul polo-nez.

Rezultat: Polonia a fost primită în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

Ungaria nu a acordat minorităţilor române, sîrbe, croate, germane, slovene şi slovace nici un fel de drepturi de păstrare a identităţii culturale etnice. Cu toate că există un contract cu România. Politica de asimilare este oficială.

Rezultat: Ungaria a fost primită în Piaţa Comună.

În Letonia , Lituania şi Estonia, minoritatea rusă atinge proporţii de la 35% pînă la peste 50% . Drepturi de păstrare a identităţii culturale nu exista de nici un fel.

Rezultat: Cele trei ţări au fost primate în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

Cipru, este împărţit ca stat in două (deci de stat nu se mai poate vorbi), cu sîrmă ghimpată, şi pe picior de război permanent. Şi nici vreo şansă de unificare. Deci instabilitate politică totală.

Rezultat: Ciprul a fost primit în Piaţa Comună.

Evident, de ochii lumii, ca nu numai catolici si protestanti sint in aceasta Piata Comuna. Corupţie toatală.

Malta şi Ciprul sînt la nivel economic de tragedie şi sărăcie incredibilă. Statul maltez nu e capabil nici macar să-şi cumpere autobuze pentru transportul în comun. Prin podeaua autobuzelor,vechi de zeci de ani, se poate vedea asfaltul străzii.

Economic, numai Polonia si Cehia se ridicau la nivelul economic al României. Numai că ele nu au practicat „privatizarea” , „autonomia locala” şi implicit acapararea si distrugerea intreprinderilor de către firme străine. În Germania o astfel de acaparare a unei firme germane de catre o firmă străină se numeşte ” preluare duşmănoasă” şi nu este aprobată de către parlamentul german. În plus mândria germană ar trata aceasta ca o insultă a poporului german.

Distrugerile de firme în Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria şi ţările baltice nu au avut nici pe departe măsura distrugerilor din România. Intreprinderile agricole de stat, gospodăriile colective şi multe fabrici funcţionează în continuare după vechea organizare. Numai termenii au fost modificaţi. Aceasta a fost tocmai şansa supravieţuirii lor economice. Au românii Orbul Gainilor ? Tot românul cu mic cu mare a distrus, în 13 ani, cu un entuziasm de nedescris. Cu gura căscată către Vest, şi-au distrus piaţa internă ! Peste 500 de miliarde de dolari, care puteau produce alte multe miliarde, au zburat în vînt. Pentru un vestic ceva de neînţeles!

Aproape la fel ca la albanezi, care practic şi-au desfiinţat statul într-o săptămînă. Armata şi poliţia au plecat acasă, foarte simplu, ca şi cum cel mai normal lucru din lume ar fi. Le lipseşte românilor noţiunea de stat ? Căci, la ora actuală, România există ca stat, însă numai pe hirtie. În realitate, statul român este desfiinţat. Fiecare face ce vrea, în numele Democraţiei ! În Vest nu este aşa !

Nu cumva este acesta motivul pentru care România nu a fost primită în Piaţa Comună? Se aşteaptă anul 2007, cînd sau România nu va mai exista sau va fi un protectorat vestic, aşa cum se prevăzuse de către Vest la începutul războiului din Iugoslavia, pentru popoarele balcanice. Pentru Serbia se prevăzuse deja un guvern străin. Victoria era considerată sigură.

Atmosfera vestică dupa lărgirea Pieţei Comune este în Europa de Vest, gri. Se presimte că viitorul Pieţei Comune va fi sumbru. Să fie aceasta şansa României ? Franţa şi Germania doresc să dea tonul în aceasta comunitate, exact cum URSS dorea să o facă în cadrul CAER-ului.

Franţa şi Germania, ţările care au iniţiat războiul din Iugoslavia au încercat, în cazul Irak, o manevră strategică de tip ” pace” pentru a-şi dovedi „independenţa” faţă de SUA. Manevră soldată cu un eşec. Aceasta a condus la o creştere a disensiunilor interne în Piaţa Comună.

Franţa şi Germania, „coalitia şefilor”, face din nou o greşeală fatală : propune crearea de posturi fixe, de exemplu pentru ministerul de externe al Pieţei Comune, care să exprime spre exterior numai o singură poziţie, indiferent de diferitele poziţii în cadrul Pieţei Comune. Evident însa: pozitia lor.

Compromise la nivelul de trai vestic nu se vor face. Germania trece prin momente grele. Dacă acum

2 ani , 1 Euro era 2 DM, astazi 1 Euro este 1 DM. În 2 ani, nivelul de trai german s-a înjumătăţit. Conflictele au aparut deja. Se caută soluţii disperate pentru frînarea sărăcirii. Singurele solutii posibile sînt cele din exterior. Cea mai bună : războaiele. Mai ales că nu mai există un bloc militar care să se opună, deci un echilibru de forţă.

În acest scop, România e pusa înca pe lista ţărilor care trebuiesc dezmembrate. Consiliul Europei, braţul de acţionare al Pieţei Comune încearcă să distrugă în continuare ce-a mai rămas din economia României. Petrolul trebuie scos din mîini româneşti. Se cere privatizarea Petromului,cu toate că firma funcţionează excelent . Se cere privatizarea industriei energetice, cu toate că funcţionează excelent. Se încearcă ca tot ce funcţionează bine să încapă, prin „privatizare”, în mîini străine. Cu toate că în ţările vestice aceste instituţii sînt de stat. Se cunoaşte perfect că nivelul de gîndire al intelectualităţii româ-neşti este infantil şi fără vreo şansă de maturizare. Se cunoaşte în Vest că românii sînt genetic fanarioţi. De aceea, România trebuie adusă elegant, cu ajutorul însuşi al românilor, la sapă de lemn. Regimurile fanariote româneşti şi iredentiste fasciste maghiare sînt încadrate în acest proces de sustragere a bogăţiilor Romaniei, din mîinile românilor.

Primirea României în cadrul Pactului Atlantic a fost un cadou făcut de SUA pentru înalta calificare a militarilor români din Afganistan. Mă bucur că vechea mea propunere de înfiinţare a bazelor ameri-cane pe teritoriul României a prins viaţă. Majoritatea ţărilor vestice şi în plus Cehia au fost împotriva intrari României în Pactul Atlantic. Începînd cu două zile înainte de admiterea României în Pactul Atlantic, în nici unul din ziarele elveţiene de mare circulaţie nu era anunţată România şi Bulgaria ca candidate. În schimb numai cuvinte de laudă pentru armata Letoniei ! Şocul unor ţări vest europee a fost mare că România a fost admisă în Pactul Atlanticului de Nord. Ziare elveţiene comentau că, prin armata sa slabă, România va slăbi puterea Pactului.

Tot aşa, dar pe plan economic, România trebuie să colaboreze strîns cu SUA. România nu are nevoie de Piaţa Comună. China, Rusia, ţările arabe, şi multe alte ţări, oferă o piaţă imensă de desfacere a produselor industriale. Ar fi o eroare fatală de a se face cedări, în continuare, la propunerile vest-europene care au drept scop numai distrugerea economiei române. Şi asta în numele aderării României la Piaţa Comună.

Norvegia şi-a dat seama exact la momentul potrivit că Piaţa Comună nu e scopul său. Sînt tări care deja regretă că sînt în Piaţa Comună.

Va fi capabil poporul român să salvezze România ? Să dea naştere unei simple inteligenţe care să ştie că 1+1=2 ?

IOAN MUGIOIU

_________________

~”Erori fatale”

Ceea ce au facut guvernele fanariote romane dupa anul 1990 nu a fost posibil in nici o tara europeana. Toate cladirile in care se afla institutii publice si statale, in Cehia, Slovacia,Croatia, Polonia, Slovenia si altele,este interzis de a se retroceda fostilor proprietari. In plus daca aceste cladiri au fost initial obtinute prin presiune, frauda, falsificare si crime impotriva natiunii au fost excluse de la retrocedare. Cehiei i s-a cerut de catre Germania, retrocedarea proprietatilor minoritatii germane alungate ( 1,5 milioane) in 1945 din Cehia, cu amenintarea ca in caz contrar Cehia nu va intra in Piata Comuna. Raspunsul guvernului ceh si al opozitiei a fost ca Cehia va refuza sa intre in Piata Comuna in cazul cind se mai insista asupra acestei chestiuni. Si Cehia a intrat in Piata Comuna! Efectul demnitatii Romanii nu mai cunosc ce inseamna demnitatea. Tara a fost maghiarizata ca pe timpul imparatului austriac Franz Josef. In Salaj au aparut si denumirile de gari in limba maghiara ! Incredibil dar Consiliul Europei nu a cerut asemenea abuzuri etnice. Atrocitatile maghiare in Transilvania sint trecute cu vederea , ca si cum n-ar fi fost nimic ! Nu cu mult timp in urma in Franta s-a condamnat un nazist de 90 de ani ! Nimic nu se uita in Franta, Olanda, Belgia, Polonia, Norvegia, Danemarca si Cehia. Totul se spune pe fata ! Acum doua luni un tribunal din Italia a cerut Germaniei extradarea unor militari germani care au comis atrocitati in cel de al II-lea razboi mondial! Pe ce lume traiesc romanii ? Consiliul Europei prevede pastrarea identitatii culturale a minoritatilor etnice si nu etnizarea politica a unei tari. In Slovacia cu 15 % minoritate maghiara, se preda la scoala in primele trei clase limba maghiara. Si atit ! Inscriptii bilingve nu exista. Caci asta inseamna stat in stat si deci stat multinational. Romania este unul din statele cu cele mai putine minoritati etnice din Europa. Cum s.a ajuns la etnizarea tarii ? Prin coruptia acestor membrii de guvern si prostia poporului roman. Atrocitatile din Cluj din 1940 au fost incredibile. Au fost ucisi multi copii, caci acesta era telul soldatilor unguri. La Jibou , la sarbatorirea orasului, s-a pomenit de ranile orasului, dar nu s-a specificat cine le-a produs ! Pina unde se va merge cu distrugerea politica a Romaniei ? Este acest popor chiar asa de imbecil ? In orice tara europeana nu este posibil asa ceva. Au toti orbul gainilor ?

Trezeste-te romane din somnul cel de moarte !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Completare la comentariul precedent.

Nu e cunoscut romanilor ceea ce biserica catolica a facut in Transilvania ? Dupa cea ce a facut, ar trebui sa plateasca despagubiri statului roman si na sa ceara retrocedari.

Orice retrocedare este si impotriva drepturilor omului al ONU caci priveaza pe cetatean de dreptul la o educatie.

ING. IOAN MUGIOIU
31 August 2005
Elvetia

___________________

~”Fanariotism genetic sau de ce românii nu mai au nimic”

Constanţa. 15 August 2003. Prăbuşirea comunismului în România a oferit o şansă istorica unică pentru români. A se cunoaşte pe ei însuşi cu adevărat. Istorie practică !

Comportamentul românilor, în ultimii 13 ani ,le explică toată istoria lor, ai ultimilor 2000 de ani. O istorie a cedării şi slăbiciunii. Stat sau state româneşti, cu excepţie între anii 1100 şi 1601, foarte slabe.

“La plăcinte înainte, la război înapoi”. “Capul plecat , sabia nu-l taie”. << Zonă geo-politică critică>> = zona de rezistenţă minimă. Sutele de ani de slugărnicie au condus la un fanariotism genetic. Statele ves-tice îşi finanţează industria proprie şi îşi apără economia proprie. Statul german îşi cumpără maşini şi utilaje din producţia proprie. Poliţia germană îşi cumpără maşini germane, indiferent de calitatea lor. La fel armata şi toate instituţiile de stat. Intreprinderile particulare, în pricipal, tot maşini germane.

Statul român face şi el acelaşi lucru; cumpără pentru poliţie, vamă, etc, maşini scumpe germane ! În timp ce ARO trebuie să dea faliment ! Ce fel de popor este acest popor român ?

Oameni fericiţi să-şi schimbe chiar şi numele! Un cuvînt englezesc sau german scris pe o maşină sau clădire îl face fericit pe român. Ţărani care îşi fac reclama că au produse din seminţe olandeze. Iar olan-dezul nu ştie nici măcar ce gust are o roşie adevărată! Ambalajul este pentru român mai important decît marfa! Ce fel de popor este acest popor român ?

Un german învaţă de la grădiniţă că trebuie să cumpere produse germane. Un german îşi cumpără produ-sele proprii mai ales cînd ele sînt de calitate inferioară produselor similare străine. Volkswagen-ul n-a strălucit niciodată, în comparaţie cu produsele străine şi totuşi este numărul unu în Germania.

Statul român, prin cumpărare, finanţează industria de automobile germană, în timp ce industria proprie o duce la ruină ! Ce fel de popor este acest popor român ?

De ce nu fac la fel şi celelalte popoare care au trăit şi ele în comunism? Roman-ul de la Braşov, camio-nul de importanţă vitală pentru economia României, devine <<parc de distracţii >>. Braşovul, oraş industrial de sute de ani, devine oraş de provincie. Dar românul e fericit şi mîndru că pînă şi betonierele sînt instalate pe MAN-uri sau Scania ! Într-un jurnal din Timişoara am citit un anunţ particular prin care se indică pentru vizitare un loc din oraş unde se afla un camion nou Mecedes ! Ca-n Africa.

Tractorul Braşov, cu performanţe la nivel mondial, va fi curînd închis pentru a se cumpăra tractoare germane sau austriece. România a devenit colonie germană. Colonia celor care de cîteva sute de ani lup-tă pentru desfiinţarea României. Ce fel de popor este acest popor român ?

Prin distrugerea ARO-Cîmpulung, Roman-Braşov, UCMR-Reşiţa ( de la 1771), UMGB-Bucureşti, Trac-torul-Braşov, Electroputere-Craiova, Progresul-Brăila, Cugirului, Fabrici de Armament şi multe alte in-treprinderi, România părăseşte platforma ţărilor industriale şi se situează pe platforma ţărilor subdezvol-tate africane. Speranţele (parolele) fanarioţilor români că se poate trăi din turism şi agricultură sînt infan-tile.

Cei 13 ani de “democraţie” ai românilor le-a dat şansa românilor să vadă cine sînt ei cu adevărat. Carac-terele lor genetice le explică toată istoria.

În timp ce la Stalingrad, acum 60 de ani, românii (poporanii) mureau pe front, în căruţe în faţa tancurilor şi catiuşelor ruseşti, în localurile bucureştene se dansa în veselie, toată noaptea. Tot ca acum, cînd statul român îşi dă ultimele suflări, românii petrec şi chefuiesc, spunînd că ei nu fac politică ! Ei nu au capaci-tatea de a înţelege, că politica este făcută de viaţa zilnică a fiecăruia. Fiecare prin votul său, chiar dacă nu e membru al vreunui partid, face politică.

Intelectualii români sînt mîndri că s-au deschis:METRO, Carefour, Billa şi altele. Ei sînt totdeauna mîn-drii pe mîndria altora ! Infantilism. De ce nu ALIMENTARA ? Nu sună bine ? Desigur „furculision” i se potriveşte mai bine românului.

Diversiunea vest-europeană, de asigurare a pieţelor de desfacere, şi-a atins scopurile la români cu o uşu-rinţă nesperată. Ultimele bastioane: Reşiţa, Bucureşti, Braşov, Brăila, Cîmpulung-Muscel, Craiova, Cluj, Oradea, Baia Mare şi altele, au capitulat fără nici un fel de rezistenţă. „Colaboratorii” au fost în majori-tate absolută în raport cu patrioţii. Raport constant de cca. 400 de ani.

Un sociolog american denumeşte această strategie vestică de distrugere economico-politică: <<strategia africană>>. El defineşte clar etapele ei. Aşa au fost distruse state în Africa pentru totdeauna.

În SUA „robinetul” se închide de fiecare dată cînd produsul american e în primejdie. Se interzice, de azi pe mîine, importul produsului respectiv (de ex: automobile japoneze, oţel european etc.). Vinovaţii de << subminarea economiei naţionale>>, aşa cum legea americană o defineşte, sînt pasibili de scaunul electric. Exact ca şi spionii şi trădătorii de ţară. În România ei trăiesc în libertate pentru că nu suportă detenţia. O umanitate adevărată, neprezentă în nici o democraţie cunoscută pînă acum, nici măcar la gre-ci ! În Suedia , acum o sută de ani, se tăia cîte o mînă. Electroputere- Craiova avea contracte asigurate pentru cel puţin 20 de ani (China). Cea mai bună locomotivă (tip ASEA) din Europa, împreună cu cea similară elveţiană. În Germania circulă încă locomotiva electrică rusească provenită din fosta Germanie Democrată. Fanarioţi români urcaţi în Mercedesuri şi BMW-uri i-au curmat viaţa locomotivei. Un caz pentru Tribunalul de la Haga, căci Justiţia Română s-a reprofilat. Căci probabil nu era rentabilă !

Troleibuzele se cumpără din Ungaria, autobuzele din Ungaria şi Ucraina, microbuzele din Germania !

Epitetul vestic acordat românilor , ca popor incapabil, îşi găseşte justificarea în întregime.

Românii au pierdut în 10 ani lupta cu istoria. Au pierdut şi războiul cîştigat în 1919. Vină individuală nu există ! Vina este întotdeauna colectivă !

Românii vor trece curînd în „rezervaţie” vestică, şi vor fi fericiţi. Armata Română, dacă nu se va desfiin-ţa complet, va face Vestul fericit cumpărînd autovehicule, echipament militar învechit şi gloanţele din Vest. Cînd se vor termina „gloanţele”, cum s-a mai întîmplat în istoria românilor, „rezervaţia” îşi va re-duce graniţele. Se va justifica, ca întotdeauna, ca << zonă geo-politică critică>>, ca şi cum ar fi ceva ab-solut normal. Dar cu căruţele şi slujba preoţilor, nu se poate trece nici Prutul şi nici Nistrul. Căci dincolo erau tancuri.

Deja vine legea cu vînzarea pământului la străini, care, mai devreme sau mai tîrziu, vor veni cu blinda-tele să-şi apere proprietăţile, în numele „drepturilor omului”.

Interesant este cum se va denumi „rezervaţia”. Probabil tot ca în 1964: „Protectoratele Dunării de Jos”.

În anul 1990 se striga parola: „Noi nu ne vindem Ţara!” M-am întrebat de ce cehii, polonezii, ungurii, slovacii şi alte popoare, foste „comuniste”, nu strigau aceeaşi parolă. Urîtul vorbeşte de frumuseţe! Fanariotul, de Ţară! Ştiau deja în inconştient românii la anul 1990 cine sînt ? S-a vîndut totul. Urmează acum pământul. Adică sfîrşitul. Adio, România.

Ioan Mugioiu
Ing. Construcţii de Maşini- Hidraulică- Instalaţii Industriale
59 ani

Baslerstrasse 35
D-79588 Efringen-KirchenGermania

_____________________

~”O scrisoare deschisă din anul 2002 care îşi păstrează actualitatea”

Înaltei Prea Sfinţii Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscop

Referitor la: Articolul „Iresponsabilitate Naţiopnală sau Terorism Statal? – Sau şi una şi alta!”

Prea Sfinţite Arhiepiscop Bartolomeu Anania, prin prezenţa scrisoare am plăcerea să vă expediez articolul mai sus menţionat. Este un articol deosebit de important pentru Biserica Ortodoxă Română.

Fanariotismul „politicienilor” români a dus ţara la marginea prăpastiei existenţiale. Spiritual, cultural şi material.

Biserica Ortodoxă Română, ca purtător al culturii multimilenare române, este în „vizierul” acţiunilor vestice, la graniţa între Ortodoxism şi Catolicism. Această graniţă este tocmai Ardealul, leagănul românismului.

Cu o experienţă de viaţă, de un sfert de secol de trăire în Germania, pot afirma că Catolicismul, organizaţie militaro-religioasă, nu va renunţa niciodată la ţelurile expansioniste în punctele de slabă rezistenţă ale Ortodoxismului.

Autonomia din România, neexistentă în nici o ţară vestică (nici măcar în ţarile federale), introdusă de fanarioţii români, a slăbit, programat, Biserica Ortodoxă Română.

Biserica Catolică Vestică este puternic centralizată şi de fapt de stat, căci impozitul bisericesc al fiecărui salariat este reţinut automat de către Ministerul de Finanţe. În plus există Vaticanul, forul centralizat, conducător, care coordonează toate operaţiunile şi acţiunile în cel mai mic amănunt.

Biserica Ortodoxă nu mai are un conducător, similar Papei. De aceea, cu atât mai mult, Biserica Ortodoxă Română trebuie să revină la conducerea centralizată prin Mitropolia din Bucureşti.

Numai aş ase poate vorbi de o Biserică Ortodoxă Română.

Unitatea înseamnă putere. {i, Ortodoxismul are nevoie de putere în aceste momente grele pentru Naţiunea Română.

Căci în spatele Catolicismului stă puterea financiară a Europei de Vest şi a organismelor internaţionale aservite Vestului.

Biserica Ortodoxă Română are numai o singură direcţie salvatoare: Biserica ARusă şi Greacă.

Trebuie întărite legăturile cu Biserica Ortodoxa Rusă şi Greacă. Trebuie promovată unitatea bizantină pe baza minunată a celei mai mari culturi a Europei, Cultura Bizantină.

Cultura şi Religia Bizantină a ajuns la slavi, prin Dacia!

Scrisul slav, ca şi scrisul chirilic (precum scrisul episcopului get Ulfila (Vulphilas) utilizat în Biblia de Argint (în regiunea Giurgiu, la Nord de Dunăre) pentru creştinizarea unor grupuri de germani pătrunse în Dacia), sunt derivate ale scrisului „grecesc”. Scrisul „grec” îşi are şi el originea în scrisul trac (an 5300 î.Hr., descoperit la Vinţa, nu departe de Beograd).

Dacii au scris su crisul „grec”, căci de fapt era scrisul propriu trac. Funcţie de dinastiile: latină, tracă sau greacă, care s-au schimbat la conducerea Bizanţului, de-a lungul celor peste 1000 de ani, scrisurile oficiale au fost cel latin, grec, chirilic şi slav. Pewntru credincioşii de la periferie era prevăzut scrisul chirilic şi mai târziu cel slav. Bineînţeles că scrierea „greacă” era mai departe folosită în Dacia.

Mai târziu, când grecii au ajuns la conducerea Bizanţului, a fost compus alfabetul slav.

Dacii şi urmaşii lor au scris apoi şi în scrisul slav, la cerinţa Bizanţului, chiar înaintea slavilor. De aceea în Biserica Română s-a scris şi cu scrisul slav.

Scrisul slav a fost răspândit apoi, la popoarele slave, din Ucraina, Rusia şi alte parţi, prin dacia.

Totul a trecut prin Dacia şi urmaşii dacilor. Scrisul slav, fiind un produs grecesc impus, nu a fost însă acceptat de Biserică, care a rămas la scrisul „chirilic”, până în secolul 19. Asta nu a însemnat însă că meşteşugarii şi oamenii de rând nu au mai scris în scrisul „grec”, cu care strămoşii lor au scris.

De aceea trăirea comună bizantină trebuie să fie o bază comună a bunelor relaţii cu toţi ortodocşii.

Alt drum de supravieţuire nu există! Politica internaţională actuală lasă să se prevadă un viitor sumbru al Omenirii. Războaiele se vor înteţi. Naţiuni vor dispare.

Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului poate face un început bun în această direcţie prin deschiderea unei reprezentanţe, la Cluj, a Bisericii Ortodoxe Ruse şi Greceşti, în cadrul Arhiepiscopiei. Schimb de studenţi ar fi foarte binevenit.

Ecumenismul, propovăduit în ultimii ani, ascunde, ca întotdeauna, interese politice ale Europei de Vest. Exact ca şi Globalizarea! Paravane ale unor Interese. Bunele relaţii prin diplomaţie sunt necesare, dar un ochi permanent deschis e şi mai mult decât necesar.

Ortodoxismul, ca şi catolicismul, trebuie să-şi creeze o unitate de bloc. Numai aşa se poate stopa expansiunea spre Est a Catolicismului şi Protestantanismului.

În înţelepciunea actuală a Bisericii Ortodoxe Română stă viitorul românilor. Trebuie sfârşit cu fel de fel de conceii, care, pas cu pas, neobservat, duc la pierzanie naţională.

Dumnezeu să dea Înţelepciune Naţiunii Române

IOAN MUGIOIU, Elvetia

__________________

~”Subvenţiunile de stat ale Europei de vest”

9 Octombrie 2003. Basilea ( Elveţia). Economia vest- europeană trăieşte de multe zeci de ani din subvenţii de stat. Chiar daca conducerea de la Bruxel, oficial, interzice subvenţiile de stat. Dar cele mai mari manevre se fac , la negru !

Acum cca. 2 săptămâni, Piaţa Comună a aprobat, la cererea insistentă a Franţei, un credit de stat de 3,5 miliarde de Euro pentru finanţarea concernului Alstom, ajuns în faţa falimentului. Cum este posibil aşa ceva ?

Totul este posibil mai ales cînd e vorba de Franţa şi Germania !

Tot acum vreo două săptămâni au eşuat tratativele între Piaţa Comună şi GATO. Ţările din “lumea a 2-a” au cerut Pieţii Comune să nu mai finanţeze de către stat agricultura şi în general tot comerţul ! Piaţa Comună nu a acceptat renunţarea la sub-

venţionările de către stat. GATO a eşuat !

În seara zilei de 9 Octombrie, la emisiunea germană TV, “Monitor” s-a făcut cunos-cut că Germania a dat subvenţii de stat, în anul 2002, intreprinderilor germane , în valoare de 23 miliarde Euro.

Se cunoştea că Mercedes era subvenţionată de cca. 50 de ani. La fel şi Volkswagen !

Dar o asemenea sumă este ceva !

Subvenţionarea de către stat este totuşi o măsură strict necesară. Germania ştie să-şi apere economia naţională. Căci este singura şansă să-şi menţină nivelul de trai.

La Aro erau datorii de 5 milioane de dolari, în August 2003 ! Conducerea intreprin-derii mituită şi manipulată indirect din Vest, ţine cu orice preţ să distrugă o intreprin-dere strategică şi de valoare. Cine ştie unde se găsesc aceste 5 milioane ?

Deci Aro de fapt nu are datorii ! Datorii le are conducerea intreprinderii şi trăgătorii de sfori din ministere. Ce fel de popor este acest popor român ?

Sub argumentul standard al prostiei : neperformante, se distrug intreprinderi vitale de importanţă naţională. Chiar dacă o maşină sau aparat are un randament mai scăzut, aceasta nu e un argument de a se închide o fabrică şi de a se comanda în Vest ! Căci pierderile, prin distrugerea economiei naţionale, sînt mult mai mari. Două procente la randamentul turbinelor hidraulice mai puţin, nu dă dreptul comandării lor în străinătate, atîta timp cît în Romania există suficientă experienţă în acest domeniu. Cele două procente, duc la distrugerea unei ramuri întregi şi a experienţei oamenilor. Deci cîştigul celor două procente duc la pierderi enorme în viitor ! Prin muncă se ajunge la : performante ! Nici măcar statul Monaco nu poate trăi din turism! Un individ pe nume Sârbu ( probabil cel care a distrus Clujeana) ducîndu-se în vizită de lucru la Hunedoara, a cerut mai departe închiderea unor mine şi a cerut muncitorilor să se apuce de culesul fructelor de pădure ! De unde au românii asemenea specialişti ? Care justiţie îi trage la răspundere ? În SUA, conform legii, asemenea persoane sînt puse pe scaunul electric sau în cel mai blând caz, condamnaţi la 99 de ani închisoare !

Lipsa unei economii şi respectiv industrii puternice duce la sărăcie. Industria este singura şansă de stabilitate şi bunăstare socială. Un stat fără o latură socială puternică nu are nici o şansă de supravieţuire. Aceasta o ştiu bine societăţile vestice.

Ing. Hidraulică- Construcţii de Maşini- Instalaţii Industriale,

Ioan Mugioiu, 59 ani

Germania

________________

~”Un document al revoluţiei din decembrie 1989″

Sâmbătă, 16 Decembrie 1989, subsemnatul se suia în Basel (Elveţia), seara, într-un vagon de dormit cu direcţia Bucureşti. Era o ruta pe care mai călătorisem odată cu trenul şi care-mi plăcea. Gândul că-n Beograd voi întâlni mâncarea minunată a Balcanului şi vinurile Balcanului îmi dădea o bucurie. Căci la călătoria anterioară constatasem calitatea deosebi­tă a mâncărurilor şi băuturilor. Bogăţia de varietate era copleşitoare în restaurantele Beogradului. Duminica după prânz am sosit în gara centrală fără personalitate a Beogradului. „Beo“ şi „grad“, cuvinte trace milenare! Din gara centrală am luat un taxi şi m-am îndreptat spre gara „Dunav“ (Dunărea), o gară ca la „Mizil“. Dar şi aici totuşi se găsea ceva foarte bun, într-un mic bufet: cârnaţi ca-n România, deci ca-n Balcan. Dar nu ca-n România din 1989, căci aşa ceva era de domeniul amintirilor. De aceea mă bucura în mod deo­sebit acest bufet, căci cumpăram o mare cantitate de cârnaţi prăjiţi pentru a duce cadou prietenilor din România. La gara centrală din Belgrad se „termina“ Europa ! Bucureştiul nu mai era important, de aceea şi trenul într-o gară cu o linie de la marginea Beogradului. După ce am băut nişte bere minunată şi am mâncat cârnaţi superbi m-am îndreptat cu greul bagaj pe singurul peron al gării. Trenul încă nu era tras la peron. Călătorii nu erau puţini. După ce trenul a tras la peron şi m-am suit în vagonul de dormit observ o Dacie care rula pe peron! Ceva deosebit de neobişnuit. Din automobil a coborât un ofiţer român de grad foarte înalt însoţit de soţia lui în haină de blană, după care s-au urcat în tren. Călătoresc cu mare plăcere cu trenul din mai multe motive. În principal că pot privi cu alţi ochi viaţa decât dintr-un automobil. Vagonul de dormit românesc era deosebit de plăcut, chiar dacă nu mai avea covoarele de pe jos de prin anii 1968 când mă duceam din Bucureşti în deplasare Ia Timişoara sau Cluj. Pe culoar se mai aflau doi cetăţeni români care discutau cu voce tare despre efectul vinului roşu de a scădea nivelul de colesterină din sânge. După ce tre­nul s-a pus în mişcare tras de o locomotivă cu aburi, ocazie pe care nu o mai avusesem de vreo 20 de ani dar totuşi cu un an mai înainte pe aceeaşi rută, trece pe culoar însoţitorul de vagon deosebit de grăbit şi cu o privire în gol. Doream să-l întreb de o bere românea­scă. Din păcate nu-mi mai amintesc exact când ni s-au cerut biletele şi nici de persoa­nele de la cabinele alăturate. În orice caz nu cred că toate cabinele erau ocupate. Din păcate aceste amănunte ar fi putut sa fie importante. Ceea ce îmi pot aminti, că ală­turi, era o cabină cu uşa deschisă unde se afla un străin la circa 55 de ani. Pe culoar am rămas singur, căci cei doi s-au retras la culcare. Linişte totală în afara zgomotului plă­cut al trenului. Mă bucuram că în curând voi intra în România. Pe însoţitorul de tren l-am mai văzut odată foarte agitat stând de vorbă cu cineva şi dispărând apoi amândoi. Gândurile îmi zburau spre prietenii care ma aşteptau în Bucureşti şi spre atmosfera de gre­utăţi ale vieţii din România. O oprire a trenului îmi întrerupe gândurile. Ca de obicei mă uit pe fereastra cabinei şi observ prin uşa cu geamuri a gării Virset o mulţime de oameni încuiaţi în sala de aşteptare sau holul gării. Pe afara nici picior de om! Ciudăţenia situaţiei nu m-a făcut să-mi pun diferite întrebări. Nu-mi mai amintesc bine, dar parcă în afara clădirii gării era un om în uniformă. Trenul se pune din nou în mişcare şi-mi alungă acest tablou ciudat. Până la graniţa română ştiam că nu mai era mult timp. Ciudat era că nu sosea nici un control de paşapoarte şi vămuire.

Bucuria sosirii mi-a fost întreruptă de vocea însoţitorului de vagon care ne-a anunţat că trebuie să coborâm cu bagajele din tren şi că ne va da înapoi biletele de tren. Cred că trenul era deja oprit. Eram singur în cabină. M-am dus pe culoar şi m-am uitat pe fereastră. Eram pe partea cealaltă a clădirii de la graniţă. Era ca un triaj plin cu vagoane încărcate cu buşteni. La fiecare uşă a vagonului stătea câte un soldat român. Un simţământ ciudat începe să mă frământe. Dar nu aveam de ce mă teme cu toate că schimbasem în Basel în gară ceva bani româneşti pentru a avea în gară la Bucureşti. Mi-am luat geamantanul şi sacoşa şi m-am îndreptat spre o clădire unde se afla o sală destul de mare plină cu oameni. Eram deci printre ultimii, cei de la vagoanele de dormitoare au intrat în sală. La uşă erau doi soldaţi români. În sală se aflau şi nişte bănci. După vreo zece minute intră în sala înaltă un bărbat de vreo 30-35 de ani cu haină de piele, brunet cu păr rar, ţinută foarte îngriji­tă şi aparenţă intelectuală şi se îndreaptă spre o scară aparentă fixată pe un perete al sălii. El urcă scara şi se duce într-un birou aflat în partea de sus a sălii. Eram 100% că era securist şi probabil şeful punctului. Eram liniştit dar totuşi neliniştit, căci do­ream să ştiu ce se întâmplă, căci nu era vorba de nici un control nici al bagajelor şi nici al actelor. După vreo trei sferturi de oră m-am hotărât să încep să cercetez situaţia pentru care suntem ţinuţi acolo. Dar constat că eram aproape singurul care ştiam limba română. În afară de un bişniţar jugoslav de etnie română, ţiganizat, din Banatul sârbesc. A înţeles că ştiu româneşte şi tot încerca să-mi pună întrebări, dar l-am evitat. Diplomat, fără hectică, încep să-mi planific acţiunile de clarificare, pas cu pas. M-am îndreptat spre uşă unde se aflau cei doi soldaţi. Tăceam şi ascultam ce vorbesc. La momentul potrivit i-am întrebat ce s-a întâmplat. Unul din soldaţi (nu mai îmi amintesc culoarea epoleţilor) foarte calm îmi spune că în Timişoara este o demonstraţie. M-am îndreptat din nou către bagaje, fără însă să trag vreo concluzie. Nu ştiam ce să cred! Ma gândeam că poate mai pot afla ceva de la bişniţarul de circa 20 de ani. Când s-a apropiat de mine şi a încercat să intre din nou în vorbă cu mine l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a răspuns tot la fel ca soldatul. M-am plimbat puţin prin sală, dar româneşte nu se vorbea. Cunoscând foarte bine aproape toate popoarele europene, puteam să-mi fac o imagine bună a celor care se aflau în sală. Două clare constatări care mi-au rămas perfect întipărite în memorie. Cu toate că atunci nu mi-au dat nici cel mai mic motiv să gândesc altfel sau să fac vreo le­gătură cu toate că am educaţia susceptibilităţii permanente vestice. Nu departe de mine era un grup organizat de femei de circa 28 până la circa 32 de ani. Începuseră să vorbească agi­tat. M-am apropiat de ele şi am vorbit cu una dintre ele în limba germană. Mi-a spus că erau un grup de poloneze care au făcut o călătorie prin Europa de Vest şi acum se în­torceau acasă prin România spre casă. Mi-au spus că vor trece prin Bucureşti. M-au între­bat de ce suntem ţinuţi acolo. Ce am remarcat, fără însă la data respectivă să-mi fac gânduri, era uniformitatea şi omogenitatea persoanelor acestui grup feminin. Nu vorbeau cu alţii decât anumite persoane! Tocmai aceste caracteristici mi s-au întipărit atât de adânc, parcă în inconştient, încât văd totul şi astăzi în faţa ochilor. Bişniţarul jugoslav mi-a dispărut aproape din memorie, tocmai din motivul că nu avea nimic caracteristic. Cred că trecuse miezul nopţii, când m-am hotărât din nou să mă duc la soldaţii de la in­trare să mai aflu ceva mai mult. Simţeam că aveau ceva încredere în mine. Şi într-adevăr, mi-au spus că a doua zi vom fi trimişi înapoi la Beograd. Totuşi unul dintre ei, pe care după cum îmi amintesc îl chema Wolfgang (român de etnie germană) şi era din Bucureşti. Îmi spuse destul de furios: nenorociţii din Vest trimit oameni pentru aprinderea focului! Mi-a adresat clar aceasta, căci ştiau ca eu vin din Vest şi ca nu sunt cetăţean român. Ceea ce am mai remarcat: Wolfgang era stăpânul câinelui.

M-am îndreptat din nou spre bagaje. Securistul a coborât din nou şi a ieşit din sală. Îmi era clar acum că în România nu voi mai putea să intru. Nimeni nu a vorbit cu noi şi nimeni nu ne-a controlat sau măcar legitimat. Păcat, căci astăzi s-ar fi putut trage nişte concluzii!

Atenţia şi mai mare mi-a produs un grup compact de bărbaţi între 30 şi 40 de ani. Erau efectiv observaţii care nu mi-au produs absolut nici o bănuială, căci nu aveam nici o bă­nuială. Totul era înregistrat automat, ca pe o banda, şi „depozitat“ într-un colţişor al memoriei mele. M-am apropiat de ei şi am constatat ca erau arabi. Dar nu arabi care au studiat în România, pe care îi recunoşteai imediat după comportament şi fizionomie. Dar nu erau nici arabi din vreo ţară arabă. Erau evident arabi din Europa de Vest. Nu am reuşit să aflu de unde vin, căci nu vorbeau cu absolut nimeni. Ca la un ordin! Era educaţia ti­pică vestică a disciplinei, în ţinuta corpului şi a feţei. Erau efectiv „soldaţi în civil“ cum se spunea în România. Parcă erau clonaţi! Ce am remarcat n mod deosebit la ei era o spaimă ascunsă pe faţă. O îngrijorare. Erau deosebit de taciturni. Erau cred că cel pu­ţin în număr de 20. Era o constatare inconştientă. Căci situaţia nu făcea parte din viaţa mea la data respectivă, iar legături cu realitatea vieţii din România nu mai aveam de mult. Mă resemnasem că nu voi mai ajunge la Bucureşti, dar totuşi speram ca în Beograd voi putea zbura cu avionul spre Bucureşti. Se făcuse aproape dimineaţă. La un moment ni s-a spus să ne luam bagajele şi să ne suim în tren. De călătoria şi oamenii din tren la întoarcere nu-mi mai amintesc nimic. Probabil eram în inconştient foarte preocupat că trebuia să mă întorc acasă, în Bad Krozingen (Germania). Îmi amintesc însă perfect momentul când în timp ce mă duceam cu taxiul spre un hotel se vorbea la radio de Timişoara şi România. Cei 7 ani de rusă din România îmi foloseau ceva după 28 de ani. După ce mi-am lăsat bagajul în hotel m-am îndreptat imediat spre centru. M-am dus la o agenţie jugoslavă de zbor unde mi s-a spus că orice zbor spre România este sistat. Mi-am cumpărat o cartelă magnetică de telefon şi am încercat să telefonez în România. Suna tot timpul ocupat. Am cumpărat ziarul «Politi­ca» din 20 Decembrie 1989. Pe prima pagină scria, ca titlu: «Protestul studenţilor în Bucureşti». Auzisem însă deja la radio în taxi. Şoferul taxiului, căruia îi povestisem încerca să-mi spună mai multe. Acum eram sigur că regimul Ceauşescu se va prăbuşi. Căci numai Timişoara şi Aradul nu aveau nici o şansă. Aceste gânduri mi le făcusem deja înainte de a auzi ceva la radio. Nu am mai probat să vorbesc la telefon. A doua zi am cumpărat «Politica» şi «Novosti». Pe 22 Decembrie am cumpărat «Novosti“. În taxi, aud că un general român a fost împuşcat. Am încercat din nou să vorbesc la telefon. Bucuria mi-a fost mare când la Râmnicu Vâlcea am reuşit să vorbesc cu prietena mea. Mi-a spus ca la ei totul e liniştit şi că au auzit de Timişoara şi Bucureşti. Pe 18 Decembrie. Tamara mă aşteptase în zadar în Gara de Nord din Bucureşti, unde trenul de la Beograd nu a mai sosit. Cu tristeţe m-am suit în tren şi m-am întors la Basel unde am cumpărat ziarul «Basler Zeitung». Pe prima pagină, titlu mare: «Romania: Prăbuşirea Dictaturii – Bucureştiul stă în flă­cări». Zilele următoare le-am petrecut în faţa televizorului şi radioului. În jurnale apar nume de luptători arabi în România. Încep să-mi fac gânduri şi-mi amintesc de grupul de „civili“ arabi din sala de la Moraviţa. Pe 2 Ianuarie, la Programul 2 al Televiziunii Germane (ZDF, ora 22 ) se afirmă că iranieni au luptat în România de partea lui Ceauşescu! Gândurile mi se întorc din nou la grupul de arabi din Moraviţa.

Alte legături şi ipoteze despre aceste constatări nu mi le-am mai făcut. Eram bucuros că Dictatura în România a fost înlăturată. Nu vedeam în ansamblu şi nici nu aveam motiv să văd în ansamblu. Abia când a început războiul în Jugoslavia am început retrospectiv să gândesc anumite situaţii, să fac legături, să înţeleg diferite comentarii preprogramate din presa din Germania şi Elveţia. O ştire necenzurată, scăpată la o oră târzie în vreun comentar sau în vreun articol din ziar, ca „voluntari“ polonezi catolici luptă în Croaţia, mi-a atras deosebit de mult atenţia şi m-a dus din nou cu gândurile înapoi la Moraviţa. De asemeni, ca sicrie cu voluntari germani, care luptau în Croaţia, erau aduse în Germania. Din alte surse aflu că au participat alături de fasciştii croaţi la atrocităţi împotriva bătrânilor, femeilor şi copiilor în Craina.

Evoluţia ulterioară a politicii vest-europene faţă de România, după 1990, privită în legă­tură cu evenimentele din Decembrie 1989 din România precum şi relatările permanent tenden­ţioase şi absolut unilaterale ale presei vest-europene despre România m-au condus să gân­desc în ansamblu diferite evenimente petrecute în România. Acelaşi comportament al Radioului «Europa Liberă», pe care îl ascultam de prin anul 1961 la un unchi de-al meu, anticomunist convins şi cunoscut, de la Jiblea. Sub masca anticomunismului, «Europa Liberă» şi-a dat „arama pe faţă“ în timpul Revoluţiei şi după. Cum era şi normal, reprezenta interesele celor care-l finanţau şi nu ale Românilor.

Privirea în ansamblu a tuturor evenimentelor, informaţiilor, poziţiilor politice despre evenimentele din România, prerevoluţionare (începând de prin anii 1986), revoluţionare şi postrevoluţionare reflectate în sistemele vestice informaţionale ar trebui să formeze o preocupare organizată de cercetare a politicienilor români. Sunt ei oare în stare de această acţiune? Sau orbirea lor tradiţională îi va împiedica pentru totdeauna de a afla mult mai mult despre Revoluţie? Cunoscându-i bine pe Români şi pe „intelectualii“ lor, care ar fi trebuit să educe societatea românească în spiritul organizării, ordinei şi disciplinei, ca în Europa de Vest (cât de cât! căci nu trebuie să fie exact ca în Europa de Vest ), am certitudinea incapacităţii lor.

Daca aceşti „civili“ arabi din sala de aşteptare din Moraviţa ar fi trebuit să lupte alături de Ceauşescu şi Securitaea lui, ce-au căutat să rămână cu noi o noapte în Moraviţa şi apoi să fie trimişi cu următorul tren înapoi la Beograd? Asemenea întrebări, referitoare la evenimente din Revoluţie, sunt încă multe. Pentru cele relatate aici îmi asum orice responsabilitate.

6 Martie 1998

ing. IOAN MUGIOIU (54 ani, Germania)

__________________

~„Cîteva clarificări de colaborare ecumenică între bisericile din România“

15 Aprilie 1998 .Basilea (Elveţia). Colaborarea ecumenică este ţelul actual al Creştinismului în Europa. Deosebiri practice între creştinii europeni nu există. Există unele deosebiri teoretice şi mai ales deose-biri materiale.

Biserica catolică şi reformată este în Europa de Vest foarte bogată dpdv financiar. Fiecare salariat este obligat prin lege (şi i se opreşte automat din salariu) sa plătească o sumă impor-tantă pentru biserică. Biserica Vestică este angajată politic şi stă în spatele tuturor acţiunilor statale. Biserica vestică este cu adevărat o biserică de stat. La războiul din Iugoslavia au participat armate de voluntari catolici germani şi polonezi de partea croa-ţilor, împotriva sîrbilor ortodoxi.

Biserica ortodoxă e o biserică săracă material, fiind dependentă de donaţiile voluntare mai puţin decît modeste ale unei populaţii sărăcite. În cadrul statului,.biserica ortodoxă are o influenţă modestă. Alte considerente, în această privinţă, nu formează obiectul acestul articol. Ci numai aceste argumente care sînt esenţiale pentru promova-rea toleranţei tradiţionale religioase în România.

Informaţia clară este esenţa păcii între oameni. Zvonurile nu sînt informaţie, ci în majoritatea covâr-şitoare a cazurilor, dezinformaţie, şi conduc la conflicte. Deaceea întîlnirile ecumenice între bisericile creştinilor din Europa, care au avut loc şi in Basilea, şi-au propus informaţia şi cunoaşterea reciprocă. Numai aşa se pot învinge preconcepţii şi se poate pleca de la situaţia existentă şi evita vechiile strate-gii de monopol. Pentru aceasta este nevoie de a se cunoaşte şi evenimentele istorice care au dus la situ-aţia de astăzi şi astfel evita repetarea unor greşeli, care au dus la despărţirea oficială de la anul 1054 dintre Biserica Ortodoxă de la Constantinopol şi Biserica Catolică de la Roma. Despărţirea practică avusese loc cu mult înainte.

Graniţa catolico-ortodoxă era pe timpul voevozilor ortodoxi Horea Buciu şi a lui Gilă (Giulea ) (miruiţi la Constantinopol), la anul 995, cam prin Burgenland (Austria de Est). La anul 1260 în „castrum de Leuka” ( astăzi Lockenhaus în Burgenland), proprietarul castelului (cetăţii) Buzatu (om de vază din Turda, Zala) a apărat cetatea împotriva austriecilor şi teutonilor. La anul 1390, cetatea intră în posesia fraţilor Căniţă, iar la 1535, în posesia lui Toma Nădejde (se trăgea din Ţara Făgăraşului). În cetate există şi astăzi o biserică ortodoxă cu resturi de pictură la ferestre. În Burgenland (Austria de Est) trăiesc şi astăzi mii de valahi, care dealungul timpului au fost convertiţi religios şi cultural. Unii au reuşit să-şi păstreze încă casele cu prispă şi chiar denumirea satului ( de ex: Podgoria).

Dupa ca 750 de ani, graniţa catolico-ortodoxă se regăseşte la ca. 500 km mai spre Est şi anume se deplasează din Austria pînă în Transilvania.

La anul 1750, armatele imperiale austriece, sub conducerea generalului Bucov pătrund în Transilvania. Ordinul era raderea după suprafaţa pământului a lăcaşurilor ortodoxe. Peste 150 de mânăstiri orto-doxe dispar sub bătaia tunurilor. Oare cîte mii de biserici, pe care nimeni nu le mai ştie ?. În Mu-zeul de Istorie al Artei din Viena există o minunată icoană de la anul 1400 care a aparţinut, în sec.16, mânăstirei Basma, mânăstire dispărută. Pe temeliile multor biserici ortodoxe s-au construit biserici catolice sau reformate. Aceasta a fost strategia de bază a Bisericii Vestice. Unele din cele care au scă-pat neatinse, au fost transformate în biserici reformate (Ţara Haţegului) pentru populaţia colonistă sau băştinase convertită.

Astazi s-a uitat totul. Ca şi cum n-ar fi fost nimic!

Se vorbeşte numai de Holocaustul şi atrocităţile celui de al II-lea Război Mondial. A fost genera-lul austriac Bucov”mai prejos”decît Hitler (la Lidice sau Varsovia) ? Tunuri împotriva ţă-ranului neînarmat şi a bisericii lui care-i dădea tărie, convertirea la catolicism sau reformatorism în schimbul vieţii, schimbarea de nume prin lege şi a limbii materne. Deci ştergerea unei culturi băştinaşe, în Numele Domnului şi al Crucii. Anul 1750 trebuie sărbătorit ca unul din cele mai impor-tante evenimente ale Istoriei Românilor.

Cum se trece graniţa actuală de Vest a României, dispar brusc bisericile ortodoxe, cu toate că pînă la Tisa (pînă unde a fost graniţa Translivaniei) ar trebui să existe o mulţime ! Peste 2 milioane de locui-tori ai Ungariei de astăzi, sînt declaraţi „fără religie”. Cine sînt aceştia ? Nu cumva sînt urmaşii celor 2 milioane de români şi 2 milioane de slavi maghiarizaţi ?. Cîţi au fost convertiţi ?

De ce în România există biserici catolice şi reformate ? De ce există credincioşi catolici şi reformaţi ? De ce nimeni nu i-a fost convertit cu forţa la ortodoxism ?

Apariţia Bisericii greco-catolice unitare în România a fost clar un mijloc de apărare şi de supra-vieţuire a culturii române. În condiţiile de teroare şi intoleranţă a autorităţilor de ocupaţie imperiale a fost Bise-rica Unitară, în oraşe şi tîrguri, o soluţie de păstrare a identităţii culturale. Sigur sub presiunea autori-tăţilor imperiale în care era implementată şi biserica catolică s-au trecut numeroase locaşuri ortodoxe în proprietatea bisericii greco-catolice unitare.

Comunismul din România a desfiinţat biserica greco-catolică unitară şi a transformat bisericile unitare în biserici ortodoxe, prigonind pe credincioşii unitari.

Dispariţia Comunismului în România şi instaurarea Haosului Democratic aduce din nou în actualitate diferite cerinţe şi pretenţii ale bisericii unitare şi ale celei ortodoxe. Pentru rezolvarea lor trebuie însă o condiţie esentială îndeplinită: neamestecul din afara României. Nu trebuiesc în nici un caz acceptate metodele tipice cunoscute ale Vaticanului. Căci România face parte din Sfera de Cultură Română şi din Sfera Bisericii Ortodoxe a fostului Bizanţ. Celelalte biserici neortodoxe (creştine sau necreştine) împreună cu biserica ortodoxă au obligaţia să servească Interesele Statului Român. Simplu şi clar ! Căci aşa este şi în Vestul Europei, şi nu altfel !. Nici o biserică în Germania, de ex., nu a protestat împotriva războiului din Iugoslavia, ci a trimes acolo chiar voluntari în Interesul Statului German.

Şi în cadrul bisericii ca şi al societăţii, Democraţia trebuie să însemne : şansă egală pentru toţi cetăţenii ţării. Numai aşa poate fi vorba de o societate dreaptă pentru toţi. Deci numărul de biserici trebuie sa fie egal pe numar de credincioşi. Pentru greco-catolici, care sînt prea răspîndiţi, teritorial, se pot face excep-ţii şi acorda în unele cazuri locaşuri mai multe. Pentru ortodoxii aflaţi în minoritate în regiunile locuite de catolici si reformaţi trebuiesc construite biserici indiferent de procentul lor, căci ei nu trebuie să se simtă străini în propria ţara şi cultură.

Biserici catolice sau reformate noi nu trebuiesc aprobate de către stat, căci ele la ora actuală depăşesc de cîteva ori cotele necesare, chiar şi în comparaţie cu ale credincioşilor din Europa de Vest. Bastioane catolice ca cel de la Oradea, construit de către Vest-Europa acum cîţiva ani, trebuiesc interzi-se prin lege, căci ele înseamna cu totul altceva, decît ecumenism !

Punerea în inferioritate financiară a bisericii ortodoxe, prin fondurile acordate de bisericile vestice bisericilor catolică şi reformată din România, trebuie interzisă prin lege. Căci aceasta va însemna sfîrşitul toleranţei religioase tradiţionale în România.

Nu mai trebuie acceptată vreo situaţie similară ca cea a ajutoarelor elveţiene de la începutul anilor 1990, pe care preoţii maghiari din Ungaria puneau mîna şi le “conduceau” mai departe la credincioşii români, de etnie maghiară. din Romania.

Biserica catolică şi reformată din România trebuie să guste toleranţa românilor dar nu pute-rea Vaticanului şi a Bisericii Vestice.

Ing. IOAN MUGIOIU – Germania

______________

~„Corupţia Comitetului Olimpic Internaţional“

24 Mai 1999.- Freiburg (Germania). Acum cîteva luni D-ul Samaranch a fost reales din nou în functia de Presedinte al C.O.I. Imensele scandaluri de corupţie, scoase la iveală (unele !), din Cadrul C.O.I., nu au jucat nici un rol, la aceste alegeri. Ca şi cum nimic nu s-ar fi intimplat ! Corupţia tradiţională vestică şi-a realizat scopurile, din nou, şi în acest organ international. Cîţi bani de mituire au fost din nou investiţi, în aceste alegeri ?

A mai rămas oare vreo organizaţie internaţională care să nu fie manipulată de către Vest ?.

Diversiunea Vestică (din păcate încă la nivel de “bloc“ de ţări ), prezentă la toate nivelurile vieţii, e puternic prezentă şi în viaţa sportivă internaţională, si cu acelaş scop ca şi în celelalte domenii: superioritatea societăţilor vestice şi implicit a omului vestic. În domeniul sportiv complexele de inferioritate vestice sînt deosebit de pregnante. Succesele fostelor ţări comuniste devin visul ţărilor vestice. Insuccesele sportive (în comparaţie cu cele comuniste) stau în contradicţie cu spiritul de superioritate vestic, spirit prezent în toate domeniile de activitate şi îngrijit sistematic prin îndoctrinare. Îndoctrinarea comunistă pe care noi o cunoaştem din fostele ţări comuniste europene este efectiv neglijabilă în comparaţie cu îndoctrinarea vestică. Deosebit de edificator, în acest sens, am în memorie încă comentariile făcute de un comentator de fotbal (Mondialele din Franţa), dintr-o ţară „neutra“ europeană, la unele meciuri dintre România (respectiv Bulgaria) şi o altă ţară care făcea parte din zona de influenţă vestică. Pentru el era de neconceput că o asemenea ţară ar avea macar dreptul să cîştige un asemenea meci. Un comentariu plin de ură (pentru un estic, de neconceput) şi desconsiderare. Cu toate că fotbalul oferit era efectiv de cea mai înaltă clasă. Comentatorul era efectiv orb. Îndoctrinare deja genetică. România a prezentat la Mondialele din SUA şi Franţa, după cum comentatori competenţi de fotbal au afirmat-o, cel mai tehnic şi frumos fotbal. În ambele competiţii, România a fost eliminată prin corupţie brutală. După meciul cu Croaţia, marele comentator de fotbal german, Guenter Netzer era profund revoltat de eliminarea României. În meciul România-Anglia, arbitrul francez a încercat absolut tot ce a fost posibil pentru a întoarce soarta meciului (absolut clar : dublu faul la portar !).

În 1978 am urmărit, într-un restaurant în Giessen (Germania), pe micul ecran meciul de fotbal Dinamo Bucureşti cu Eintracht Frankfurt. Era deja bine repriza a doua, cînd soarta calificarii era pentru Dinamo. Arbitrul, care era dintr-o ţară „neutra“ (cred că Suedia) încerca pe toate căile să schimbe soarta meciului. Pînă la urmă a “trebuit” să elimine un jucator roman, pe motivul ca ar fi „vorbit“, căci meciul se apropia de ultimele cîteva minute şi astfel Dinamo se califica. Corupţie efectiv brutală ! Am asistat ani de zile la turneele internaţionale de hanbal din Kiel (Germania ). România şi URSS erau pe departe cele mai bune echipe. Arbitri din Ţarile Nordice încercau permanent să schimbe soarta meciurilor. Feriţi-vă de arbitri din Ţările Nordice şi tarile „neutre“ !

Echipa de gimnastică a României a pierdut nu de puţine ori tittluri clare în ultimii 10 ani, numai din motivul corupţiei vestice în colaborare cu mafia slavă.

România a definit şi modelat pe plan mondial jocul de hanbal, gimnastica şi canotajul. Şi chiar tenisul de câmp !.O performanţă enormă pentru orice ţară mică sau mare ! Multe ţări din Vest nu doresc să ia aceasta la cunoştinţă ! Căci nu se potriveşte cu filozofia superiorităţii, practicată zilnic sub diferite măşti sau direct pe faţă.

In articolul „ C.O.I.- Afaceri fără graniţe“ din Tages Anzeiger (Zuerich, 21.1.99), Peter Haerle scrie : „ Tot mai tari sînt vocile de reforme radicale ale C.O.I., pînă la desfiinţarea lui „

Conform lui Richard Pound, preşedintele Comisiei de Cercetare a C.O.I., 16 membri au primit 780.000 $ şi alte cadouri (printre care şi finlandeza Pirjo Häggman) pentru a acorda candidatura oraşului Salt Lake City (SUA, an 2002). Ziarul Wall Street Journal (SUA) vorbeşte şi de încercarea de mituire (2.000.000 $) pentru acordarea candidaturii olimpice oraşului elveţian Sion (an 2006).

Pentru acordarea candidaturii olimpice oraşului Berlin s-ar fi acordat o mită de peste 2.200.000 dolari. Miza e mare, dar infimă în comparaţie cu efectele, căci germanii au nevoie, ca peştele de apă, de o afirmare a superiorităţii germane. S-a ajuns aşa de departe încît s-a acordat cetăţenia germană pe loc unor sportivi străini, numai pentru a cîştiga o medalie pentru Germania !. Un străin normal, nu are dreptul (chiar dacă trăieşte în Germania, de mulţi ani de zile) de a obţine cetăţenia germană (aceasta se întîmplă numai în condiţii speciale).

Ziarul din Sidnei (Australia), <<The Sydnei Morning Herald>> publica la 19 Martie 1999 fotografia colierului de 10.000 $ primită de soţia reprezentantului olimpic australian Phil Coles, de la un mituitor vestic.

Ziarul << USA Today>> relatează, că un funcţionar COI s-a dus la Budapesta cu buzunarele pline cu 50.000 $ pentru „a-i investi în dezvoltarea sportului african“.

Ziarul << Sports Illustrated>> scrie de sume de 57.000 si 161.000 $ pentru mituirea funcţionarilor arabi.

Cunoscînd bine „Democraţia Vestică“, nimic nu mă miră din murdarele afaceri vestice prin coruperea micilor şoareci sau aruncarea a cîte unui oscior şi mafiei slave de arbitraj. Cîţi arbitri din fostele ţări comuniste (nu de puţine ori de cea mai mare clasă) se mai pot întîlni în sportul international (în special în fotbal), în ultimii 10 ani ? Ciolanul e mult prea mare pentru un arbitru din Est !

Pentru a tot ce s-a întîmplat, în ultimii ani, Comitetul Olimpic Internaţional trebuie desfiinţat. Aceasta în numele Democraţiei Mondiale. Căci ca şi Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia Naţiunilor Unite, Tribunalul “International” de la Haga, şi alte organizaţii. Şi COI este complet în mâna vestică. Legile sînt călcate cu cinism în picioare.

Un cititor elveţian din Graenichen (Elveţia) răspunde unei doamne referitor la Corupţia Uniunii Europene (in Tages Anzeiger din 25.3.1999) : „ Credeţi Dvstră într-adevar că poporul elveţian va arunca unei bande corupte în Bruxel, x miliarde de franci ? „.

Tot la fel, după chipul şi asemanarea Vestului, este şi COI creat. Ce e corect şi ce e incorect , şi în sport, hotărăşte Vestul. Căci în rest, puţină speranţă în vreo rezistenţă. Mai greu va fi cu China. Cu Rusia se vor ajunge la înţelegeri. România va pierde, dacă nu va reacţiona corespunzător, la timpul potrivit. Fără nici un fel de compromise, dar cu hotărre totală, linişte şi puţine comentarii.

Ca cunoscător de aproape 25 de ani a societăţilor „democratice vestice“, prin trăire zilnică în această societate, total integrat în viaţa socială, anticomunist, antifascist şi antişovinist, proamerican, doresc să vă avertizez : nu acordaţi nici cea mai mică încredere Omului Vestic. Perversitatea lui morală vă va costa existenţa. Trataţi-l cu distanţă şi indiferenţă !. Şi nu după politeţea bizantină !

ing. IOAN MUGIOIU- Germania

_______________

~„Importul de carne“

Interzicerea Importului de Carne – Cerinţă morală a Ministerului Sănătăţii

23 Februarie 2001-Basilea (Elveţia). Descoperirea febrei aftoase la bovine, ovine şi porcine, acum cîteva zile în Anglia, a pus capacul la tot ce mai era de aşteptat din Europa Vestică, cea „civilizată”. Filozofia Catolică, a stăpînirii de către om a naturii, îşi culege fructele ! Culmea e că filozofia catolică înaintează acum în direcţia manipulării genetice. Rezultatele vor fi şi mai înfricoşătoare !

De data asta comisarii Pieţii Comune au ordonat interzicerea exportului de carne din Anglia. În Germania, porcii aduşi deja din Anglia sînt în carantină.

După „nebunia vacii” a mai apărut în plus şi această boală cruntă pentru animale. Boala nu e direct periculoasă (spun doctorii vestici, sper să fie aşa) pentru om. Pentru animal e nimicitoare şi se răspîndeşte cu mare repeziciune.Boala nu are niciun leac.Pentru o ţară poate ea însemna o catastrofă economică şi socială.

În România s-a mai încercat, din afară, în ultimii 11 ani să se introducă diverse produse care să distrugă agricultura românească: porumbul american infectat (Ministerul Sănătăţii a reuşit atunci, ca o mare victorie, să blocheze această acţiune), carnea de vacă din Anglia infectată cu „nebunia vacii” (Ministerul Sănătăţii a avut atunci din nou o victorie, blocînd descărcarea vapoarelor care tot pluteau, în aşteptare de naivi, pe apele Mării Negre. Dupa ce fuseseră fără succes, prin Oceanul Indian, Marea Roşie şi alte mări), pulpele de pui americani pompaţi cu hormoni (acţiune tolerată de Ministerul Sănătăţii, căci românii îşi doreau cu gura pînă la urechi să mănînce ceva vestic), butoaiele germane cu dioxină (dupa plutoniu cea mai puternică otravă cunoscută pînă acum) aduse la Sibiu cu concursul concetăţenilor minoritari germani (acţiune victorioasă a Ministerului Sănătăţii prin repatrierea acestor butoaie aflate într-o stare tehnică deplorabilă), conservele olandeze cu etichete în limba română făcute din carne de vită infectată englezească, în cunoştinţă de cauză (eşec total al Ministerului Sănătăţii, căci mulţi români au mîncat cu mare plăcere asemenea carne, căci venea “din vest”), carne de porc germană infectată cu pestă (din porci, care conform legii, trebuiau arşi, dar s-a considerat de către germani, că e mal rentabil să fie exportaţi în Europa de Est), carne care a pătruns prin Ungaria (eşec al Ministerului Sănătăţii), carnea de vacă din chiftelele „Hamburg” de la McDonald, pătrunsă tot prin Ungaria, şi consumate cu mare plăcere de români, ca un simbol al „libertăţii şi democraţiei vestice” (eşec al Ministerulul Sănătăţii), pui din Ungaria crescuţi după metode catolice vestice, paralizaţi şi fără fulgi, crescuţi în colivii mici metalice şi hrăniţi cu faină animală vestică (eşec al Ministerului Sănătăţii), nutreţuri germane pentru porcine şi bovine pe bază de făină animală (care cuprinde şi cadavre de şoareci, maimuţe, cîini şi alte animale folosite la experimente medicale), importate încă de români, cu toate că în Germania sînt interzise de cîţiva ani de zile (eşec total al Ministerului Sănătăţii), îngrăşăminte vestice pentru pământ, mult mai periculoase decît cele româneşti, importate pe scară largă de către români, bovine vestice importate de catre români (calitativ mult inferioare celor autohtone) şi foarte probabil purtătoare de „nebunia vacii”, seminţe de plante vestiee manipulate genetic (calitativ mult inferioare celor naturale autohtone), importate de către români corupţi şi incompetenţi (eşec al Ministerului Sănătăţii), avionul militar american prăbuşit pe teritoriul României la o acţiune de bombardament asupra Iugoslaviei, foarte probabil cu muniţie radioactivă (uran şi plutoniu)(acţiune neclarificată de Ministerul Sănătăţii), aşa cum s-a folosit în Iugoslavia, bombardamentul barbar din Voivodina (Banatul Sârbesc) asupra instalaţiilor chimice (fosgen, unul din cele mai puternice otrăvuri ale chimiei), considerat ca crimă împotriva umanităţii (încă neluat în considerare de D-na Carla del Ponti de la Tribunalul “Internaţional” de la Haga) şi care este considerat de specialişti, ca catastrofa cea mai mare a secolului 20 (efectele se vor simţi încă zeci de ani în Banat !) şi probabil multe alte excrocherii, care nu îmi sunt cunoscute.

De pe timpul comuniştilor mai este de relatat cazul grav de la sfîrşitul deceniului 80, cînd în Deltă au fost depuse cantităţi mari de gunoaie vestice cu dioxină (eşec al Ministerului Sănătăii) şi catastrofa nucleară (an 1986) de la Cernobil (URSS), cu urmări grave pentru România (acţiune neclarificată de Ministerul Sănătăţii).

Pentru înţelegerea “mersului lucrurilor” trebuie ştiut următoarele:

A. Domeniul de periculozitate:

– carne vie, tăiată, conserve de carne, din bovine, porcine, ovine, capre, păsări de toate

categoriile, peşte de crescătorii, iepuri de crescătorie, căprioare de crescătorie, etc.

B. Metodele vestice:

-cu toate că se ştia că carnea de vită era infectată cu „nebunia vacii”, Anglia a exportat (în cunoştinţă de cauză) sute de mii de tone de carne tăiată infectată, în loc să o ardă !

-în ultimii zece ani, la cîteva epidemii de pestă la porci, Germania a exportat, cca. 100.000 de porci infectaţi, în Europa de Est, în loc să-i ardă, conform legii germane.

– carnea de vită, bănuită de„nebunia vacii”, se va exporta din unele ţări vestice în Coreea de Nord. S-a oferit chiar şi un excroc rus, care vrea să introducă această carne în Rusia.

Deci moral vestic nu există. Perversitatea morală este totală.

C Strategiile vestice:

– introducerea de carne infectată prin mîna a II-a. De ex: S-au exportat vaci din Anglia în Cehia, unde s-a schimbat „cartea de identitate” şi astfe au fost introduse în Germania ca vacă cehească.

– coruperea de excroci autohtoni (în Romania, la tot pasul)

– conserve produse în altă ţară, decît din Europa de Vest (sau chiar în Europa de Vest, exemplu: Olanda, carnea de vacă venind din Anglia dar nu pentru piaţa olandeză !) şi exportarea lor în afara ţarilor din zona vestică.

– folosirea cu o perseverenţă bolnavicioasă (“perseverenţa banului”) a strategiilor de răspîndire a minciunilor şi falsificărilor, în cazul de faţă, referitor la calitatea “de vîrf” a alimentaţiei vestice. Şocul de calitate, după un concediu în Romania, e enorm. Calitatea încă excelentă a produselor alimentare româneşti şi a bucătăriei româneşti cere un timp îndelungat de adaptare (după întoarcerea dintr-un concediu în România) la alimentaţia săracă şi de proastă calitate germană.

Considerentele anterioare sînt rezultatul trăirii zilnice, integrat în societatea germană, timp de aproape un sfert de secol.

Măsuri imediate strict necesare:

Pătrunderea unor asemenea boli pe teritoriul României, în situaţia actuală catastrofală economică, ar însemna o tragedie socială, care poate duce la desfiinţarea Statului Român.

O asemenea diversiune vestică trebuie luată în considerare, ţinînd cont de experienţa ultimilor 10 ani pe plan mondial. Diversiunea este în politica externă vestică, cel mai important aspect, ceva normal şi ceva bineînţeles.

Ţinînd cont de aceste argumente, Ministerul Sănătăţii, având obligaţia de apărare sanitară a populaţiei României, este responsabil de următoarele măsuri:

1. Interzicerea totală a importului de animale (viu, tăiat şi respectiv conservat) din ţările europene pînă la dispariţia acestor boli şi pînă la introducerea în Europa catolică a creşterii civilizate şi cu respect pentru animale. Se poate importa din Argentina (cît timp ?) precum şi alte ţări latino-americane (eventual Cuba).

2. Interzicerea introducerii de carne şi brînză din Ungaria (chiar şi la McDonald) şi înlocuirea cu carne şi brînză autohtonă.

3. Introducerea controlului obligatoriu (ca în Elveţia) de identificare a bolii „vacii nebune”.

4.Interzicerea imediată a nutreţurilor vestice pe bază de faină animală şi înlocuirea lor cu furaje tradiţionale româneşti.

5. Interzicerea imediată a pesticidelor vestice.

6. Aplicarea restricţiilor de graniţă la introducerea de produse animale şi vegetale, după o legislaţie similară cu legislaţia americană.

Ministerin Sănătăţii trebuie să acţioneze imediat prin informarea actualului guvern şi cererea de introducere a unui plan de măsuri de protecţie eficient.

Prin această scrisoare, Ministerul Sănătăţii este în cunoştinţă de cauză şi nu va putea mai tîrziu (cînd va fi prea tîrziu) să evoce lipsă de cunoştinţă. Scrisoarea aceasta este trimeasă recomandat pentru D-ul Ministru al Sănătăţii.

cu stimă,

IOAN MUGIOIU

ing. Hidraulică-Constr. de Maş.- Instal. Ind.

________________

~„România şi Olimpiada de la Sydney“

1 Octombrie 2000 Basel. Astăzi s-a încheiat una din cea mai plăcută olimpiadă a ultimelor zeci de ani sau

poate a tuturor timpurilor.O atmosferă minunată cu oameni care se bucură şi de o singură floare. Oameni prietenoşi cu zîmbetul pe buze. Dar nu zîmbetul fals vestic cu care sîntem obişnuiţi din lumea vestică europeană. Ci efectiv o bucurie nativă si necontrolată.

Olimpiada a fost pentru toţi şi pentru fiecare din cei 6,7 milioane de spectatori prezenţi la concursuri un motiv de bucurie. Aşa ceva nu e posibil în Europa.

49.000 de voluntari şi-au adus contribuţia la buna organizare a concursurilor. Un superb stadion cu 110.000 de locuri (care poate fi evacuat în 7 minute !!!) a fost locul central al întîmplărilor. Investiţii enorme de o mare calitate şi bun gust. Deschiderea plină de fantezie şi închiderea plină de dans şi muzică au fost minunate. Focul de artificii din final a fost efectiv ceva unic. Fantezia nu a avut graniţe.

Este meritul unui popor de cca. 20 milioane, popor cu un simţ deosebit al Naţiunii. Un popor deosebit de

capabil din toate punctele de vedere. Europenii cunosc prea puţin Australia.

Atmosfera liberă, de manifestare a bucuriei atleţilor şi spectatorilor a fost incredibilă. Un unicat care nu

poate fi niciodata întîlnit în Europa sau chiar America. Aceasta a fost, cu siguranţă, şi motivul pentru

care Politicul nu a reuşit, ca la olimpiadele precedente, să se impună în faţa obiectivităţii sportive.

Spre deosebire de olimpiadele precedente mafia blocurilor de arbitri şi greşelile de arbitraj au fost mult

sufocate.

România s-a prezentat bine la această olimpiadă cîştigînd 11 medalii de aur, 6 medalii de argint si 9 de

bronz. Specific văzut, în raport cu numarul de participanţi (delegaţie de cca. 120 oameni), Romania

ocupă cca. locul 2, dupa Cuba . Comparativ cu Germania situaţia este edificatoare:_

Medalii de aur Medalii totale

Romania 1 (Medalie) la 10,9 (participanti) 1 la 4,6

Germania 1 la 34,3 1 la 8,4

Înaltul nivel specific al cubanezilor si românilor se datoreşte calităţii şcolilor lor. Nivelul de antrenament

şi condiţiile materiale ale atleţilor germani sunt mult superioare faţă de cele ale atleţilor cubanezi şi respectiv români. Deci ineficienţa atleţilor germani este, de fapt, mult mai ridicată.

Pierderea unei medalii de aur „sigure“ la 1500 m femei, datorată ghinionului D-nei Szabo şi unei zile nefa-

vorabile a D-rei Szekeli (care practic nu aveau concurenţă) a catapultat Romania de pe locul 9 pe locul 11.

În afară de acest aspect trebuiesc luate în considerare şi următoarele aspecte :

1. Numeroasele medalii de aur luate la probe „exotice“ (velodrom, bărci cu pînze) sau probe de mari in-

vestiţii (dresuri de cal, concursuri de călărie) luate de Germania şi Olanda.

2. Medalii complet nesperate luate de Germania si Marea Britanie .

Fără aceste medalii „ exotice“, Romania ar fi ocupat locul 5.

În plus trebuie luat în considerare şi alte aspecte:

Pierderea de medalii de aur foarte probabile : maraton femei şi gimnastică femei pe aparate.

Evoluţia catastrofală a boxerilor si luptătorilor.

Evoluţia bună la canotaj, dar nu foarte bună.

Şicanarea sportivilor români de către organele de control al dopajului.

Prezenţa României destul de îndelungată pe locul 7 a produs panică în rîndul ţărilor vestice. E de necon-

ceput în Vest ca o ţară terminată ca România, din Balcan, să fie printre primele 10 din lume. Şi în plus

peste unele ţări vestice, care şi-au luat rolul de „poliţişti“ în Europa. Toţi au uitat brusc că România a avut un mare cuvînt de spus în Europa şi în lume în multe ramuri sportive. În plus, sportivii români au trasat efectiv linii directoare (handbal, gimnastică femei ,tenis de câmp, etc).

Trebuia deci urgent acţionat şi drumul României spre medalii stopat.

Mijlocul tradiţional vestic de fasificare prin „micul ecran“ este pus din nou în funcţiune. Sigur, la ora actuală, dopajul este interzis. În multe ţări din Vest (aşa cum a declarat un sportiv german) dopajul este ceva absolut normal. Dacă însă nu se controlează, totul este „curat“. Deci „ghinion“ pot să aibă numai cei care sunt controlaţi. Acest „ ghinion“ l-a avut halterofilul roman. Dar asta n-a fost deajuns. Mult mai

-2-

strategic este să se creeze o atmosferă negativă în rîndul unei întregi delegaţii. În cazul românilor gimnastele erau „inima“ delegaţiei, căci cîştigaseră deja două medalii de aur. D-ra Răducan intra în maşinăria controlului. Într-un scurt interval de timp (cca.4 zile) după fiecare medalie este supusă controlului: Negativ,Pozitiv şi Negativ.

Un Pozitiv între două Negative, într-un interval de cîteva zile : Aceasta nu e Dopare ! În plus, pseudo-efedrina nu e interzisă de Asociaţia Internaţională de Gimnastică.

La atletism intrarea în concurs a Mihaelei Melinte ar fi însemnat încă o medalie de aur ! „ O secundă“ înainte de a arunca discul, Melinte este scoasă din concurs, cu toate că avea tesul negativ. Motivul: la Roma, acum cîteva luni, la un antrenament, ar fi avut un test pozitiv.! Întrebarea esenţială este de ce

nu i s-a spus Mihaelei înainte de a zbura la Sydney ? Răspunsul : Nu mai exista material publicitar pentru mediile manipulate.

Acţiunea a fost organizată de ungurul Istvan Gyulai (adica Giulea sau Gila ), secretarul general al IAAF,

responsabil cu comisia de droguri.

„Tabloul“ pentru micul ecran era perfect. Trei fotografii : Halterofilul, Gimnasta şi Aruncătoarea de disc

plîngînd. Care tablouri, fără explicaţii, au fost prezentate, din oră în oră, de dimineaţa pînă seara, sub titlul DOPARE, la televiziunea germană. Coproducţia ungaro-germană , de proastă calitate, este injectată maselor.

Plecarea D-lui Ion Ţiriac de la conducerea CON este o mare pierdere. Cum poate fi un atlet toată viaţa să

fie blocat ? Germanca Drechsler, care a cîştigat în Sydney medalia de aur la lungime, a fost 2 ani blocată de

COI. Germanul Baumann, care a luat aur la olimpiada precedentă, este 2 ani blocat de catre COI. Comitetul

Olimpic German îi ridicase blocarea. Însă Comitetul Olimpic Român blochează un atlet pe toată viaţa….

Iar un ţigan din Bucureşti, care te bate în faţa unui poliţist, nici măcar nu e dus la poliţie ! Românii nu cunosc respectul pentru ei însăşi.

Ostentaţia împotriva României atinge punctul culminant la televiziunea germană, cînd Germania trece înaintea Romaniei. După ce se enumerează cîteva medicamente de drogare, se prezintă un grafic în care se

pune întrebarea, cum a reuşit România cea săracă, să se plaseze printre ţările vestice pe un loc aşa de înaintat. Efectiv înscenare defăimătoare şi ruşinoasă.

La olimpiada de la Sydney au fost 40 de cazuri de drogare. Dar numai cele trei fotografii ale românilor si

din cînd în cînd o fotografie a soţului sportivei americane Jones, au fost prezentate pe ecran. Ce-i cu celelal-

te 36 de cazuri ? Bineînţeles acestea nu formează obiectul coproducţiei germano-ungară !

În cutiile de gunoi din camerele sportivilor, din satul olimpic, s-au găsit mari cantitaţi de siringi. S-a hotărît

să nu se întreprindă nici o acţiune de cercetare, după cum s-a relatat.O fi fost hotărîrea D-lui Istvan Gyulai ?

Ziarul italian La Republica relatează ca ¼ din atleţii italieni, care au cîştigat medalii la Sydney, erau dopaţi.

Norvegianul Johann Olaf Koss, membru al COI, declara că 10-15 atleţi americani care au participat la Sydney au avut test pozitiv, fără ca aceasta să fie declarată COI-ului.

Deosebit de importante sunt declaraţiile pe micul ecran ale D-lui Alexandre de Merode- preşedintele co-

misiei de medicină a COI şi Membru al COI : La olimpiada de la Seul, 5 atleţi americani dopaţi au fost

trimeşi la Seul, cu toate ca Asociaţia de Gimnastică Americană ştia aceasta.“ Rîzînd, adăuga D-ul preşedinte: În Seul au fost din nou testaţi şi rezultatul a fost „negativ“ !.

Deci în cei care fac testul nu se poate avea o încredere, căci nu există o comisie independentă care face analizele, ci persoane, cu anumite interese. Deci din Pozitiv se poate face foarte simplu Negativ şi invers.

Nu cumva D-ra Melinte (la antrenamentul din Roma) şi halterofilul român au avut această soartă ?

Au luat doctorii români, pentru siguranţă, la test, probe proprii ?. Căci, ar trebui ei să cunoască bine mersul lucrurilor. Scrupule nu există !

În România, chiar metodele de test ale COI sunt de către unii doctori puse sub semnul întrebării !

Stupefiantă este declaraţia, la Sydney, a marelui sportiv american, Mark Spitz :

De 30 de ani nu s-au mai doborît odată atîtea recorduri mondiale. Cu mare probabilitate mulţi au fost dopaţi. Bani pentru controale sunt destui. Toţi însă sunt interesaţi numai de „imaginea“ bună. Deci nu se doreşte să se facă mai multe controale“.

Cuvintele D-lui Spitz îmi dau mult de gîndit, referitor la ce s-a întîmplat cu România la această olimpiadă.

-3-

Imaginea“ bună însă nu pentru România, ci pentru cei care doresc cu orice preţ, nu numai pentru „presti-

giul“ naţional, să se impună, ci şi pentru motive hegemoniale. Cum toate organele COI sunt controlate de unele ţări vestice sau prin sateliţii lor, e puţin probabil că „clienţii“ controlului să se găsească în rîndurile acestora sau să fie nepreveniţi.

România, ca ţară tradiţional sportivă, trebuie să-şi ceară drepturile, fără „doar şi poate“, să fie reprezentată

proporţional in COI. Trebuie cerută transparenţă totală a Comisiei de Control de Dopare a COI prin organizarea ei după structuri noi prin care să se evite fraude şi influenţă în interesul unor membrii. Deci controlul controlului şi testarea tuturor atleţilor.

În ceea ce priveşte arbitrajul trebuie cerut cu insistenţă să se evite crearea de blocuri de influenţă. De ex: într-o comisie de arbitraj, pentru o disciplină, nu au ce căuta mai multe ţări din zona de cultură slavă, ci numai una singură, căci altfel apar automat corupţiile. La fel cu ţările din zona de cultură germană. Căci altfel Politicul se oglindeşte perfect în Sport. La fel cu ţările din zona de cultură engleză.

În general arbitrii americani sunt obiectivi cu concurenţii români. Nu acelaş lucru se poate spune despre arbitrii vest-europeni care de ani de zile avantajează, de ex. la gimnastica, Rusia sau chiar China, în interesul propriu (adică ca România să nu obţină o medalie şi deci să nu le depăşească).

În IOC nu trebuie avut încredere, căci ultimii ani au demonstrat că nu trebuie avut încredere. IOC trebuie

reformat pentru a se evita influenţa unor ţări asupra vieţii sportive internaţionale.

Balcanul (începînd de la Slovenia, Rep.Moldova şi pînă la Turcia) a avut la această olimpiadă o pondere

importantă :

Medalii de aur Medalii de argint Medalii de bronz

Balcan 27 20 19

China 28 16 15

Germania 14 25 26

SUA 39 25 33

Rusia 32 28 28

Să sperăm că următoarea olimpiadă, care va avea loc în Balcan , la Atena, va avea o atmosferă plăcută.

Să sperăm că sportivii romani vor înţelege mai bine mersul lucrurilor. Situaţia economică tragică şi de-

montarea statului român, care peste 4 ani vor avea efecte şi mai catastrofale, va avea multă influenţă asupra

talentaţilor sportivi români. Germania va investi anual în sportul de performanţă cca. 135 milioane de $.

IOAN MUGIOIU, ing. Hidraulică-Constr.de Maş.-Instal.Ind.

________________

~„Răspuns la un articol despre încălzirea globală, păcăleala mileniului III“

Corectari la un articol de Petre Fluerasu

D-le Fluerasu, v -ati ales o tema complicata si astfel v-ati complicat. Date interpretate dupa principiul „majoritatii”, adica daca bioxidul de carbon este in natura in „minoritate”, atunci si influenta lui e minima. Natura este foarte complicata si probabil de catre om greu de inteles si deci de interpretat. Ceea ce nu e greu insa de inteles este ceea ce simtim „pe pielea noastra”. Ca un aer industrial respirat de plamin are cu totul alt efect si se simte cu totul altfel decit un aer de linga o padure sanatoasa de brad o poate fiecare simti. Ca respirind aerul in spatele unui motor Diesel nu e numai o senzatie neplacuta, ci si un efort de supravietuire. Pentru aceasta nu este nevoie de o statistica sau joc de cifre.

CITAT : „Şi totuşi, în ciuda acestor afirmaţii, ecologiştii vorbesc despre pericolele încălzirii globale ca şi cum ar fi o certitudine. Frica este inoculată, avem impresia că trăim într-o lume scăpată de sub control, când de fapt viaţa noastră este astăzi infinit mai bună decât în urmă cu 50 de ani. În ultimul secol, speranţa de viaţă a crescut cu 50%, iar statele occidentale le oferă cetăţenilor siguranţă, sănătate şi confort la un nivel aproape incredibil, fără precedent în istoria umanităţii.”

Erori mari ( tip PAROLE ale Planurilor cincinale) D-le Fluerasu in aceste afirmatii:

1. Se traieste calitativ mult mai prost decit acum 50 de ani

2. Speranta de viata nu a crescut (numarul longivilor a scazut), ci numai numarul celor care au sansa sa traiasca ( mama mea a murit de tuberculoza in anul 1946, caci antibioticele ajunsesera numai pina la Viena. Iar guvernele romane (deci romanii) se ghidau dupa alte statistici !) a crescut.

3. Statele occidentale ofera siguranta numai celor care au bani, sanatate nimanui, confortul numai celor cu bani. In Germania, ajutorul social este de 320 Euro/luna (mincare , imbracaminte, distractie, transport, telefon, „hrana sufleteasca”, etc). Si sint multi in aceasta situatie. Din an in an mult mai multi ! In Grecia Antica, „democratia” arata mult mai bine, decit „Democratia Vestica”.

CITAT :”Vorbind despre încălzirea globală în 1988, Hansen a anunţat că temperaturile vor

creşte cu 0,35 grade Celsius în următorii zece ani. Testele efectuate 10 ani mai târziu, în

1998, au demonstrat că creşterea reală a fost de 0,11 grade. Aşadar, Hansen a supraestimat cu 300%, ceea ce îi afectează în mod evident credibilitatea. Este, dacă vreţi,

ca şi cum v-aţi urca într-un avion, iar zborul care trebuia să dureze 9 ore ar dura de fapt 3″

0,11 Grade/ 10 ani inseamna mult D-le Fluerasu, chiar daca nu sint 0,35 !

Globul Pamintesc e mic. El nu poate suporta prea mult din ceea ce fac oamenii. Un exemplu: Ce inseamna un avion cu reactie pentru atmosfera ? Nu e nevoie sa fii ecologist pentru a intelege aceasta.

Ce inseamna o reactie nucleara necontrolata ? Romanii au simtit pe pielea lor in 1986. De ce nu faceti o statistica a celor care au murit in Romania dupa 1986 ? Ar fi deosebit de interesant.

Este mult de scris pe aceasta tema foarte complicata. D-vstra sinteti tinar si nu aveti inca experienta proprie de a „respira” si a face filozofie politica. Inteleg foarte bine aceasta, deaceea va sfatuiesc sa mai asteptati sa treaca timpul. Caci bila aurita poate fi putreda inauntru.

IOAN MUGIOIU, Elveţia

________________

~„Tratatul cu Ungaria = Eşec tradiţional al Politicii Externe Române“

4.12.1996-Basilea (Elveţia)- Peste o săptămînă Parlamentul Ungar supune spre ratificare Trata­ tul dintre România şi Ungaria. Speranţa că el nu va fi semnat este mică, căci el repre ­zintă un mare succes al politicii externe ungare.Căci nici o ţară europeană sau ex-eu ­ropeană, în postura României, nu ar accepta asemenea condiţii.

Articolul 15 (53,4,5,6 şi 9) legalizează formarea unui stat în stat, fără să mai fie nevoie de « Recomandarea 1201 » ! Incompetenţa totală tradiţională a „specialiştilor” români a legiferat viitoa­ re conflicte etnice, care vor conduce la dezmembrarea României.

«Tratatul» nu a fost încheiat sub presiunea oficială a Consiliului Europei, căci acest «Tratat» nu corespunde cerinţelor Consiliului Europei. CONSILIUL EUROPEI prevede INTEGRAREA MINORITĂŢILOR în cadrul sferei de Cultură a ţării în care trăiesc. Căci ghetourile sau « regiunile » etnice conduc automat la con­ flicte etnice.

Polarizarea unei minorităţi în centrul societăţii majoritare conduce la dezmembrarea societăţii titulare.(Rene Lemarchand, colaborator al universită ­ţii din Florida, în articolul ” Minorităţile ca armă politică ” din « Tageszeitung » , din 24.12.1990 , Frankfurt a.M. ). Rene Lemarchand scrie:

« Minorităţi1e devin din ce în ce mai des minge de joc pentru interese străine.–În ultimul timp, lozul minorităţilor este introdus ca armă politică, o realitate nu neimportantă. –-Există un fel de lege a lui Gresham, prin care ideologiile „slabe”, care îşi aduc în centru afinităţile culturale şi istorice, presează ideologi ­ ile puternice, şi le aşează pe confruntarea Est-Vest.–Trebuie să se evi ­ te odată pentru totdeauna, să se vadă aceasta ca mijloc capabil de schim ­ bare.–Prea multe minorităţi în Europa şi în alte părţi, servesc ca ţap ispăşitor, dacă nu chiar ca paravan pentru amestecul criminal în politica altor state şi prin aceasta a nu se observa pericolele pe care suprapunerile de conflicte etnice o aduc raporturi l or de forţe regionale>>.

Dar pentru ro ­mâni, acestă armă, prin acest ” Tratat ” s-a încărcat. De către Vest, dar nu pentru Euro ­ pa de Vest, căci drepturi ale minorităţilor, similare cu ale maghiarilor în Romania, sînt politic excluse în Vest. Cea mai mare minoritate a Europei, minoritatea alsaciană, nici nu e recunoscută de către Franţa, care nici măcar nu a semnat Convenţia Minorită ­ţilor de la Strassburg !.Dar politicieni francezi „sfătuiesc” România să accepte ” clauza 1201 „, care clauză a fost refuzată de Consiliul Europei. Europa trebuie să aiba însă şi ea «negrii» ei. Mai ales dacă «negrii» sînt ascultători ca un papagal.

Tratatul România-Ungaria nu e nici măcar conform cu Convenţia Minorităţilor de la Strass­burg. Deaceea Vestul a organizat prin Consiliul Europei, „sesiuni” referitoare la minorităţi numai pentru Europa de Est, cum a fost ultima de la Bucureşti. Căci, Vestul nu doreş te să acorde minorităţilor lor aceleaşi drepturi ca în Est ! Iar, România prin incompetentul şi coruptul guvern Iliescu a acceptat o asemenea sesiune. Atunci, «răsplata după faptă »

În România, nu se prevede INTEGRAREA MINORITĂŢILOR, ca în toată Europa,ci SEPARAREA MINO­ RITĂŢILOR !.De ce ?. Trebuiesc trataţi românii altfel decît restul Europei ?. Cunosc bine viaţa socială şi culturală a Europei, căci de 20 de ani am avut această o ­cazie prin trăire zilnică în Ge r mania şi integrat în societatea germană. Căci neintegrat în socie­ tatea germană, nu mi-ar permite legile să trăiesc. Deci gîndesc absolut din punct de ve ­dere al Democratiei vestice! Am prieteni de diferite naţii. Deci nu sînt şovinist, sau naţionalist. Cu tote acestea sînt şocat cum s-a putut redacta şi accepta un act absolut fascist în spirit antieuropean şi brutal antiromânesc. Ce jurişti români au fost aceştia care au putut accepta un asemenea act fascist. Este mai prejos Ţara decît promisiunea de acceptare în Pactul Nord Atlantic ?! Căci intrarea în Pactul Nord Atlantic nu e o premiză pentru Integritatea Ţă rii. În nici un caz ! România, cu experienţa ei tristă istorică, ar trebui să ştie aceasta. Căci Istoria se repetă !

Integrarea în Europa nu se poate face cu un asemenea „Tratat”, căci frica de un asemenea „Tratat” e mare în Europa de Vest. Ce-ar fi ca România să ceară în Consiliul Europei drepturi pentru minorităţi , similare cu drepturile minorităţii maghiare, Franţei, Suediei, Bulgariei, Austriei, Ungariei, Ucrainei, Rusiei, Germaniei, Turciei, Croaţiei ?. Panică pe Titanic !. Sper că Dumnezeu va înzestra pe un politician român de răspundere cu asemenea calităţi. Căci Istoria nu a găsit pînă acum vreun politician ro ­mân, măcar mediocru. Sper că noul regim al D-lui Constantinescu va avea această şansă!. Dacă nu, îmi rămîne absolut ultima speranţă în Regele Mihai, cu toate că nu sînt monar­ hist ! Dar cînd e vorba de un om capabil, care poate salva Ţara, opiniile mele perso ­nale nu mai sînt importante. Căci formulele Noului Guvern sînt tot la fel, acum la înce ­put, cu cele ale Vechiului Guvern corupt: Integrare Europeană, Integrare în Pactul Nord Atlantic.

A fost aprobat Tratatul România-Ungaria de Parlame ntul Român ? In mod democratic, acest tratat , care nu a intrat încă în vigoare, trebuie supus aprobării noului Parlament Ro mân. Căci acceptarea unui asemenea ” Tratat „, de nuanţă clară fascistă, e împotriva Con­stituţiei Române şi o discriminare a celorlalte minorităţi din România.

Tratatul România – Ungaria nu corespunde Constituţiei Ro­ mâne. Această clauză am luat-o în considerare ca ultima, căci la români, „ce-i în afa ­ră e mai important decît ce-i înăuntru !”.

« Filozofia Pierzaniei ». Practica, de la Mihai Viteazul încoace, a dovedit-o, suficient de clar. Ştirile de la Radio Bucureşti încep cu «Externele», căci ce-i «Intern» nu e important. La germani e exact, invers. Deaceea şi succesul societăţii germane.

Articolul 15, par.3 este în totală contradicţie cu Constituţia României unde limba oficială este definită ca cea română. În care ţară europeană sau în afara Europei, pentru un procent al minoritatilor de sub 7% (cea maghiara inclusiv români şi ţigani deveniţi maghiari) este introdusă o a doua limbă ? De ce trebuie acceptată în prăvălii, administraţie şi alte organe publice limba maghia­ ră ? Căci aceasta nu mai înseamnă « Păstrarea identităţii culturale » ci « stat in stat ›. De ce trebuie scrisă denumirea de localităţi şi în limba maghiară ? Căci aceste denumi ­ri sînt traduceri din limba romană din cadrul procesului de maghiarizare al administraţiei maghiare de după anul 1867. Prin acest ” Tratat ” se legalizează procesul de maghiarizare. Ce inseamnă,” denumiri tradiţionale locale „, d-lor jurişti români ?. Toate acestea sînt drepturi colective, d-lor jurişti, adică Stat in Stat ! În Alsacia (Franţa) este interzis de a se vorbi în prăvălii şi instituţii în limba mi­ norităţii. Ci numai cînd i se răspunde unui turist. În Biserica alsaciană se slujeşte exclusiv în limba franceză. În Tirolul de Sud se slujeşte întîi în limba italiană şi apoi în limba germană !

Ce înseamnă « posibilităţi adecvate pentru a fi educate în această limbă, în cadrul si­stemului învăţămîntului de stat, la toate nivelele şi formele, potrivit nevoilor aces­ tora »?.Ca cetăţean român, educaţia trebuie primită ca în România şi nu ca în Ungaria. O asemenea formulare e deosebit de periculoasă, căci deasemenea înseamnă şi STAT in STAT. Adică atentat la suveranitatea ţării. Statul Român nu poate finanţa răspîndirea unei Culturi Străine lui. Nicăieri pe Pământ nu există aşa ceva !. Aceasta nu înseamna în nici un caz « Păstrarea identităţii culturale » În Bulgaria mino­ ritaea turcă de 15%, are dreptul la 3 clase primare !. La fel şi în Slovacia. De ce în România este altfel?. Articolul 15, par.4, prevede ” dreptul ” de acces în limba minorităţii maghiare la informa­ţie şi la mijloacele de comunicaţie în masă. Acesta este un drept colectiv !

România nu este o federaţie, ci un stat naţional. România se află printre statele europene cu procente scăzute de minoritati. E vorba de «înfiinţarea de mijloace proprii de comunicare în masă». Adică STAT în STAT. Aşa ceva nu există ni­căieri în Europa !. Ce-au avut în cap juriştii români ?.

Articolul 15, par.5. vorbeşte de drepturi colective şi legalizează existenţa unui partid etnic de orientare clară fascist şovinistă- În Europa de Vest, partidele etnice sînt interzise, căci ele înseamnă Fascism. Formularea par.5 e dubioasă şi ea prezintă de fapt drepturi colective. De ce aţi mai scris în Anexă, D-lor jurişti români, că dreptu­ rile colective ale Recomandării 1201 nu sînt acceptate, dacă tot le introduceţi din nou în Articolul 15 ?.

Articolul 15, par.6, eroare românească de gîndire, d-lor jurişti români ! Ca cetăţeni români, minoritarii trebuie să cunoască cultura româna şi nu românii cultura minorită­ţilor. La români ca la nimeni !. Cea mai mare minoritate a Europei, minoritatea alsaci­ană din Franţa nu are nici macar un jurnal propriu în limba minoritară. Dar carţi în toate vitrinele de librării, ca în România.?

Se vorbeşte de «protejarea monumentelor şi siturilor istorice,care păstrează cultura şi istoria minorităţilor». Care monumente istorice D-lor jurişti ?.Vă referiţi la statui din perioada Imperiului Austro-Ungar, cînd pentru extindere către Est se cons­truiau monumente ale „puterii” şi biserici imense ? Căci acestea trebuiau să dureze pentru „totdeauna”. Ştiaţi că la anul 1750, generalul austriac Bucov a ras efectiv cu tunuri­le de pe faţa pământului 150 de mânăstiri în Transilvania. Şi oare cîte mii de biserici?. Aţi uitat ca multe altele, de acest Genocid Cultural. Aţi uitat ce-au făcut autorită­ţile maghiare de ocupaţie după anul 1867 ? Deaceea nu înţeleg despre ce monumente istorice vorbiţi ?. Sau vă referiţi la legalizarea sărbătorilor antiromâneşti pe care minoritatea maghiară cu steaguri maghiare în Romania le sărbătoreşte ?. Tare aş fi curi­os cum ar reacţiona poliţia suedeză la asemenea manifestări ale minorităţii finlandeze ?. Cred că în mai puţin de o oră o asemenea manifestare a minorităţii turce din Germania (ca.2 milioane) ar dispare sub ciomegele şi scuturile poliţiei germane.

De ce s-au înlăturat din România atunci monumentele istorice staliniste ?. Căci stali­nismul a fost un copil în comparaţie cu Maghiarismul. Însusi Hitler era speriat de Ma­ghiarism.

Articolul 15, par.9 este anticonstituţional, împotriva Legii Drepturilor Omului, norme­ lor Consiliului Europei şi a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa. Acest paragraf îngrădeşte libera circulaţie a persoanelor în cadrul unei ţări ! Stră moşii mei au facut parte dintr-un sat care a coborît cu ” căţel şi purcel „pe valea Oltului pînă la Jiblea, tocmai din judeţul Covasna , izgoniţi de administratorii maghiari. Am eu oare dreptul de a mă reîntoarce pe locurile mele natale ?. Conform acestui paragraf,.nu am acest drept !.

Tratatul cu Ungaria e plin de erori juridice dovedind un amatorism juridic cu consecinţe grave în viitor pentru România. Arhitectul acestui ” Tratat „, fostul Presedinte al Romaniei, Roman, cu capacitate intelectuală tipic românească, a făcut tot ce a putut corespunzăzor capacităţii sale. Dar de ce nu a luat el în considerare şi alte păreri calificate care cunosc bine strategiile politice ale Europei de Vest precum şi viaţa socială a Europei de Vest. Căci cu un asemenea ” Tratat „,Româ­nia nu se poate încadra în Europa. Căci acest ” Tratat ” nu corespunde societăţilor vest­ europene pe deoparte, iar pe de altă el crează în România un STAT în STAT, care va duce la grave conflicte etnice. În Europa de Vest, minorităţile etnice sînt INTEGRATE prin lege în viaţa socială a fiecarei societăţi, indiferent dacă este un stat naţional sau federal.

Sugestiv caracterizează ziaristul german Reiner Luyken, situaţia minorităţii maghiare din România, în ziarul „Die Zeit” din 19.8.1994, sub titlul:” Sîmburele fascist se ascunde în spatele plăcutei lozinci la sunet al Dreptului la Autodeterminare „. El scrie:

” Sîmburele fascist se ascunde cu tact în spatele vocabularului cu sunet plăcut al dreptului la auto­determinare, dragostea pentru pace şi democratie. Autoreprezentarea ca victime, ascunde ten­dinţe separatiste, care sînt tendinţe ale acestui partid înfiinţat etnic.

Susţinerea fără discernămînt a pretenţiilor minorităţilor în Parlamentul European, încura­jează la din ce în ce mai excesive cerinţe, privelegii şi drepturi sociale, care se spri­jină pe apartenenţa la un popor. Minoritatea ungară din România nu este limitată nici religios şi nici nu suferă de discri­ minare la locul de muncă. Clujul este unul din puţinele oraşe din lume, care îşi permite două opere- una românească şi una ungurească. Ungurii pot de la prima pînă la ultima clasă să meargă la şcoli maghiare. La Universitate sînt predate specialităţi atît în limba româ ­nă cît şi maghiară. Există cote de intrare la facultate de regulă cu cerinţe mai mici. Ungurii pot să candideze şi pentru locurile de studiu româneşti; invers nu merge. Integrarea nu e de dorit. Părinţii unguri, care îşi trimet copii la şcolile româneşti, sînt caracterizaţi de Partidul Ungar ca trădători. Unde integrarea funcţionează, ea este submi ­nată de partea ungară.”

Fascism în toată regula D-lor jurişti români !. Ministrul de externe german Kinkel afirma acum vreun an că România este un model pentru minorităţi, care ar trebui urmat de multe ţări. D-ul Van der Stuhl, secretarul minorităţilor din Consiliul Europei, a rămas uimit la vizita în România că minoritarii maghiari nu cunosc limba română !

Cum aţi ajuns d-lor jurişti români totuşi la un asemenea ” Tratat ” ? Maghiarii au dictat şi românii au semnat !.Înjosire totală a naţiunii române !

Tratatul ” are un caracter fascist, şovinist şi împotriva Constitutiei României (desfiinţează limba romană ca limbă oficială, crează avantajii în învăţămînt pentru minoritatea maghiară, înfiinţează STATUL în STAT, confirmă legalitatea procesului de maghiarizare începînd din anul 1867, continuă procesul de maghiarizare, legalizează partide etnice fascist şoviniste, interzice mişcarea liberă a populaţiei româneşti în teritoriile de pe care cu zeci de ani înainte au fost alungaţi, ş.a.), e împotriva Convenţiei Minorităţilor de la Strassburg, împotriva Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi împotriva Legilor Uni­versale ale Drepturilor Omului.

Tratatul ” este d.p.d.v. juridic român un fiasco, folosind deseori în loc de „şi”, „sau” ” Tratatul ” pune baza viitoare a Dezmembrării României. Din aceste motive acest „Tratat” trebuie supus unui Referendum Popular (ca în Elvetia) precum şi noului Parlament al României.

Ministerul Justiţiei trebuie să declare acest ” Tratat ” ca NUL. Cu m este posibil ca un regim să hotărască prin hotărîri radicale soarta de viitor a naţiunii române ?

Victima unui asemenea act e societaea română în sfera ei proprie de cultură. Vina este a D-lui Iliescu şi a guvernului corupt Văcăroiu cu incapabilul ministru de externe Meleşcanu.

Pentru cele scrise, prin prisma democratiei vestice în care trăiesc, îmi asum toată răspunderea. Un asemenea ” Tratat ” trebuie să fie similar cu alte tratate vest-europene. Un asemenea ” Tratat ” trebuie proiectat numai după ce s-a făcut un studiu al drepturilor şi obligaţii­ lor a diferitelor minorităţi din state similare cu România (de ex.: Franţa, Slovacia, Suedia, Austria, Bulgaria, Grecia, Turcia, Polonia, Croaţia, Ucraina, Cehia s.a). Numai aşa, România se poate integra în Europa !

IOAN MUGIOIU

__________________

~„URGENT Protecţia Economiei Naţionale“

Basilea. 21 Martie 1998. În SUA, cînd automobilele americane nu se mai vînd, se interzice importul automobilelor japoneze. La fel şi cu produse electronice. La fel şi cu oţel, precum şi alte produse.

În Italia, automobilele japoneze au fost pînă nu demult interzise, iar acum au cote speciale foarte scăzute. Tot aşa şi în Franţa. În Elvetia este interzis de a se importa îngrăşăminte agricole, medicamente şi alte produse, care ar concura producţia proprie. Exemple sînt deosebit de numeroase. Toate aceste măsuri sînt îndreptăţite şi înseamnă protecţia economiei naţionale. Înseamnă locuri de muncă şi bunăstare pentru locuitorii ţării respective. Deci o societate cu echilibru social. Căci o societate fără industrie nu are absolut nici o şansă de bunăstare şi de un stat.. O singură fabrică vest-europeană cîştigă mai bine de 5 ori decît toată agricultura actuală a României. O asemenea fabrică de automobile, în ponderea întregii economii, nu înseamnă însă de fapt “mare lucru” !. E vorba numai de o fabrică de autoturisme.

Deci „Piaţa Liberă” nu înseamnă, cum românii o înţeleg, că totul e liber. Totul e calculat şi programat. Africanii sau sudamericanii, care produc banane cîştigă 10-15 % din vînzarea de banane. Restul : Mafia vestică a „Pieţii Libere”. Motivul : D-zeu i-a lăsat africani sau sudamericani. Deci „Piaţa Liberă” înseamnă automat, Discriminare.

De peste 20 de ani angajat în industria capitalistă nu am întîlnit vreo firmă africană sau sudamericană, care măcar să-şi fi oferit sau măcar să fi prezentat la vreun tîrg international o pompă centrifugă. O technologie absolut neascunsă nimănui ! Cîte pompe care funcţionează azi în Africa sînt de provenienţă africană ?. Unde este „Piaţa Liberă” ?.

„Piaţa Liberă” este penrtu cei care au ajuns la un anunmit nivel de dezvoltare economică şi politică. Pentru ajungerea la acest nivel trebuiesc luate măsuri speciale, chiar dacă sînt „nedemocratice”. Căci mai nedemocratic este inegalitatea şansei”. Piaţa Liberă” devine Piaţa Liberă numai la şansă egală.Deci la intrarea în „Piaţa Liberă” trebuie analizat nivelul şansei. Cine nu are aceeaşi şansă, dispare !. Statul trebuie să coordoneze realizarea acestei şanse. Ca un capitalist convins şi anticomunist, doresc să fac clar şi de necontestat că actualul curs românesc al distrugerii fabricilor, fie prin închiderea lor (din cauza aşazisei “nerentabilităţi”), fie prin vînzarea ei pe un “Mercedes” la străini, înseamnă tragedia societăţii româneşti. În final dezmembrarea României, aşa cum unele tări vest-europene au programat-o deja.

În această situaţie rămîne o singură soluţie : Protecţia prin Lege a Economiei Naţionale.

Aceasta înseamnă reducerea prin lege a importului de Autocamioane, Tractoare, Autobuze, Microbuze, Autocamioane de teren, Automobile de mic litraj (ci producerea unui Lăstun care în orice caz nu se răstoarnă în curbe ca Mercedesul de mic litraj), Locomotive, Vagoane de călători şi marfă, Vapoare ş.a. Absolut pentru totul care se poate fabrica în România. Căci fabricile româneşti au cel puţin 50 de ani mai puţină experienţă managerială, deci intreprinderile româneşti nu pot intra pe „Piaţa Liberă”. Aceste produse nici nu trebuie să fie la nivelul calitativ vestic. Ele trebuiesc produse la nivelul de calitate existent care permanent, pas cu pas, şi fără <strategii de şoc>, se poate îmbunătăţi şi ajunge la nivel vestic. Atunci se poate intra în „Piaţa Liberă”. Pînă atunci Statul trebuie să coordoneze totul. Privatizarea actuală fanarioto-feudală trebuie stopată, căci ea duce la distrugerea societăţii româneşti şi la acumularea de bogăţii în mîini puţine. Uniunea Europeană nu are criterii economice, ci aşa cum oficials-a declarat în Dec.1997 numai un caracter politic. Ţări ,precum ţările baltice, cu toate că economic sînt cu zeci de ani în urma economiei românesti, vor fi admise în Uniunea Europeană. “Tot răul spre bine”, căci Uniunea Europeană, care deja include majoritatea ţărilor europene, nu are prea mare şansă de existenţă. Sînt deja tări în Europa care nu mai doresc să facă parte sau să intre în Uniunea Europeană. Corupţia e prea mare. Lupta pentru ciolan a început !

Printr-o Lege de protecţie a economiei naţionale se poate asigura existenşa fabricilor româneşti, deci a nivelului de trai al populaţiei române. Aceasta în numele Democraţiei şi a Cartei Dreptului Omului. De ce produsele româneşti sînt boicotate (automat) de unele ţări vest europene ?. Înseamnă, ” Piaţa Liberă” de fapt , Discriminare ?.

În interesele României,trebuiesc luate măsuri urgente pentru protejarea economiei româneşti. Actuala coaliţie guvernamentală, marionetă străină (tip America Latină), antiindustrială, trebuie înlăturată cît mai repede, căci va duce la distrugerea Statului Român.

ing. IOAN MUGIOIU, Germania

__________________

~„Urgenţa Nr. 1 a României – Crearea unei armate corespunzătoare timpului“

5 Iulie 1999 – Ultimul război din Iugoslavia a demonstrat clar, oricui care are suficientă capacitate de înţelegere, că singura garanţie a suveranităţii unei ţări este propria armată şi propria industrie de război, aduse la nivel perfect de organizare. Din fericire, o ţară, indiferent de mărimea ei, îşi poate asigura suveranitatea, chiar şi împotriva unei forţe mult mai mult superioare. Însă numai sub premizele : calităţi deosebite ale membrilor societăţii şi anume : demnitate, patriotism, patură de inteligenţă patriotă pusă în slujba ţării, unitate de idei în orice moment şi în special în cele mai grele momente, opinie publică hotărîtă şi cu reacţii imediate de înăbuşire publică a oricărei diversiuni şi trădări, ţară înainte de orice politică de partid sau interese particulare, interesele colectivului peste interesele individului (exact ca în ţările vest-europene), capacitate de autoinformare, capacitate de percepere a dezinformarii şi diversiunii, încrederea numai în sine (căci prieteni nu există !), industrie proprie de armament, instrucţie intensivă a militarilor, instrucţie intensivă a populatiei civile (paramilitari), servicii puternice de securitate (siguranţa statului) , un stat puternic cu organizare în amănunt şi muncă de 24 de ore din 24. Căci aşa este în Democraţia Vestică !

Elveţienii au toate aceste calităţi şi pot fi consideraţi, militar, că au cea mai bună armată din Europa. Oameni deosebit de conştienţi de importanţa apărării ţării. Fiecare cetăţean elveţian supraveghează permanent ordinea şi disciplina. Orice abatere este imediat anunţată, de către fiecare cetăţean, organelor de securitate. La 7 milioane de locuitori, armata elveţiană numară, la ora actuală, cca 600.000 de militari şi deţine imense investiţii militare. Fiecare elveţian se antrenează 3-4 săptămîni, în fiecare an, în concentrare. Locuitorii satelor şi oraşelor fac exerciţii regulate de tragere. La a treia zi după bombardamentele din Iugoslavia, parlamentul elveţian a aprobat imediat un buget pentru întărirea apărării antiaeriene. Pe 12 Iulie 1999, peste 19.000 de noi recruţi elveţieni au plecat spre cazărmi pentru 15 luni. Proporţional în România ar trebui recrutaţi în fiecare an ca 60.000 de recruţi.

În Germania, numărul şomerilor a scazut în special prin înrolarea în armata. Femei sînt deja în Germania înrolate în armată. Armata germană, poliţia şi toate organizaţiile paramilitare au un potential la ora actuală de peste 1 milion de persoane.

Investiţiile militare în SUA au depăşit apogeul tuturor timpurilor. Eşecul militar din Iugoslavia a creat o adevarată panică în rîndul filozofiei militare vestice. Toate rachetele şi bombele existente în dotare au fost aruncate peste Iugoslavia. Fără efect. Identificarea ţelurilor din satelit şi avioane nu a adus nimic. Gluma „dezarmării”, la care din pacate românii, ca deobicei, au „căzut ca musca-n lapte„(şi şi-au trimes 1000 de tancuri la topit, precum şi alte echipamente) a fost destinată numai pentru unele ţări din Europa de Est şi Sud-Est (mai clar spus, numai pentru România, care reprezenta ceva !).

Înarmarea se face acum, în unele din ţările vestice (Germania ) într-un ritm incredibil. Totul se face pentru „asigurarea unei noi ordini europene „ ! Sînt unii care tot simt nevoia să facă ordine pe alte pămînturi, altele decît cele proprii. Este efectiv o boală genetică. În loc de Pactul Atlantic, Piaţa Comună a hotărît să-şi creeze o forţă militară proprie, suficient de puternică, pentru a putea interveni în regiunile de „criză„, din Europa. Suedia a protestat deja împotriva acestei hotărîri. Unde ar mai putea să se presupună asemenea „crize „ ? În Irlanda de Nord, Alsacia, Ţara Bascilor, Corsica, Turcia (Ţara Curzilor), Burgenland (Austria) ? În niciun caz, căci acestea sînt afaceri interne ale acestor ţări !. Ţările Baltice deasemenea nu, căci ar însemna un conflict cu Rusia Albă şi cu Rusia. Au mai ramas numai: Iugoslavia (dar în acest moment de netastat, din cauza victoriei în războiul cu Pactul Atlantic), România (ţară de graniţă Catolicism-Ortodoxism, care deranjează prin marimea ei şi prin potenţialul ei economic, creat de Ceauşescu ), Bulgaria (care nu deranjează pe nimeni), Ucraina (netastabilă din cauza Rusiei şi Rusiei Albe) şi Slovacia. În rest : Bosnia, Albania, Macedonia sînt deja protectorate vestice, care nu vor mai fi state suverane niciodată. Balcanul a pierdut ocazia de a fi o unitate de cultură şi de politică, aşa cum sînt ţările nordice (Danemarca, Suedia, Norvegia, Islanda şi Finlanda). Vestul a reuşit să evite o astfel de unitate. România prezintă (ca un mare avantaj pentru Vest) o intelectualitate şi chiar o mare parte din populaţie deosebit de cosmopolită. Românii au puţină înţelegere a mersului Istoriei. De la Mihai Viteazul încoace, românii nu au mai avut o capacitate de înţelegere. Fanarioţii, trădătorii şi lacheii au dominat pînă astăzi, cum nu a fost la nimeni în Europa, viaţa socială a românilor. O ţară bogată, care a avut întotdeauna oameni săraci! De ce ?!

Un popor de o înaltă cultură multimilenară, pe aceleaşi meleaguri, care nu a reuşit niciodată să se impună în faţa celor sosiţi ca oaspeţi şi rămaşi ca stăpîni. Din contră şi-au plecat capul, şi-au schimbat numele şi limba ! O ţară unde au sosit întotdeauna alţii, sute de ani, la intervale destul de regulate, nu „să dea, ci să ia„. Candidaţii clasici : Germania şi Rusia. Popoare care trebuie neaparat să „iasă” genetic din graniţele propriilor ţări. Motiv se găseşte întotdeauna ! Mai ales cînd se găsesc potenţiali „clienţi”.

Diversiunea multilaterală, este arma cea mai eficientă a unor ţări de a provoca conflicte armate. Anihilarea diversiunii este nu numai sarcina Siguranţei Statului (necesar imediat, de cel putin 100.000 de oameni) ci şi a fiecărui cetăţean precum şi a întregii societăţi prin organizarea superioară şi lansarea economică (producerea de produse proprii şi cumpărarea produselor proprii, chiar dacă calitatea lor nu este la început la nivel mondial).

Vor fi românii capabili, în viitorul apropiat sau îndepărtat, să-şi apere ţara ? Răspunsul la această întrebare vor putea să-l dea numai o persoană sau un grup de persoane, cu capacitate de întelegere. În Decembrie 1989, Armata Română a reuşit să evite ca „Revoluţia” să ia cursul unui Război Civil, aşa cum fusese programat, planificat şi executat din afara ţării. După modelul standard actual de pregătire a conflictelor. „Atrocităţile” Securităţii Române din cimitirul de la Timişoara, „descoperite” de un maghiar, au făcut prin televiziune ocolul Pământului. Editura Bertelsmann din Germania editase deja în primăvara lui 1990, noua hartă a României. Norocul românilor a fost Armata Română. Am fost martor ocular al acestei intervenţii externe, la o zi dupa izbucnirea revoltei în Timişoara. Am petrecut o noapte, la această dată, la punctul de granişă Moraviţa, unde am avut ocazia să constat cine trebuia să intre în ţară.

Prea mult de cîntărit şi de gîndit nu a ramas. Înarmările în Europa de Vest sînt efectiv incredibile. Dispariţia echilibrului militar între două blocuri, cu interese diferite, a creat un dezechilibru total, deosebit de periculos pentru unele ţări victimă. Trebuie trecut imediat la fapte. Românii deţin tehnologie la nivel de vîrf mondial. Românii deţin oameni cu pregătire tehnică mult mai bună decît în majoritaea ţărilor vestice, precum Franţa şi Germania. Românii deţin tehnologia fabricării rachetelor. E nevoie numai de hotărîre şi acţiune. Industrie de armament există. Aceste avantaje autohtone dau posibilitaea atingerii scopului creării unei armate deosebit de puternice, corespunzătoare timpurilor actuale, din ce în ce mai tulburi. Trebuieşte folosit cît mai urgent Know how-ul specialiştilor militari români, care probabil sînt deja astăzi pensionari. Posibilităţile sînt enorme, chiar în condiţii economice grele, de a anihila orice forţă militară agresoare străină. Importantă este inteligenţa. Această inteligenţă trebuie folosită în interesul colectivităţii. Armata trebuie să-şi rezerve, ca proprietate de stat, diferite fabrici şi uzine, care să producă armament . Armamentul trebuie să devină şi o sursă deosebit de importantă a economiei naţionale române şi implicit a Armatei Române. Cerinţa de armament este deosebit de ridicată pe piaţa mondială. Prima masură imediată, este creşterea numărului de militari pînă la cca. 600.000 de persoane. Dintre aceştia, 100.000 vor fi staţionaţi în Muntenia şi Oltenia, 150.000 în Moldova iar restul de 350.000 în Transilvania. Munţii Apuseni, Munţii Carpaţi de Nord şi de Est vor trebui utilizaţi pentru construcţii militare, dupa model elvetian. Sînt necesare concepte inteligente de apărare începind de la asigurarea securităţii interne prin anihilarea fără compromise a oricărei diversiuni şi pînă la strategii tehnice neconvenţionale de apărare. Consiliul de Apărare al ţării trebuie să coordoneze perfect realizarea acestui concept prin elaborarea unei noi Doctrine Militare. Principiul de bază : < prin noi însăşi >. Numai aşa va putea sa dispară, pentru totdeauna ,”zona geo-politică critică„, pe care românii o tot pun pe seama străinilor, fără să observe că această „zonă” e creată de români însăşi. Numai astfel le va pieri pofta unora să tot plece la „asigurarea ordinri şi liniştei” în alte teritorii , sau altor „drepturi” a unor grupări cu alte interese decît cele româneşti !

România are actual, din motive de capacitate umană, mari probleme de trăire pe picioarele proprii, cu toate că românii au o identitate culturală proprie deosebită, o omogenitate etnică unică în Europa ( cu tot holocaustul austro-ungar) şi o ţară bogată. Românii nu au capacitatea de a face deosebire între perversitate morală şi caracter, între informare şi dezinformare, între Show şi Realitate. În domeniul existenţei militare aceste trăsături sînt de o importanţă capitală. Deaceea sînt necesare numai cîteva „capete” care să proiecteze strategia militară în mod corespunzător. Şi nu ca strategia total greşită a mareşalului Antonescu. Un general român, care i-a atras atenţia, a fost pus acasă sub arest la domiciliu. Fanarioţii români l-au condus pe mareşalul Antonescu pe linii greşite, coordonate din Germania. România a fost printre primele state suverane europene, dar aceasta a fost meritul singurei personalităţi: Ioan Cuza. Fanarioţii români au reuşit,cu uşurinţă, să-l îndepărteze. Ioan Cuza a fost singura personalitate, de la Mihai Viteazul, prezentă în societatea românească, pînă astăzi. Toate aceste considerente sînt astazi mult mai pregnante, decît ca niciodată.Căci niciodată în Istorie, diferenţele economice şi politice nu au fost aşa de mari, între Est şi Vest, respectiv Catolicism (inclusiv Protestantism) şi Ortodoxism. În plus politica actuală de BLOC SINGULAR, care dă „aripi” oricărui conflict sub diferite „argumentaţii” politice. De aceste diferenţe se încearcă intensiv de a se profita. Distrugerea Comunismului în Europa de Est, sub indicaţiile vestice (in special pentru România), a însemnat de fapt distrugerea economiei naţionale şi a statului, în timp ce în Vest s-a produs acumulare timp de 50 de ani ! Parole standard de „piaţă liberă” şi fabrici „ rentabile” trebuiesc uitate. Mai bine ritm de „melc”, dar în schimb siguranţă socială şi politică şi astfel implicit bunăstare ! Aceste considerente trebuiesc luate în considerare de către strategiile militare româneşti. Responsabili militari pentru asigurarea suveranităţii României trebuie să treacă la măsuri imediate pentru succesul acestei misiuni. Proiectele militare actuale sînt mult mai importante decît cele de viitor ( „intrarea” in Pactul Atlanticului de Nord). Cu măsuri inteligente se pot anihila cele mai perfecţionate arme. Căci OMUL este cea mai perfecţionată armă. Însă numai atîta timp cît fanarioţii români sint anihilaţi. Fanariotismul românesc este pericolul Nr. 1 al societăţii românesti.

IOAN MUGIOIU (Elvetia )

________________

~Ce înseamnă să fim „în Europa“?

Am fost şi eu tânăr şi sunt încă „tânăr“. Dar experienţa de viaţă nu o poate înlocui nimic, nici măcar o inteligenţă deosebită. Moda vestică a dus la catastrofe în evoluţia societăţilor vestice.

S-au tras însă învăţăaminte. Acum este întrebată experienţa omului sau specialistului.

„Nu tot ce zboară se mănâncă! Nu tot ce străluceşte este aur.“ „Bila de lemn poleită cu aur este putredă înăuntru“! Proverbe româneşti!

Tradiţia culturii române trebuie respectată. Este foarte ciudat că scăpând de comunism s-a intrat practic în desfiinţarea societăţii româneşti şi a statului român. Şi asta în numele „democraţiei vestice“. Dar în adevărata democraţie vestică (nu cea pe care o cred românii), culturile naţionale şi statul sunt sfinte! Ori tinerii români nu cunosc aşa ceva.

În Elveţia se învaţă la istorie în clasa a 7-a că „România este ţară vândută şi există numai pe hârtie“. Poate vă foloseşte la ceva comentariul meu.

___________________

~O revenire la „Importul de carne“

Ministerul Sanatatii

Direcţiei Generale de Sănătate Publică

D-nei Ministru al Sanatatii (PERSONAL) Fax nr.: 0040-1-3136660

RO-7000 Bucureşti

Referitor: 1. „Interzicerea importului de carne-Cerinţă morală a Ministerului Sănătăţii“

Recomandată nr.:98.00.54001.01010260 din 26.2.2001/Baden 1-Elveţia

2. Răspunsul Ministerului Sanatatii nr.12292/12.4.2001-04-13

Director General Adj.: D-ul Dr. Nicolae Nuţa

Stimata D-nă Ministru,

vă mulţumesc pentru răspunsul prompt al D-lui Dr. Nicolae Nuţa.

Din păcate răspunsul la propunerile mele de măsuri imediate de protecţie a sănătăţii populaţiei României ocoleşte problema principală.“Răspunsul“ este scris în stilul limbii de lemn comuniste, adică lozinci generale, fără nici cea mai mică aluzie concretă la cele 6 propuneri din scrisoarea mea recomandată. Adică cunoscutul Internaţionalism Proletar.

La data de 26.2.2001, cînd v-am trimis recomandata, nu exista febra aftoasă în ţară.Acum se pare că există ! Este aceasta efectul Directivelor Uniunii Europene şi legilor internaţionale pe care le tot invocă D-ul Dr.Nuţa ? Cum a ajuns maladia din Anglia, Franţa şi Olanda tocmai în România, dacă s-au respectat Directivele Uniunii Europene ?

De ce nu aţi aplicat Punctul nr.1 : interzicerea totală a importului de carne ţi animale ?

SUA a introdus deja , cu mult timp în urmă, interzicerea importului de carne şi animale de orice natură din tările Uniunii Europene. Cehia şi Rusia la fel. Elveţia deja de mult timp. Suedia deasemenea. Şi foarte probabil în multe alte ţări despre care eu nu deţin informaţii, au procedat responsabil similar.

Elveţia a introdus chiar şi interzicerea importului de carne şi în special cîrnaţi din Germania, ţară cu care avea relaţii tradiţionale. Acum 4 săptămîni, Elveţia a refuzat, în urma referendumului popular, orice tratative de intrare în Piaţa Comună. Elveţia respectă cerinţele Pieţii Comune, dar numai cînd exportă în aceste ţări. La import nu sînt recunoscute normele Pieţii Comune (Uniunii Europene).

România nu face (noroc de la D-zeu) parte din Piaţa Comună. De ce se tot flutură Directivele Pieţii Comune ? Este fanariotismul genetic românesc ? Sau dorinţa de a avea un stăpîn străin?

Sînteţi deci în cunoştinţă de cauză, de responsabilitaea ce-i revine Ministerului Sănătăţii.

În loc sa vorbească despre cele 6 propuneri, D-ul Dr Nicolae Nuţa îmi comentează vechiul articol Papii Ecologiei pe care eu l-am scris, acum cîţiva ani buni în urmă, spre informare generală.

Domnia Sa îmi afirmă că acidul benzoic şi benzoaţi, în cantităţile folosite, nu sînt nocivi. O afirmaţie mai mult decit ciudată din partea unui medic !

Pentru informarea D-lui Dr. Nuţa (informare care pentru un asemenea post ar fi trebuit să existe) anexez o pagină din cartea „Zusatzstoffe in Lebensmitteln“ de Gabriele Sparrenberger şi Marlies Kelzenberg, Ed. Mosaik-2000. Mai mult decît semnificativ este scris la E 210-213:“ resturi de mâncare care conţin E210-213 nu trebuie date la animalele de casă; pentru pisici pot cantităţi mici să fie mortale“

D-ul Dr Nicolae Nuţa afirmă, cu o naivitate estică : „ D-vstră nu ţineţi seama sau nu cunoaşteţi că în toate ţările Europei, inclusiv România, există acte normative (….) care conţin prevederi în domeniile pe care le semnalaţi. La actele normative naţionale se adaugă reglementările stabilite de organisme internaţionale (Directivele Uniunii Europene, Codex Alimentarus, comitete mixte de experţi FAO/WHO etc). Toate au drept scop menţinerea unui mediu sănătos şi a unor alimente „sănătoase“(„Safety food“).“

D-ul Nuţa probabil crede că eu nu înţeleg prea bine româneşte, de aceea îmi face traducerea lui „Safety food“. E adevarat că de un sfert de secol nu mai trăiesc în România. Probabil între timp s-a renunţat la o parte din limba română.

Dacă respectaţi Directivele Uniunii Europene, de ce aţi importat (şi probabil importaţi încă) din Germania nutreţuri cu faină animală ?? Căci acestea sînt interzise în Germania de peste 5 ani ?!!! E România groapa de gunoi a Uniunii Europene ?

Dar ce trebuie D-ul Dr.Nuţa, neapărat să ia la cunoştinţă este că majoritatea populaţiei în Europa de Vest e total decepţionată de organismele şi legile internationale.

Cea mai mare tragedie a tuturor timpurilor, Nebunia Vacii, se datoreşte în cea mai mare măsură tocmai acestor organisme şi normative europene.

Ca specialist în instalaţii farmaceutice (sterile), alimentare şi chimice, am proiectat timp de 13 ani, in Elveţia, numeroase asemenea instalaţii. Deci în orice caz cunosc mult mai multe normative decit D-ul Dr. Nuţa.

De ce nu au putut să înveţe românii, în 10 ani de „democratie vestică“, ce înseamnă Interna-

ţionalism, Piaţă Comună, Consiliul Europei, FAO/WHO, etc ?

Internţionalismul şi Globalizarea , sub forma actuală, sînt numai pentru cei incapabili şi cei neajutoraţi politic şi intelectual. Pentru cei care propagă Internaţionalismul, Organizaţiile Mondiale şi Globalizarea sînt acestea tocmai instrumentul de dominare. Culmea: „în numele Democraţiei şi Drepturilor Omului „!

Căci toate organsimele internaţionale au încăput la această dată pe mîini corupte.

În numele acestui Internaţionalism şi Normelor Europene, dictatorul Ceauşescu a importat din Germania Federală sînge infectat cu Sida şi au fost nenorocite mii de familii de pe valea Jiului. Şi nu în primul rînd „siringile nedezinfectate“, cum se tot afirmă cu naivitate ! A fost vinovat dictatorul Ceauşescu sau Ministerul Sănătăţii ? Cred că răspunsul meu îl cunoaşteţi. La ora actuală cei vinovati de tragedia acestor copii şi familiile lor se plimbă nestingheriţi prin România. Şi aceasta în numele, „Drepturilor Omului“. În Germania ar fi aceste persoane demult după gratii. A cerut România, Germaniei despăgubiri materiale pentru aceste familii ? Sau s-a aşternut indolenţa românească ? În Germania există un cîntec cu un vers, care a devenit ca un proverb : „Noi barbaţi îi trebuie ţării“

Stimată D-nă Ministru, vă rog încă odată, aş dori să primesc răspuns la punctele 1,2.3.4,5 şi 6 din scrisoarea mea recomandată intitulată : „Interzicerea Importului de carne-Cerinţă morală a Ministerului Sănătăţii

cu stimă.

ing. Hidraulică-Constr.de Maş. şi Inst.Ind.

IOAN MUGIOIU, 57 ani

Anexa: 1. „Interzicerea Importului de carne-Cerinţă morală a Ministerului Sănătăţii“, scrisoare recomandată cu Nr 98.00.54001.01010260/26 Februarie 2001/Baden 1/Elveţia.- 2 foi A4

2. Pag 34-35 din „Zusatzstoffe in Lebensmitteln“, G.Sparrenberger, Ed.Mosaik -2000

_________________

~Revenire la o temă: „Încălzirea globală, descoperă o mare cacealma“

Dle. Petre Fluerasu : Peste 10 ani cu siguranta ca veti scrie deja altfel. este absolut normal. Peste 20 de ani, tinind cont de virsta D-vstra veti putea sa apreciati lucrurile la adevarata valoare.

1. Medicamentele care exista acum in Vest, sint o tragedie (peste 80 %) si le veti simti pe pielea d-vstra. Caci au invadat Romania.Sint numai afacerile Industriei Farmaceutice si Chimice. Omul nu are importanta in Vest, decit ca obiect, care consuma si astfel finanteaza o minoritate de afaceristi. Atentie, sint anticomunist ! Elvetia, Franta si tarile nordice sint singurele tari din Europa in care omul mai are valoare. Elvetia poate fi considerata tara „Socialista”. Ea are nivelul de trai cel mai ridicat din Europa. In aceste tari, Individul este subordonat Colectivului.

Alimentatia este in Vest calitativ catastrofala. Calitatea alimentatiei din Romania, pina la anul 1977, cind am parasit Romania, era mult superioara alimentatiei din Germania, Franta si Elvetia. Chiar salamul cu soia a lui Ceausescu era mult mai sanatos decit un salam vestic. Luati asta ca gluma daca doriti !

Invatamintul din Romania , pina in 1977, era calitativ mult superior invatamintului vestic din Germania, Franta, Elvetia si Italia . Ca inginer, absolvent al politechnicii din Bucuresti, nu am avut concurenta, decit in ingineria ruseasca. Posibilitatile de dezvoltare intelectuala sint evident mult mai limitate decit in Romania inainte de 1977.

2. Este demonstrat numai ca mai multi oameni traiesc mai mult. Si asta din cauza antibioticelor, care au salvat viata multor oameni. Dar oamenii ce traiesc mai indelungat sint mai putini, caci hrana si aerul sint de o calitate industriala si nu naturala. Un pensionar in Germania arata, ca om, deosebit de uzat si deformat. Si fara pofta de viata. Tocmai calitatea vietii si grija zilei de miine l-au adus intr-o asemenea situatie. Pentru ca mi-ati raspuns la scrisoare intr-o maniera rezonabila, va dau un sfat pe care nu ar trebui sa-l uitati niciodata: luati cit mai putine medicamente in viata (in special cele vestice) si niciodata: medicamentele actuale vestice impotriva tensiunii si impotriva colesterinei. Caci altfel nu ve-ti apuca virsta mea ! Natura a lasat totul pe Pamint, ca medicamentatie. Deci informatia este cea mai salvatoare arma.

„Ghinionul” generatiei D-vstra, eu nu l-am avut. SIDA. E ceva absolut nou aparut. Cancerul a existat. De cind, nu stie nimeni ! Aparitia SIDEI a fost o reactie la ceva. La ce ? Nimeni nu stie ! Impotriva cancerului se lucreaza demult. Si pina acum fara succese evidente ( pentru leucemie firma Novartis are un medicament care are succes in 90% din cazuri). Chiar si antibioticele nu au obtinut victoria finala si probabil nu o vor obtine niciodata ! S-a ajuns numai la un „tratat de pace ” ! Care tratat , „miine”, poate nu mai este respectat !

3. Sub poduri in Germania inopteaza o multime de oameni. Si nu sint vagabonzi, betivi sau drogati ! Am exemple si de ingineri germani (cunostinta apropiata proprie), in aceasta situatie !

4. Tendinta naturala a pamintului, foarte probabil, nu este de incalzire. Dpdv energetic este de asteptat o racire! El va pierde din energie si astfel va dispare. Toata energia pamintului este in interior. Din exterior vine numai energia solara si cosmica, precum si partial energia vintului. Deci viitorul energetic al omenirii (petrolul va ajunge numai pentru cca. 30-40 de ani, conform statisticilor. Recent s-a descoperit, in Vietnam, petrol, probabil pentru inca vreo 100 de ani (dupa aprecierea mea !) si probabil se va mai descoperisi in alte locuri) se afla in interiorul Pamintului mult mai adinc decit petrolul: materia calda. Nimeni nu stie insa cum si ce va insemna aceasta exploatare. O stricare de bilant energetic la suprafata pamintului e o necunoscuta pentru oameni. Cu siguranta ca Marte a avut viata pe ea. Viata care foarte probabil a disparut. Si pe Pamint, probabil, a existat viata in societati poate mult mai dezvoltate decit cele actuale. De ce au disparut ? Foarte probabil din cauza omului, care nu este in rezonanta cu natura. Energetic o schimbare de temperatura la suprafata Pamintului poate avea efecte catastrofale pentru viata omului. Deci el va simti pe pielea lui ! Aerul, apa si vegetatia (viata tacuta) ! Natura este mult mai puternica decit Omul.

IOAN MUGIOIU

8 Septembrie 2007, Elvetia

_________________

~Un eseu din anul 2001 – din pacate foarte actual

BLAIR : ” SUNTEM MANDRI CA AVEM UNA DIN CELE MAI PUTERNICE ARMATE DIN LUME „TIGAN ROMAN: ” MULTI GENERALI, PUTINI SOLDATI !”

Basilea (Elveţia) – 7 Octombrie 2001: „Suntem mândri că avem una dintre cele mai puternice armate din lume“ declara premierul englez T. Blair la pornirea războiului împotriva Afganistanului. De pe vasele engleze şi americane staţionate în Golful Persic sunt trase rachete către Cabul şi alte oraşe afgane. Avioane de bombardament bombardează instalaţii afgane.
Interesant acest contrast impresionant dintre Anglia şi România. Amândouă ţări europene, membre ale Consiliului Europei şi Conferinţei de Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), de la Helsinki.
Anglia, o ţară înarmată pâna-n dinţi, şi Romania, o ţară dezarmată pâna-n dinţi. Şi asta în bătrâna Europă, zdruncinată de atâtea războaie. Şi asta în cadrul politicii de „dezarmare“ europeană!Un regim englez conştient de IN (Interesele Naţionale) şi un regim român conştient de IAN (Interesele Antinaţionale).Pe alte plaiuri, la Constanţa, la Mitingul Aviatic Internaţional (organizat de Ministerul Apărării cu ocazia a 50 de ani de aviaţie reactivă în România), un ţigan, interesându-se de aparatul meu de fotografiat, îmi spune: „armata română are mai mulţi generali decât soldaţi“. Un ţigan român, conştient de interesele naţionale ale României. Mult mai conştient decât politicienii români. A doua zi a mitingului am petrecut-o cu un prieten român, de etnie evreiască. Aceleaşi gânduri şi la el. O conştiinţă naţională pe care nu la mulţi români poţi să o întâlneşti.

Organizarea mitingului a fost excepţională. Avioane care plecau şi soseau aproape în acelaşi timp, de la mare distanţă şi din diferite direcţii. O mare capacitate de dirijare şi supraveghere. Paraşutismul militar român a fost deosebit de precis.Am stat de vorbă de Ziua Marinei Române (15 August 2001), la Constanţa, cu ofiţeri comandori ai diferitelor vase militare de toate categoriile (torpiloare, distrugătoare, lansatoare de rachete şi submarin).

Decepţia şi revolta ofiţerilor şi maiştrilor militari era mare, insultătoare. Din şi aşa actualul personal redus, de 12.000 de militari, se va ajunge în cîteva luni la 3000. Militari specialişti, pregatiţi la nivel de vârf mondial, vor fi trimişi acasă! Care ţară în Europa, Asia sau America ar face aşa ceva?

O marină militară numai pe hârtie. Nave militare vor fi tăiate şi dezmembrate. Şi nu cel puţin conservate şi modernizate. Căci nu se ştie dacă mâine nu va fi nevoie de ele! Evoluţia conflictuală mondială şi europeană a ultimilor 12 ani este suficient de clară!

La fel şi cu tancurile şi tot echipamentul militar care se distruge în loc să se conserve. Echipament de mare valoare. Căci fabrici de armament nu mai există. În caz de ceva, românii nu-şi mai pot apăra ţara. Dar tocmai acesta este şi scopul final: o ţară fără capacitate de apărare este total manipulabilă şi deci o pradă uşoară împotriva terorismului statal.

Un concept iresponsabil (fanariot) şi criminal, pus în practică de persoane comuniste compromise în regimul comunist dinainte de 1989 şi care ca recompensă (confirmare tacită) acceptă orice presiune coruptă din exteriorul ţării. Sau politicienii ţărănişti, fanarioţi prin definiţie, falsificatori şi distrugatăori de ţară, care pentru a-şi asigura poziţia politică (şi deci o confirmare) acceptă orice presiuni absurde din exterior.

Cei mai mari producători de armament, la ora actuală, sunt: SUA, Franţa, Anglia, Germania şi Elveţia. România, care se plasa pe locul 4-5, şi-a vândut în vara lui 2001 până şi fabrica de la Cugir! Inteligenţă, nu glumă! Un popor de 23 de milioane, fără şansă de apărare, la dispoziţia dictatelor şi terorismului etnic.

Am admirat Mitingul Aviatic (25 August 2001) de la Constanţa. Supremaţia tehnică estică (MIG 29 şi Suhoi) a fost copleşitoare. Impresionantă a fost şi evoluţia avionului românesc, IAR 99, care se spune că ar fi al treilea avion performant din lume. Nu este păcat că asemenea cunoştinte şi tehnologie să se piardă ?

Prin exportul acestui avion se pot câştiga mulţi bani.

Un nepot de-al meu, inginer militar de aviaţie la Constanţa, va trebui să părasească aviaţia militară şi să-şi găseasca un post în Vest. Căci în România, unde mai poate să muncească, ca inginer? Specialişti de vârf vor trebui să-şi părasească ţara pentru a putea supravieţui. Căci şi aviaţia trebuie desfiinţată.

Până şi Cercurile Militare au început să fie desfiinţate, cum e cel din Cluj. Trebuie distrusă şi infrastructura care dă un suport deosebit Armatei.

Formaţiile culturale ale Cercului Militar din Cluj au fost desfiinţate. Trebuie lovit şi în ceea ce românii au de mare valoare: Cultura.

Fanfara militară a Armatei a prezentat, în anul 2000, un program splendid la un concert de beneficiu din Germania. Cu elemente pregnante de identitate proprie. Numai americanii şi englezii au avut elemente proprii. Celelalte formaţii nu au avut elemente de identitate proprie ci au preluat elemente americane sau mondiale. Probabil la această dată nici această formaţie nu mai există.

Înarmarea vestică a atins graniţe incredibile. „Dezarmarea“ a fost numai pentru cei slabi cu duhul.

SUA a comandat pe 26 Octombrie 2001, 3000 de avioane de luptă de tip nou, Joint Strike, firmei Lockheed, în valoare de 440 miliarde $ (aţi citit bine!).

Germania a comandat deja cca. 100 avioane de transport de trupe, de mare capacitate (Airbus A400M). În total, în Europa de Vest s-au comandat cca. 300 de asemenea avioane militare.

Căci doctrina militară a apărării propriului teritoriu a fost oficial înlocuită cu doctrina intervenţiei militare externe. Aceasta va duce ca numarul de războaie să crească considerabil , ceea ce va culmina cu al III-lea Război Mondial.

Conform Tages Anzeiger (Zuerich), din 21 Iunie 2001: Franţa şi Anglia investesc în armată 2,6% din produsul social brut. SUA ,3,9%. Opt din cele 11 state, membre ale Pieţii Comune (printre care Anglia, Italia şi Spania) investesc progresiv de la an la an, tot mai mult. Rusia, din motive financiare, nu face investiţii militare, pentru producţie de serie, ci numai pentru perfecţionare şi respectiv modernizarea armamentului existent. Rusia a avut şansa apariţiei preşedintelui Putin, un om conştient de situaţia internaţională.

Noi rachete de toate tipurile au fost deja cu succes experimentate. Noi avioane care, cel puţin la ora actuală, nu sunt detectabile, sunt deja în funcţiune. Aducerea cu deosebită precizie, de către militarii ruşi, a staţiei orbitale Mir pe pământ a fost o mare realizare tehnică. Mijloace împotriva sistemului american antirachetă sunt deja probate cu succes.

Pacturi militare sunt încheiate sau în curs de încheiere. Relaţiile militare între Rusia, China şi India sunt foarte bune. Preşedintele Putin încearcă, evident, realizarea unui echilibru militar în lume.

O piesă de tehnică militară de avangardă, incomparabilă cu echipamentele similare existente la ora actuală. În urma unei explozii în interiorul submarinului, 118 marinari şi-au pierdut viaţa. Cauzele sunt necunoscute. S-au găsit urme de coliziune cu un alt obiect. Construcţia deosebită a păstrat integritatea vasului, rachetelor atomice (22 de bucăţi) şi a reactoarelor atomice.

Acest submarin gigantic îmi aminteşte de submarinul gigantic japonez, din cel de al II-lea război mondial, care avea o independenţă de 34.000 km.

Investiţii deosebit de mari se fac în domeniul sistemelor de dezinformare şi diversiune.

În SUA se investeşte deosebit de mult (zeci de miliarde de $ anual) pentru trupe de dezinformare şi diversiune. Moral, nici un mijloc nu e mai prejos când e vorba de Interesele Naţionale sau Interesele de Bloc.

Trupele speciale americane de diversiune şi intervenţie sunt dotate şi cu AKM-uri, care sunt considerate ca cea mai sigura armă. Îmbunătăţirile aduse de inginerii români la varianta românească a AKM-ului o face şi o armă foarte precisă. Probabil că trupe speciale americane sunt şi cu această variantă româneasca echipate.

Germania şi Franţa lansează satelitul de spionaj şi diversiune informaţională, Helios II.

D-ul Kurt Spillmann, expert în strategie de la Universitatea din Zuerich, comentează la postul TV elveţian, SF2, în seara zilei de 7.10.2001, referitor la cine va câştiga războiul în Afganistan: „Frontul hotărâtor nu e cel al armelor, ci al Mediilor şi Informaţiei în masă. Cine, din cele două tabere, reuşeşte să-şi impună Tabloul în faţa mediilor, acela va câştiga“.

Referitor la Terorism şi la producerea de conflicte care au ca urmare războaie, deosebit de sugestivă a fost emisiunea de la TV elveţiană, „Club“ (SF1, din 9.10.2001). La masa rotundă, a participat şi D-ul Andreas von Buelow, fost parlamentar german, fost militar, fost secretar de stat în Ministerul Apărării German, fost ofiţer de informaţii şi actual expert în probleme de spionaj. Un om cu bun simţ, inteligent şi cu picioarele pe pământ.

La întrebarea dacă Bin Laden ar fi autorul actului terorist din New York, D-ul von Buelow răspunde: «nu ştiu dacă acesta este adevărul… am dubii… manipulabilitatea imensă a datelor, face ca tot ce e manipulabil de către serviciile secrete, să fie şi aici o manipulare… Noi avem o mare problemă… mijloacele de informare în masă… Noi avem pe deoparte de-a face cu o politică oficială americană şi pe de altă parte cu o politică neoficială, care de fapt este o politică de război „pe sub masă“… Noi nu suntem despre aceasta informaţi… Noi vedem numai „partea binelui“ de partea noastră şi „partea răului“ de cealaltă parte. Dar de fapt cealată parte vede exact invers decât noi…. problema noastră este că noi întotdeauna primim numai din punctul nostru de vedere imaginile lumii şi ne împiedicăm să punem piciorul în partea cealaltă, astfel ca populaţia, prin mediile de informare, să poată să înţeleagă mersul lucrurilor…» De aceea şi, în războiul din Iugoslavia, americanii au bombardat continuu TV sârba. Imaginile TV sârbe nu erau dorite pentru Mediile internaţionale. De fiecare dată, după cca. 1 oră de la o întrerupere, imaginile TV sârbe apăreau însă din nou.

O organizare extraordinară.

D-ul Buelow, referitor la noi conflicte, îşi pune întrebarea logică: „Ce poate să facă o armată aşa de puternică, cum e cea americană?… Începe să-şi pună întrebări, de ex. „Ce se întîmplă cu India şi China ? Sunt prea mari naţiuni! Nu trebuie cumva organizată o ceartă?“

Şi România este în Europa prea mare. Pe mulţi îi deranjează aceasta. În special pe Germania. Numai SUA nu are, din fericire, încă o asemenea poziţie.

Exact după acest scenariu a fost organizată „Revoluţia“ din Dec. 1989, în România. Sistemul de contra-spionaj român cunoştea acţiunea externă. Dar sistemul de informare în masă român a fost mult prea slab şi a pierdut lupta cu sistemul de informare în masă vestic, care a transmis „Revoluţia“, non-stop (cu Tabloul „Mamei cu copilul pe piept, torturaţi de securitate“ din cimitirul din Timişoara) de jur împrejurul globului.

Nu din filantropie şi grijă faţă de români (cum au crezut românii!), ci în scopul medierii negative. Nu a fost o lovitură împotriva comuniştilor (cum au crezut românii!), ci o lovitură împotriva românilor.

Tot ce se întâmpla la „Revoluţie“ era în presa vestică citat de Budapesta. Radio Budapesta anunţa în ziarele radiourile şi TV vestice, că în primele 2-3 zile, securitatea româna a ucis „60.000 de persoane“! Mă îngrozeam când citeam aceasta în ziarele din Germania şi Elveţia, căci adevărul nu aveam de unde să-l ştiu. Dar totuşi nu credeam. Căci ştiam că nu este caracterul românului. Chiar dacă era securist!

În plus instituţiile române comuniste erau total compromise în ochii românilor. Ceea ce a dus la orbire totală. Toţi românii credeau ştirile din Vest. Asta i-a costat şi-i costă şi acum mult pe români.

Incredibil, dar adevărat: astăzi, pe posturile de radio româneşti se transmit ştirile de la Europa Liberă şi BBC! Europa Liberă este post de diversiune, cu specialişti în diversiune şi care apară alte Interese decât cele româneşti! Şi este finanţat de aceste Interese. Pentru cehi, polonezi, croaţi, sloveni ş.a nu mai există asemenea posturi. Au rămas numai pentru regiunile programate pentru noi conflicte.

În România, trupa de informatică a armatei s-a redus deja de la 250 la 65 de oameni (din care 15 sunt profesori cercetători). Chiar şi cu 250 de oameni, această trupă era mai mult decât insuficientă.

Importanţa trupelor de informatică este hotărâtoare în evitarea unui război şi în caz de apărare după declanşarea războiului. În Decembrie 1989, în România, diversiunea informatică externă, a produs conflicte care s-au soldat cu multe pierderi inutile de vieţi de civili şi militari. Armata Română, prin capacitatea ei ridicată de luptă, a salvat atunci, în Dec. 1989, integritatea teritorială a României.

Pentru intervenţii de apărare a „drepturilor omului“, provocate programat de terorismul etnic (metodă standard astăzi, practicată cu succes pentru prima dată de Hitler), vor fi deja gata în Decembrie 2001, 60.000 de militari în Europa de Vest. Peste 2 ani, vor fi 200.000. Trupe speciale de intervenţie care au deja ţelul preprogramat: deplasarea graniţei catolice cât mai spre Est şi implicit noi pieţe de desfacere şi resurse de materii prime ieftine.

Armele biologice (AB), deosebit de dezvoltate în SUA şi Europa de Vest au atins deja performanţe incredibile. Prin manipulare genetică s-au obţinut virusuri deosebit de puternici. Virusul „Ebola“ din Africa, se afirmă că ar fi fost experimentat de americani.

SUA şi Germania au refuzat să ratifice convenţia internaţională de interzicere a Armelor Biologice.

În SUA, şeful de proiect este un fost specialist din armata URSS. Până şi Cehia şi-a realizat arma biologică.

Arma biologică este temută şi impune „respectul“. De aceea AB trebuie realizată (în cazul că nu a fost încă realizată) cât mai urgent de Armata Română. Aceasta nu este o problemă, ţinând cont de nivelul ridicat al biologiei române. Infrastructura există deja în România.

Probabilitatea de utilizare în viitorul apropiat a AB, în caz de război, este mult mai mare decât a Armei Nucleare.

Din Arma Chimică (AC) trebuiesc păstrate rezerve care în caz de necesitate pot fi folosite. Căci în Europa nu mulţi şi-au distrus arma chimică. Ci au cerut altora s-o facă!

Nici măcar minele antipersoană nu s-au distrus! Conform ziarului elveţian, 20 minute din 22.5.2001, la graniţa dintre Turcia şi Grecia, pe râul Evros, şi-au pierdut viaţa 3 persoane care au încercat să treacă ilegal graniţa. Şi asta între două ţări ale aceluiaşi pact militar (PAN). Graniţa minată! Pe încredere nu se merge, chiar în Balcan! Trebuie învăţat din aceasta.

Peste graniţa cu Republica Moldova trec, în România, ilegal mii de ţigani din Rusia şi Ucraina. Dinspre graniţa cu Ungaria trec terorişti etnici pentru producerea de conflicte etnice. Cum se asigură această graniţă?

Este strict necesară realizarea de rachete de rază medie de acţiune. Şi aceste cunoştinţe şi tehnologie nu sunt o problemă in România, căci specialiştii de pe timpul lui Ceauşescu sunt încă capabili de muncă.

Principala strategie a Armatei Române, în situaţia actuală, este de conservare a echipamentului în stare de reparat şi de funcţionare: tancuri, transportoare blindate, mijloace de transport, aruncătoare de rachete, arme individuale, echipament de geniu, avioane, elicoptere etc. Deosebit de importantă este modernizarea lor. De asemenea, organizarea punerii în funcţiune în caz de nevoie. După modelul elveţian, fiecare soldat ştie dinainte unde trebuie să se ducă în caz de necesitate. Tot aşa trebuie organizată şi intrarea în funcţiune a acestui echipament. Nu trebuie distrus nimic! Absolut nimic.

Este necesar ca Armata Română să-şi refacă potenţialul de cercetare şi proiectare pentru arme noi. Efortul financiar nu este deosebit, dacă se ţine cont de salariile specialiştilor cu pregătire superioară.

Sunt necesare arme inteligente de apărare antiaeriană şi de luptă individuale.

Foarte importantă este crearea de concepte de diversiune şi dezinformare.

De asemenea noi concepte suplimentare de organizare a formaţiunilor militare specializate (articolul meu din 1993, privind noi (de fapt vechi concepte militare tradiţionale româneşti) concepte militare).

Asemenea noi concepte sunt acum deja adoptate de către SUA şi chiar de PAN (Pactul Atlantic de Nord). Au fost de fapt copiate după strategii ale armatei iugoslave.

Toate acestea sunt necesare, căci singura şansa a păcii este înarmarea, strategia şi pregătirea militară.

Un atac asupra Transilvaniei, din partea Ungariei, este foarte probabil. Clopotul „Transilvaniei“ bate în fiecare zi la Budapesta, la ora 16.30, să amintească maghiarului că i s-a rupt o parte din ţară!

O ţară care nu i-a aparţinut niciodată în istorie. Ci numai în capete îndoctrinate. Fascism catolic sub toate formele, acceptat total de Consiliul Europei şi Piaţa Comună. În faţa unui asemenea pericol potenţial, orice ţară aflată în situaţia României, s-ar pregati total.

Consiliul de Apărare al ţării (dacă mai există!) trebuie să devină independent faţă de guvern (ca în SUA) şi să adopte măsuri corespunzătoare pentru asigurarea cel puţin a unui minim de capacitate de apărare.

Ministrul Apărării trebuie să fie un militar sau un fost militar. Deci un om de specialitate, care cunoaşte viaţa de militar. Aşa este în Elveţia. Este strict necesară definirea Doctrinei Militare a Armatei Române.

În Elveţia, noua doctrină militară, de a se extinde operaţiile militare în afara graniţelor ţării, încă nu s-a definit. Parlamentarul Werner Marti (Neue Zuericher Zeitung, 16.11.2000) declara că: „preluarea conceptului Pactului Atlantic de Nord de acţiune în afara teritoriului propriu, este o aventură în politica externă“.

Ministrul apărării al Elveţiei, Samuel Schmid declară: „Noi nu vrem să ne facem o armată de tip Pactul Atlantic de Nord, ci o capacitate de cooperare pentru asigurarea suveranităţii“ (ziarul 20 minute din 3.5.2001, Basilea, în articolul „Parlamentul e de partea armatei scumpe“). Pentru următorii ani s-au prevăzut cca. 17,5 miliarde de dolari. Prima rată de 2,6 miliarde de dolari s-a dat deja în funcţiune.

În afară de armată (astăzi cca. 600.000 membri, inclusiv recruţii) există în Elveţia şi Apărarea Civilă care numară 270.000 de membri. Conştiinţa apărării în Elveţia e sfântă. Impune tot respectul! Căci ei ştiu cu cine au de-a face. În vorbe nu se are încredere, la elveţieni, când e vorba de ţară! Majoritatea absolută în parlament a refuzat, cu excepţia Partidului Verzilor, să reducă fondurile şi numărul de personal al Armatei Elveţiene.

Jean Henri Dunant, parlamentar din Basilea (conform ziarului 20 minute din 7.11.2000) declara, referitor la o propunere de reducere a bugetului armatei: «Statul va fi legat de mâini să reacţioneze la timp, la schimbările ameninţătoare ale situaţiei strategice. În toate ţările se produc înarmari în principal în domeniul „sistemelor de arme de înaltă tehnologie“, „o armată va exista întotdeauna – dacă nu cea proprie, atunci una straină“». Un mare adevăr! Recent Elveţia şi-a ridicat numărul de tancuri cu încă 168 bucăţi.

În Germania, acţiunea teroristă din SUA a produs o avalanşă de modificări şi propuneri ale diferitelor instituţii de apărare şi asigurare a stabilităţii politicii interne. Înarmarea suplimentară stă pe primul plan. În numele „Terorismului“. O ocazie unică, de mult aşteptată.

Rolul armatei în Germania a fost redefinit ca şi sprijinitor al poliţiei şi securităţii germane în asigurarea ordinei sociale interioare. În afara poliţiei de aproape 1 milion de membri s-a înfiinţat „poliţia ajutătoare“ care umblă din casă în casă şi cere cetaţenilor să denunţe orice se observă ciudat, în special la străini sau la cei de altă etnie. Convorbirile telefonice sunt deja de cca. 5 ani ascultate, iar scrisorile sunt în Munchen deschise. Ministrul de interne Schily a propus în parlament introducerea în paşaport a dimensiunilor feţei şi a amprentelor digitale. Valuri de percheziţii s-au efectuat la cetăţenii străini sau de altă etnie.

Numeroşi cetăţeni străini, cu aspect arab, sunt atacaţi pe stradă. În Germania trăiesc cca. 3 milioane de musulmani (aproape 4% din populaţie). În Franţa, 7% sunt cetăţeni francezi de origine arabă. Toleranţa franceză nu dă însă naştere la agresiuni.

Pentru asigurarea securităţii statului german se face orice. Bineînţeles că Consiliul Europei nu are nici un cuvânt de spus, căci acestea sunt Treburi Interne germane. Numai la români este altfel, cum nu e la nimeni!

În SUA, la 26.10.2001 (conform ziarului Tages Anzeiger din 26.10.2001), preşedintele Bush a semnat legea antiteroristă prin care se pot aresta persoane străine bănuite (fără dovezi de vinovăţie, nelimitat şi fără acuzare), ascultarea telefoanelor (inclusiv mobilelor) şi supravegherea legăturilor Internet. Până acum s-au arestat în SUA peste 900 de persoane fără nici un fel de dovezi că ar fi avut de-a face cu actul terorist.

Serviciile secrete vestice îşi măresc personalul ajungînd la dimensiuni de armate. Deja în România sunt mai mulţi spioni vestici decât întreaga Siguranţă Română.

Conform ziarului Tages Anzeiger din 11.5.2001: SUA are astăzi 100.000 de soldaţi staţionaţi în Asia, dintre care 48.000 în Japonia (100 de baze militare americane în Japonia). Cheltuielile pentru cei 48.000 de militari, de cca. 6 miliarde $ pe an, sunt suportate în proporţie de 50% de către Japonia.

În ultimii 10 ani, SUA şi-a mărit flota cu 40%. Sistemul nou de apărare antirachetă va fi instalat şi în Japonia.

Ce se va întâmpla dacă România nu va intra în PAN? Un scenariu pe care inginerul de aviaţie militară l-a sugerat şefului său. Bineînţeles că nu a primit nici un răspuns.

România nu va intra în Pactul Atlantic de Nord (PAN) pentru simplul motiv că şi-a distrus armata şi industria de armament şi deci nu e capabilă să ofere un sprijin Pactului Atlantic de Nord.

România nu va intra nici in Piaţa Comună, căci nimeni nu doreşte o ţară săracă care şi-a distrus toată industria, deci o ţară care trebuie subvenţionată. De asemenea nimeni nu doreşte o ţară care a acordat minorităţilor etnice, drepturi politice etnice şi administraţie etnică. Căci în Vest nu se doreşte aşa ceva, pentru că duce la federalizare şi deci instabilitate socială.

Politica internaţională actuală este deosebit de agresivă şi numai cunoaşte nici un fel de legi. ONU există numai teoretic. Consiliul Europei este în mâna unor ţări care doresc hegemonia şi pieţe de desfacere.

CSCE de la Helsinki există numai teoretic.

Ce doctrină va trebui să adopte România în cazul că îi va fi refuzată intrarea în PAN? Consiliul Apărării Naţionale trebuie să ia în dezbatere cât mai urgent această problemă. Căci în situaţia actuală economică şi militară, România nu poate să întâmpine vreo rezistenţă la vreo agresiune externă. Şi nici un organ internaţional (ONU) nu-i poate sau nu-i va asigura integritatea teritorială.

Trebuie gândit practic (gen necaracteristic la români) la o altă alianţă militară care chiar dacă nu e dorită (din motive subiective), dar care pentru ţară e salvatoare şi fără concesii. Căci momentul este deosebit de favorabil, acum, din acest punct de vedere.

Trebuie învăţat din istorie. Trebuie învăţat din evenimentele ultimilor ani şi ale războiului din Iugoslavia.

Trebuie trăit pe picioarele proprii. Atunci va apărea şi demnitatea şi mândria naţională. Adică condiţiile strict necesare existenţei unei naţiuni, a unei societăţi puternice şi implicit a unei ţări.

Înarmarea, strategia şi doctrina militară sunt împreună singura şansă a Păcii. Căci Omenirea nu poate funcţiona altfel. Aşa a lăsat Dumnezeu, Omul pe Pământ. Agresiv.

Politica s-a dovedit istoric, incapabilă de a rezolva problema războaielor. Acum 15 ani aş fi afirmat, convins, invers. Experienţa de viaţa vestică mi-a schimbat însa filozofia. Paşnicul în care am crezut atît de mult, nu există.

Eşecul conferinţei UNO de dezarmare de acum 1 an este o dovadă clară a mersului lucrurilor. Armele nucleare şi biologice sunt din ce în ce mai mult în atenţia diferitelor ţări. Chiar şi Elveţia şi-a lăsat drumul deschis în această direcţie.

România avea în anii 80 deja tehnologia producerii de arme nucleare. Se poate pune întrebarea dacă nu trebuie lăsat un drum deschis în această direcţie ?

Ne aşteaptă vremuri grele şi de nelinişte pe această planetă. Dacă nu se va realiza curând un nou echilibru militar în lume, va apare cel de al III-lea Război Mondial.

Un înalt funcţionar german cu funcţie de mare răspundere în CSCE a declarat, acum câteva luni: „Pacea în Bosnia şi Iugoslavia se poate realiza numai prin retragerea trupelor PAN din Balcan“.

România, precum se face în Vest, trebuie să preîntâmpine Terorismul inclusiv Terorismul Statal prin renunţare la Desfiinţarea Armatei şi prin revenirea la o armată puternică, poliţie puternică şi o siguranţă puternică.

Căci, aşa cum parlamentarul elveţian Dunant spune: „o armată va exista întotdeauna – dacă nu cea proprie, atunci una străină“. Mai bine una proprie, decit una straină, aş afirma eu.

IOAN MUGIOIU, Elvetia

__________________